Informare despre Transilvania
Ungurește: Erdély (vechi Erdő-elve = "țara de dincolo de păduri")
Latina: Ultrasilvania, apoi Transsylvania
Germana: Siebenbürgen (adică: "șapte cetăți")
Româna: Ardeal, începând din sec. XVIII. și: Transilvania
Engleza: Transylvania
Transilvania (sau Ardealul, deși cele două noțiuni nu sunt
identice, întrucât acesta din urmă nu cuprindea Crișana - sau
Partium, adică Părțile Regatului Ungariei - și Banatul,
deci avea numai 57.000 km2) din punct de vedere
geografic este așezată în Europa Centrală de Est, în partea
de nord-vest a României actuale.
Suprafața: 103.093 km2 (adică de
2,5 ori mai mare decât Elveția; sau aproximativ cât Belgia, Olanda și Danemarca luate laolaltă; ori de mărimea
statului american Kentucky).
Despre primii locuitori ai Transilvaniei avem date
istorice din sec. VI-IV î.e.n., ca fiind agatârșii.
După ei au urmat celții (sec. III-II. î.e.n.), dacii
(de la sec. II. î.e.n până la 106 e.n.), începând cu 106
e.n. o parte semnificativă a teritoriului intră sub dominație
romană sub denumirea de provincia Dacia. Din cauza incursiunilor
goților romanii decid să evacueze provincia Dacia în 271,
care după aceasta devine un teritoriu de trecere sau de așezare
a mai multor popoare migratoare (goții, vizigoții,
taifalii, hunii, avarii, slavii, bulgarii). Când în 894
intră în Câmpia Panonică și Bazinul Carpatic ungurii
(sau maghiarii), ei găsesc în Câmpia Panonică - așa cum
cronicile din epoca medievală timpurie și recentele descoperiri
arheologice de la Bodrog-Alsóbû, Ungaria dovedesc - un
popor vorbind limba maghiară, - aceștia sunt secuii,
care trăiesc astăzi în partea de est a Transilvaniei.
În 1001 Transilvania devine parte a Regatului
Ungariei. Primele atestări privind stabilirea unei populații de
români (numiți pe atunci vlahi) le deținem de la
începutul sec. XIII. În 1526, după bătălia
cu turcii de la Mohács, Regatul Ungar se dezmembrează, după
care Transilvania - sub suzeranitate turcească - devine practic
un principat independent, un stat cvasi-suveran. La Dieta
(adunarea pe țară) ținută în 1568 în
orașul Turda se adoptă prima lege în lume despre libertatea
religiei pentru cele patru confesiuni oficiale (catolică,
luterană, reformată, unitariană). Biserica ortodoxă
română încă nu este recunoscută oficial, dat fiind faptul
că până atunci nobilimea română se integra în nobilimea
maghiară, mulți români chiar s-au convertit la catolicism,
populația de origine română încă nu avea identitatea
formată sau revendicările formulate, și cu atât mai puțin
exprimate. În conformitate cu Pacea de la Sremski Karlovci
(Karlóca) încheiată între austrieci și turci în 1699,
Transilvania trece sub guvernare austriacă, dar își
păstrează un statut aparte, o anumită formă de autonomie.
Structura pe națiuni a locuitorilor Transilvaniei în 1712-1713
(conform recensământului efectuat de austrieci) este
următoarea: 47% unguri, 34% români, 19% sași (germani).
După revoluțiile din 1848, în urma
reconcilierii din 1867 dintre austrieci și
unguri, Transilvania devine din nou parte integrantă a Ungariei.
Rezultatele recensământului în Transilvania din 1910
sunt următoarele: unguri 34,2%, români 55,1%, germani 8,7%,
alte națiuni 2%. Pe baza Tratatului de la Trianon din 1920,
care încheie primul război mondial în această parte a
Europei, Transilvania este anexată de către România.
Cel de-al doilea Arbitraj de la Viena din 1940
redă Ungariei 43.492 km2, partea de nord-vest a
Transilvaniei, printre care și Țara Secuilor locuită în
proporție de 90% de unguri, dar și zone locuite de 1.069.000
români. Tratatul de la Paris din 1947, care a
încheiat cel de-al doilea război mondial, a redat acest
teritoriu României.
Populația Transilvaniei conform recensământului din
1992: 7.723.313, din care români: 5.684.142 (73,6%),
unguri: 1.603.926 (20,8%), romi (Gypsies) 202.665 (2,6%), germani: 109.017
(1,4%), altele (ucraineni, sârbi, slovaci, bulgari, croați,
cehi, evrei, etc.) 123.563 (1,6%).
Structura pe confesiuni religioase: ortodocși:
5.360.102 (69,1%), romano-catolici: 854.935 (11,0%), calviniști:
796.574 (10,3%), greco-catolici: 206.833 (2,7%), adventiști:
158.970 (2,0%), baptiști: 94.630 (1,2%), unitarieni 75.978
(1,0%), altele 175.291 (2.7%: adventiști de ziua a șaptea:
29.180, musulmani: 534, evanghelici: 12.372, luterani: 36,264,
creștini de rit vechi: 1.058, creștini de rit bizantin: 3.891,
sinodici presbiterieni: 20.184, cultul mosaic: 2.763, altele:
45.323, ateiști: 3.649, fără religie: 15.365, nu și-a
declarat religia: 4.595).
Din datele de mai sus rezultă în mod incontestabil, că
Transilvania este o regiune multicoloră, multiculturală a
Europei. Aceasta nici nu e de mirare, întrucât Transilvania se
află pe linia de separația dintre creștinismul occidental,
"latin", și cel oriental, ortodox, dar aici se
întâlnesc și influențele central-europene cu cele balcanice.
În prezent Transilvania există în România, care este adepta
conceptului de stat național unitar, nu ca o provincie unitară,
ci divizată în 15 județe. După 1945 au
părăsit Transilvania cca. 300.000 unguri, același număr de
germani și cca. 50.000 evrei care au supraviețuit holocaustul,
dar și foarte mulți români care au emigrat în țările
occidentale. Exodul populațiilor maghiare și germane a
continuat și după schimbarea de regim din 1989 (Vezi: Emigrări din Romania). În același
timp, mai ales după 1918, ca parte a unui
proces dirijat de statul român, în Transilvania s-au stabilit
mai mulți români sosiți de peste Carpați, dinspre sud și
est. Datele actuale ale structurii naționale trebuie privite
luând în considerare și aceste fapte.
După schimbarea violentă a puterii din decembrie 1989
(răsturnarea dictaturii lui Ceaușescu) și în
România au putut să fie exprimate opinii, păreri care până
atunci erau crunt înăbușite. Datorită și greutăților
economiei românești, din ce în ce mai mulți locuitori ai
Transilvaniei relativ mai dezvoltate, atât români cât și
maghiari, se pronunță pentru autonomia provinciei. Activitatea
Fundației proTransilvania condusă de Sabin Gherman se înscrie în acest
cadru.
Suntem convinși că o autonomie de tip scoțian sau
catalan (parlament și guvern proprii, apărarea, finanțele și
relațiile externe comune cu Bucureștiul) ar fi o soluție care
ar satisface la modul optim cerințele locuitorilor din această
provincie, și ar da un impuls puternic și integrării
euro-atlantice a României.