Ma-ntind pe tarm si las marea sa-mi sarute trupul, cu spuma fina sa mi-l
învaluie. Îngenunchez în fata ei si simt nisipul cum îmi patrunde în sânge.
Valurile îmi rascolesc sufletul, iar stâncile ma înalta pe culmi spirituale nebanuite. Îi scotocesc adâncul, trecutul tainuit, dar nu o pot cunoaste.
Dar ea ma stie, ma întoarce cum vrea ea, ma umileste pentru ca o venerez,
ma uraste pentru ca o iubesc, ma respinge când ma apropii, dar ma recheama de ma departez.
Ma-nchide într-o scoica; e egoista; nu vrea sa fiu al altcuiva. Sunt o perla din imensul ei sirag. Cu fiecare strop care ma atinge, renasc mereu. Ma dau ei, ma abandonez necunoscutului din ea. În clipele acelea, nu ma mai vrea. Nu stie ca, odata, voi fi pururea a ei. Ma va ascunde în sufletul ei, va tainui o crima.
Marea ma va ucide din egoism; sa nu iubesc pe nimeni la fel.
Marea a luat culoarea ochilor tai verzi...e o nemarginire de Fluturi verzi care au plecat...pentru totdeauna... sint aici si ascult valurile care imi mingiie glezna...incerc cu miinile strivite sa umplu Clepsidra de Vid si nisipul se scurge spre nicaieri...nimic nu poate inlocui ceea ce ai fost doar tu....tu , Fluture Verde ai dat un sens vietii mele....
Vidul pe care l-ai lasat prin plecarea ta imi este greu sa-l umplu cu altceva si Sufletul se scurge spre alte zari,...nu mai este si nu va mai fi un miine...si totusi de ce te astept...de ce mi-e dor de tine ....de ce mereu visez ca te vei intoarce.... Nu am cum sa te intorc din drum...pentru tine a fost o simpla aventura, si in calculele tale nu am existat de mult....poate chiar de la inceput...
Cindva am zidit impreuna un Vis...dar Visul imi apartinea numai mie...stiu ca totul s-a terminat cind forta ta s-a materializat in succesul tau...profesional,financiar...de atunci pentru tine nu mai eram o prioritate...credeam ca doi care Iubesc la fel se manifesta prin includerea celuilat in Viata sa...
Am inteles ca nu imi apartii, apartinerea presupune sa incluzi in ceea ce faci pe celalalt, pentru tine devenisem o povara chiar...ma durea ca in deciziile tale eu nu mai existam...eram doar uneori cind aveai nevoie doar de mine pentru clipele de dragoste, care devenisera mai rare si tot mai lipsite de substanta....in jurul tau erau altii, ai devenit bizara, un comportament misterios...am realizat ca in Viata ta eu nu mai existam...demult...panica mea a fost evidenta...restul a fost doar istorie...lipsa de comunicare.....de cind a aparut altceva, in viata ta s-a schimbat....ai devenit altfel....inchisa, fara raspunsuri,doar surprize....nu am pierdut nimic, am pierdut doar un Vis....nu am cum sa inlocuiesc acum Vidul...imi ascult doar umbra pasilor lasati pe nisipul fierbinte...nu te pot intoarce din drum....stiu ca din lasitate nu putem spune adevarul...adevarul care doare...asa sintem noi oamenii...lasi in fata NeIubirii....imi ceri mereu sa fiu natural...dar cum sa fiu natural linga tine, cind am investit atitea idealuri, atitea nopti si vise...atitea dureri si temeri...teama de inevitabil....cindva vei descoperi ca am dorit mai mult...mai profund...toti barbatii fac din femeia iubita un ideal , un Suflet Pereche...tot ce nu am intelesau fost doar Cuvintele , acele capcane , fintini....care mi-au derutat Inima....PINA LA CER SI INAPOI....TE ADOR....si totusi nu mai e un Miine...voi incerca ceva ca sa schimb in Viata...cert este ca nu pot sa mai repet o relatie profunda...sa imi intemeiez o Familie...voi trai singur atit cit voi putea, si voi incerca sa nu fac excese....de nici un fel...mai ales din IUBIRE....de fapt am realizat ca pasiunea produce dependenta...care poate fi benefica sau nu ....uneori realizez ca noi nu am fost decit doi oameni singuri care si-au unit singuratatile....
poate de aici atita devotament,pasiune,neconditionare....pina intr-o zi in care am descoperit ca relatiile se manifesta in general intre persoane cu aceleasi scopuri,si de pe aceasi scara sociala...stiu Puterea este minunata, iti da o satisfactie nemaiintilnita, mai ales unei femei...faptul de a fi invidiata de toate si de toti cei de mai jos, scoate in evidenta dorinta de afirmare si suspunere ...chiar si a parca masina in locuri atribuite doar unor demnitari iti da forta....forta este Banul...nu exista iubire...iubirea este doar un ideal, in rest este manifestarea erotismului si o incercare de evitare a singuratatilor...stii! oamenilor le este frica de Singuratate... de aici acceptarea unei Vieti chinuite alaturi de un cineva pentru care nu mai exista in Suflet....in nevoia noastra de afectiune si de eliberare a frustarilor sexuale, evident ca vom cauta pe cineva care sa implice si sa echilibreze balanta deficitara....si Iubirea devine un cintec, poezie, pina la acceptarea realitatii...ruptura este evidenta....ne macina Vinovatia sau poate chiar nu...important este ca IMAGINEA nostra de martir sau smerit , sau chiar de om INTEGRU sa nu sufere ...OM INTEGRU!? cita ipocrizie se manifesta in fiecare din NOI....cind avem o relatie sintem tentati sa aflam ce se stie despre ea...si uneori ce este ascund deriva in penibilitate...dar satisfactiile obtinute le acceptam prin sacrificiul eului...ce conteaza atita timp cit o denumim fals : IUBIRE....si totusi este ceva cu IUBIREA ...altfel nimeni nu ar mai privi imensitatea marii cu emotia unei reintilniri....reintilnirea cu VISUL.....cert este ca nu mai am incredere decit in foarte putine Valori....sau asa presupuse valori....incercati SINGURATATEA si veti vedea ca viata isi schimba sensul...este mai lina, devi mai preocupat de frumusetea acestei Vieti...si poti si fara aceasta falsa iluzie: Iubire....e doar un joc al Sufletului....
in rest....ramine doar o simpla amintire, asa cum ai ramas si tu Fluturele meu Verde...nici nu-mi aduc aminte cum mai arati , cum vorbesti, cum gindesti....stiu doar ca ai existat cindva....atit...dar nu pot sa realizez ce a fost frumos sau trist....ce mi-aduc aminte este doar Verdele ochilor tai care se contopeste cu verdele marii...valurile inspumate imi lovesc Lacrimile verzi, care se preling peste nisipul umed...nu ramine nici macar urma pasilor ...doar marea......