iubire2

O perspectiva cu totul inedita asupra Iubirii o regasim în cuvintele marilor întelepti. Ei simt cu totul altfel Iubirea si cred ca acest lucru se datoreaza largimii inimii lor. Cu cît ai o inima mai larga cu atît ajungi sa simti altfel Iubirea. Aspiratia noastra catre întelepciune ar trebui sa tina cont de modul în care înteleptii traiesc si sa preluam cu staruinta viziunile lor."Am cautat Iubirea în multe vieti. Am varsat lacrimile amare ale separarii si caintei pentru a cunoaste ce este Iubirea. Am sacrificat totul, toate atasamentele si iluziile, pentru a învata în final ca sunt îndragostit de Iubire - de Dumnezeu - doar atît. Apoi am baut Iubire din toate inimile adevarate. Multe suflete se întreaba pline de dor si lipsite de ajutor de ce Iubirea zboara dintr-o inima în alta; sufletele treze realizeaza faptul ca inima nu este nestatornica în iubirea diferitelor fiinte, ci ea iubeste unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.Domnul, în tacerea Sa eterna, sopteste: Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta daruirea si darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: Iubire, iubit si iubita. Iubirea mea este frumoasa, pura, eterna bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri prin intermediul multor forme.
Ca tata Eu beau Iubirea plina de respect izvorîta din inimile copiilor mei. Ca mama Eu beau nectarul Iubirii neconditionate din cupa sufletului micutului copil. Copil fiind eu ma impregnez de Iubirea protectoare a ratiunii drepte a tatalui. Ca adolescent Eu beau Iubirea fara de motiv din sfîntul Graal al atractiilor materiale. Ca stapîn Eu beau Iubirea plina de respect provenita din recipientul profund al gîndirii servitorului. Ca discipol Eu beau Iubirea plina de compasiune din cupa aprecierii maestrului. Ca Maestru protector Eu ma bucur de Iubirea pura provenita din caliciul devotiunii atotcuprinzatoare a discipolului. Ca prieten, Eu beau Iubirea din fîntîna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, Eu golesc dintr-o sorbitura apele cristaline ale Iubirii Cosmice provenite din rezervorul inimilor celor ce-l adora pe Dumnezeu. "

Cred in Miracolul Iubirii care vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire si Iubirea este Dumnezeu. Isus este un Izvor de Iubire, din care noi luam o picatura. Ma rog , cei care o mai iau. Delicatetea Iubirii se manifesta in realtiile dintr oameni.Este eronat sa-ti alegi partenerul pe care rationala; Iubirea trebuie sa o simti cu Inima nu cu Mintea, sa te abandonezi ei ( nu sa te subordonezi ei!). Nimic nu este obsesiv atita timp cit iti faci un ideal dintr-o persoana si o asociezi Visurilor tale, este pur si simplu Iubire. Este intruchiparea ei , si o pastrezi in tine si prin Tine.Relatia dintre un barbat si o femeie este foarte complexa si fara Iubire nu duce nicaieri. Absorbtia Iubirii se manifesta in ceea ce facem pentru celalalt. Il dorim mereu aproape, iti manifesti dorinta de a il invalui cu Iubirea ta, ii simti lipsa, ii duci dorul.
Fiecare tinjeste dupa Iubire, care trebuie oferita si trebuie acceptata deopotriva. Iubirea isi are manifestarile sale. Este un limbaj al Iubirii universal valabil.

Ce pacat mai mare este intre > a ucide o Iubire sau divort?

Dumnezeu a creat Omul din iubire. Dumnezeu reprezinta întregul, tot ce exista si chiar ceva în plus, iar oamenii sunt picaturile de aur ale acestui întreg. Oamenii reprezinta materia care trebuie slefuita pentru a scoate la iveala capodopera divina perfecta a întregii creatii. Scopul suprem al vietii pe pamânt este desavârsirea în Dumnezeu, si unul dintre cele mai autentice mijloace de a înfrunta valurile vanitatii si egoului, de a pasi dincolo de aparenta forma a realitatii si de a deveni una cu Supremul Absolut este iubirea profunda, transfiguratoare si neconditionata.

De-a lungul generatiilor, prea implicat în procesul dezvoltarii tehnologice, prea ocupat sa acumuleze bunuri si sa creeze un standard de viata cât mai ridicat, omul a început sa neglijeze cea mai pretioasa avere a sa. Niciodata pâna acum în istoria omenirii nu au existat mai multe cazuri de divort, sinucideri sau crime. Într-o epoca în care omul se considera atât de civilizat si religios, oare ce determina fiinta umana sa ia astfel de hotarâri? Oare ce îi lipseste omului pentru a redeveni parte a armoniei universului? Raspunsul la aceste întrebari se gaseste în sufletul fiecaruia. Iubirea nesfârsita, creatoare si divina este calea armoniei si uniunii cu Dumnezeu."Averea" cu care am venit pe pamânt este ascunsa în sufletul fiecaruia. Noi suntem "pamântul" care creste iubirea, o înfloreste si o mentine vie sau, dimpotriva, o poate distruge. Depinde doar de eforturile noastre daca vom înflori aceasta floare sau o vom pierde. Am auzit pe multi spunând ca iubirea raneste si ca nu exista un scop al vietii. Iubirea este un drum plin de trepte si întortocheat. Nu este usor sa mergi pe acest drum.
Dumnezeu Însusi a dat un exemplu clar în acest sens trimitându-si pe pamânt propriul fiu. Iisus niciodata nu a posedat nici un bun material, nu a condus ostiri, nu a frecventat nici o facultate, nu a scris carti dar a reusit sa transforme umanitatea. Iisus, la fel ca si Buddha, a fost un reformator. El a deschis bratele sale si a îmbratisat în compasiune si dragoste toate categoriile de oameni, de la colectori de taxe pâna la prostituate si oameni fara casta. El a fost acela care a aratat ca prin iubire poti sa muti si muntii din loc. El nu a impus nimanui ce sa faca sau ce sa creada. El a trezit doar în oameni adevarata lor natura, i-a ajutat sa vada iubirea nesfârsita a lui Dumnezeu si datoria fiintei umane de a lasa aceasta iubire sa se manifeste prin ea catre ceilalti. Si de ce înca mai trebuie sa învatam despre iubire? De ce ne ramâne înca, oamenilor secolului XX, datoria de a descoperi ca în interiorul atomului sta însasi energia care-a nascut întreg Universul? De ce mai trebuie sa învatam ca pentru a elibera aceasta energie trebuie sa actionam din interior când acest exemplu a fost dat deja cu mii de ani în urma?

Iubirea este samânta noastra si noi suntem aceia care trebuie sa o facem sa încolteasca, sa creasca si sa dea rod. Ea nu poate fi cumparata pentru ca nu se vinde si nici nu poate fi gasita în exterior. Nici un bun material nu poate înlocui ceea ce valoreaza dragostea. Ea este exercitiul fiecarui om în scoala vietii. Si daca stii cu adevarat ca porti iubire în suflet, nu te mai întreba daca esti pe drumul cel bun sau nu.

Daca iubesti, Dumnezeu se afla în inima ta si te va calauzi în fiecare clipa.Iata cum ne este descrisa veritabila iubire de catre purtatorii de început ai mesajului divin:"Chiar daca as vorbi în limbi omenesti si îngeresti, si n-as avea dragoste, sânt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa încât sa mut si muntii din loc, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as împarti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se mânie, nu se gândeste la rau, nu se bucura de nelegiuire ci se bucura de adevar. Dragostea nu va pieri niciodata... Acum, dar, ramân acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea." (1 Corinteni 13:1-13)

Iubirea nu cunoaste diferentieri de rasa, religie sau clasa.Iubirea nu ucide în numele lui Dumnezeu asa cum oamenii multor religii au facut de-a lungul secolelor. Iubirea nu este doar catolica, evreica sau hindusa. Iubirea doar ESTE si ne-a fost data fiecaruia ca semn al recunoasterii ca suntem copiii lui Dumnezeu.

Si ce altceva ne-ar putea mântui mai usor?Putem noi oare sa ne imaginam, fara sa simtim lacrimi în ochii nostri, cât de mare este Gratia Divina, cât de grandios este Dumnezeu? De câta iubire a fost nevoie pentru ca Dumnezeu sa puna acest strop de nemurire în fiecare dintre noi si sa ne mângâie în parte? Putem sa ne imaginam oare câta munca a fost pusa în fiecare strop de iubire pe care-l purtam în pieptul nostru si de câta complexitate a fost nevoie pentru a îmbina forta necesara trezirii din ignoranta si rutina de zi cu zi doar într-o singura picatura?Si daca în final întelegem acest sacrificiu imens, de ce sa mai pierdem timp si energie în ura, egoism, gelozie si minciuna? Toate acestea nu fac decât sa se întoarca împotriva noastra mai devreme sau mai târziu, înlantuindu-ne si facându-ne viata greu de suportat.De ce sa nu alegem aici si acum

IUBIREA? Aici si acum avem sansa sa devenim nemuritori, pentru ca o inima plina de iubire nu îmbatrâneste niciodata, ci ne poarta întotdeauna într-o beatitudine suprema spre Dumnezeu.>Dragostea este un adanc al iluminarii .Iubirea este, dupa calitatea ei, asemanare cu Dumnezeu pe cat e cu putinta muritorilor; dupa lucrarea ei, e o betie a sufletului; dupa efectul ei, este izvor de credinta, abis al indelungii rabdari, ocean al smereniei -Iubirea care are pe Dumnezeu de cauza este ca un izvor tasnitor, care nu-si intrerupe niciodata curgerea.

Iubirea face sufletul extatic. De aceea, inima celui care o simte nu mai poate sa se desparta de ea, ci pe masura iubirii venite asupra lui se observa in el o schimbare neobisnuita. Iar semnele sensibile ale acestei schimbari sunt fata omului devine aprinsa, plina de farmec, trupul lui se incalzeste, frica si rusinea se departeaza de la el si devine asa zicand extatic.

Puterea care strange mintea fuge de la el, iesindu-si oarecum din sine. Moartea infricosata o socoteste bucurie si niciodata contemplatia mintii nu mai sufera vreo intrerupere in intelegerea celor ceresti… Cunostinta si vederea lui cea naturala au disparut si nu mai simte miscarea lui, care se misca printre lucruri si chiar daca face ceva nu simte ca unul ce are mintea plutind in contemplatie si cugetarea lui intr-o vorbire continua cu cineva .In masura in care avem dragostea, in aceeasi masura posedam si teama. Cine insa nu are teama, acela sau este plin de iubire, sau este mort cu sufletul Cel care iubeste cu adevarat are mereu inaintea ochilor mintii chipul celui indragit si cu atata placere il priveste inlauntrul gandului sau, incat si noaptea in vis nu-si poate stapani elanul care-l atrage spre cel dorit.Ranindu-se cu aceasta dragoste, cineva spunea urmatoarele cuvinte: "Eu dorm, dar inima mea vegheaza"

Fericit este cel ce are o asa dragoste de Dumnezeu, precum are cel nebun indragostit de iubita sa .Dragostea este o dispozitie buna si afectuoasa a sufletului, datorita careia el nu cinsteste nici unul dintre lucruri mai mult decat cunostinta lui Dumnezeu.Cind suntem una cu intreaga Inteligenta Universala, si ne recunoastem pe noi insine ca o parte reala a acestei Inteligente, si deci stim ca aceasta este Marele Principiu, Dumnezeu, vom gasi curind ca suntem constienti de faptul ca intreaga inteligenta, din tot universul cosmic, lucreaza impreuna cu noi.

Suntem una cu intregul; astfel evoluam, irezistibil, odata cu intregul. Nici o conditie nu ne poate opri de la desavirsirea noastra. Esenta intregului adevar este Marele Principiu, Dumnezeu.Orice lucru, din Eternitate in Eternitate, indiferent daca il vedem ca pe un adevar mare sau mic, orice cuvint, gind sau exprimare adevarata, este o parte a Marelui Adevar, Marele Tot Unic, Adevarul Unic Universal, si noi suntem chiar acest lucru.

Cind realizam aceasta unitate si suntem absolut una cu Adevarul, avem in spatele nostru intreg adevarul, si forta noastra irezistibila creste. Forta oceanului este cea care se afla in spatele valului, si ea ii da puterea; si aceasta este tot numai o parte din Forta Divina, ca si omul.Esenta a toata Iubirea este Marele Principiu, Dumnezeu.Este esenta oricarei afectiuni, a oricarei emotii fervente, a oricarui gind de iubire, a oricaror priviri, cuvinte sau fapte de iubire. Orice iubire cautata, mare sau mica, sublima sau banala, face ca Unica Iubire Infinita sa lucreze si nimic nu este prea greu pentru noi. Cind iubim neegoist, avem alaturi de noi intregul ocean de Iubire Cosmica.

Ceea ce se crede a fi cel mai mic lucru, este cel mai mare atunci cind tinde spre perfectiunea absoluta. Astfel, intregul Univers al Iubirii este, in mod constient, alaturi de noi. Nu exista nici o putere mai mare, pe Pamint sau in ceruri, decit Iubirea Pura.Pamintul devine Cer; Cerul este adevaratul camin al umanitatii. In fine, suma tuturor conditiilor, formelor, fiintelor este Unicul Principiu Cosmic Infinit, Dumnezeu, fie ca indivizi, lumi, planete, stele, atomi, electroni sau cele mai minuscule particule. Toate impreuna formeaza Intregul Unic Infinit, al carui corp este Universul, a carui minte este Inteligenta Cosmica, al carui suflet este Iubirea Cosmica.Legate in intreg, corpurile, mintile si sufletele lor sunt mentinute impreuna prin forta de coeziune a Iubirii.

Totusi, fiecare functioneaza cu eterna identitate individuala, miscindu-se liber pe orbita sa individuala si in octava sa de armonie, toate fiind atrase, impinse si mentinute impreuna de iubirea acestui Univers al Armoniei.Noi constituim Marea Fiinta careia nimic nu-i poate sta impotriva. Ea este alcatuita din orice individ uman, ca si din orice unitate individuala a Universului.Daca o parte a unei unitati se exclude pe sine din intreg, asta nu afecteaza Fiinta Principiului, dar are o importanta enorma pentru acea unitate. Oceanul nu este constient daca se ia din el o picatura de apa, dar picatura e foarte constienta de ocean atunci cind este pusa indarat si se reuneste cu el.Adevarul este Totul este Unul; Un Spirit, Un Trup, Marele Trup Divin al intregii omeniri.

Marea Iubire, Lumina, Viata a lui Dumnezeu contopeste complet acest trup in Intregul Unic.