| Prima iubire Prima iubire lasa, fiecaruia dintre noi, o amintire dintre cele mai puternice. Când te îndragostesti - mai ales pentru prima data - te napadesc o sumedenie de senzatii, emotii si nelinisti fara seaman. Mintea, inima si trupul tau sunt înrobite fara speranta Celuilalt sau Celeilalte. O zi obisnuita devine o succesiune de suisuri ametitoare si de scufundari în cea mai neagra disperare - pentru ca o privire, un zâmbet sau un cuvânt sunt în stare sa ne schimbe starea într-o clipa. Dincolo de partea romantica, prima dragoste înseamna si altceva: sa iei cunostinta, brusc si definitiv, de orientarea ta sexuala. Sa întelegi în acelasi timp ce este dragostea si ca dragostea ta este diferita de a celor mai multi. Sa-ti afli nu doar inima, ci si locul în societate. Este începutul unui proces lung, în cursul caruia îndragostitul ajunge sa se cunoasca si sa se înteleaga. Este prima zi a restului vietii sale. Este prima zi dintr-o serie de zile mai bune si mai rele - dar o zi ale carei frumusete si spaima ramân în inima sa, pentru totdeauna. Undeva, cândva Mi-aduc aminte totul de parca s-ar fi întâmplat ieri. Dar în acelasi timp, am senzatia ca amintirea asta se întoarce de undeva, de departe, dintr-un loc ireal. Un loc unde nu poti ajunge decât o data în viata. Daca închid ochii, daca-i soptesc numele, întind mâna si as putea s-o ating. E acolo, lânga mine, tot timpul. Îi simt prezenta la fel de vie ca atunci, demult. O parte din inima mea îi va apartine pentru totdeauna si nimeni sau nimic nu-i va putea lua locul vreodata. Pentru ca ea m-a schimbat, a dat un nou sens vietii mele. O aud râzând, îi simt privirea urmarindu-ma, parfumul ei ma îmbata, iar atingerea ei ma duce într-o lume de vis. O vad dansând, lasându-se purtata de muzica, o vad mereu stând în ploaie, bucurându-se ca un copil. Îmi zâmbeste complice din celalalt colt al camerei, iar atunci când ochii mei se întâlnesc cu ai ei totul în jur dispare si ramânem numai noi. Mi-aduc aminte de ziua în care i-am spus TE IUBESC. Timp de câteva zeci de secunde care au însemnat o vesnicie pentru noi, totul s-a cufundat într-o liniste totala, timpul a încremenit în loc, lumea parea ca se facuse mica de tot, încercând sa nu tulbure acest moment unic. Sufletul îmi era inundat de sentimente contradictorii: fericire, teama, disperare. Fericire ca o iubeam si era lânga mine. Teama sa nu o sperii. Disperare la gândul ca as putea sa o pierd. Cu fiecare secunda care trecea muream putin câte putin. Asteptam sa spuna ceva ca si cum as fi asteptat sa mi se spuna daca mai traiam sau nu. Însemna totul pentru mine. Restul nu mai avea nici o importanta. Când nu eram împreuna îmi lipsea enorm. Fiecare clipa fara ea era însotita de o durere imensa. De nedescris. Devenisem dependenta de ea. Era ca un drog. Ma gândeam tot timpul la ea, sperând ca simtea acelasi lucru. Apropierea ei îmi era la fel de necesara ca aerul. Traiam prin ea si pentru ea. Îmi lipseste si azi. Mi-e dor de ea în fiecare zi. As vrea s-o mai pot privi dormind, sa ne tinem în brate, sa ma ia de mâna, discret, fara sa observe cei din jurul nostru, sa-i aud glasul, s-o ascult, sa vorbim ore în sir la telefon, sa-mi spuna ca m-a visat. As vrea sa mai retraiesc o data acele clipe, sa regasesc acea neliniste continua a celui îndragostit. N-a fost prima iubire. A fost prima iubire adevarata. A fost mai mult decât poate spune cineva vreodata în cuvinte. A fost frumos. Prea frumos. A fost ca un vis. Închid ochii si-mi imaginez (pentru a câta oara?!) ca este cu mine. O simt mai aproape ca oricând. Îmi saruta lacrimile de pe obraji si ma lasa sa adorm în bratele ei. Ca altadata. Stiu însa ca atunci când ma voi trezi n-am s-o mai gasesc lânga mine. ____________ |
| Ma simt vinovat si împacat în acelasi timp pentru tot ce nu este perfect în viata mea. Tentatia de a scrie despre prima iubire este extrem de mare pentru mine. Si asta tocmai pentru ca e nevoie de subiectivitatile noastre personale pentru a contribui la obiectivitatea universala – sau poate la subiectivitatea suprema… Uneori ma simt pierdut, alteori simt ca plutesc. Uneori îmi vine sa ma asez jos si sa mor, alteori îmi vine sa iubesc. Apus de soare. Cer rosiatic. Nori de o culoare parca la fel de frapanta. Mare verzuie. Nisip înca fierbinte. Stânci singuratice si nepasatoare. Valuri gregare si parca vesele. Zgomotul marii; în rest liniste. Uneori viata e si frumoasa. Auziti? Tipatul unui pescarus deschide brusc noi perspective. E singur. Cândva puteai vedea doi pescarusi zburând alaturi. Doua perechi de aripi batând în acelasi timp. A fost iubire. A nu încerca sa definesti iubirea (si astfel sa o limitezi) este poate garantia ca ea a existat într-adevar. Asteptarile profunde ale fiecaruia îsi gasesc împlinirea în celalalt – si iata iubirea. Singur si trist, pescarusul astepta ca cineva sa apara. Cineva caruia sa simta ca-i poate acorda dragostea sa. Si au început sa apara. Unul dupa altul veneau si… zborul lui ramânea tot singuratic. Adânc în sufletul sau se rupea de fiecare data ceva. Întâi a realizat cât de special si cât de greu de aflat este acest sentiment de traire totala în dragoste. Apoi si-a dat seama ca zborul sau supravietuia pentru si prin dragoste. De aceea i-a fost de ajuns speranta. Si, iata, a venit în sfârsit. Usor, fara zgomot, fara sa declame ca el era. Nopti de dragoste, dar nebun, zbor în înaltul cerului alaturi. Uitau de lume, uitau de ei. Pescarusul era iremediabil îndragostit. Departari si apropieri apoi si mai intense. Când faceau dragoste creau iluzia pe care o creeaza marea când se uneste cu cerul, la orizont. Desi era pentru prima data când a simtit astfel, pescarusul a înteles ca exista reguli chiar si în dragoste. Fericirea nu e infinita. Dragostea nu e simpla. Trairile celor direct implicati sunt prea subiective ca sa poata fi analizate. De aceea pescarusului îi e greu sa se gândeasca la dragoste si cu atât mai mult sa vorbeasca despre ea. Singurul lucru sigur pe care-l poate spune este ca a fost minunat. A fost prima dragoste, nu însa si ultima. Imediat dupa ce prima dragoste capata alta forma sau (de câte ori nu e asa?) moare, perspectivele unei noi iubiri apar sumbre. Timpul însa hotaraste pentru noi. Acum, pescarusul e prieten cu timpul, desi nu iubeste vremurile. Iata-l asezându-se putin obosit pe o stânca, întinzându-si usor aripile si eliberând un strigat prelung. Putini îi pot întelege tipatul. E în el dragoste, forta, disperare, hotarâre, incertitudine, pasiune si speranta. Pentru urechile celor care au iubit cu adevarat, strigatul pescarusului parca spune: Salut! Totul e cast , pur … Desi puritatea nu este un subiect prea compatibil cu vremurile noastre, am recurs la cuvinte pentru ca ele exprima cel mai bine nerabdarea si entuziasmul datorate asteptarilor, în aceeasi masura cu încrederea în oameni – în omul de care poate te vei îndragosti pentru a doua, a treia sau, Dumnezeu fie cu noi, a nu stiu câta oara. Crezul meu este sa spun „Salut!” tuturor oamenilor si lucrurilor noi care apar în viata mea. Cred ca fara dragoste, lumea ar fi mai urâta. De aceea am lasat pescarusul sa zboare si sa îmi gaseasca el cuvintele. El stie mai bine cum e sa traiesti si sa iubesti în ciuda realitatilor de multe ori ostile. A fost prima lui iubire, prima mea ocazie de a crede ca totusi e posibil… Si totusi....undeva in acest Univers trebuie sa fie posibil.... |
 |