Chris : Claudius, între anii 1992 - 1997 ai fost chitarist al formatiei CRISTIA, formatie care a înregistrat un album demo si a avut concerte în tară despre care s-a vorbit mult. Când toată lumea se astepta să deveniti un vârf de lance în muzica cu mesaj crestin din România, CRISTIA s-a destrămat. Te-am regăsit apoi slujind ca lider de laudă si închinare într-o biserică din Cluj. Între timp ai absolvit Academia de Muzică la sectiunea tubă, dar cel putin deocamdată nu profesezi... În 1998 - 1999 devii membru în trupa One (chitară - bass), dar din nou cu toate că trupa "beneficiază" de muzicieni foarte talentati si cu experientă, în scurt timp se destramă. În sfârsit, anul trecut apare albumul tău "Cămara cu cântece" care marchează debutul carierei tale de cantautor. Spune-ne, cum a fost drumul până aici?
Claudius: Drumul până aici a fost dificil. Desigur că acum, privind în urmă, pot spune că a fost necesar. De fapt am început să cânt la 15 ani împreună cu trei dintre prietenii mei. Dornici să ne exprimăm talentul am întocmit un grup care mai târziu s-a numit Emanuel B. Eu cântam la chitară - bass. Formatia Emanuel B a activat cam trei ani. În acest timp am cântat la mai multe evanghelizări, am apărut la două editii ale festivalului "Cristia" si am înregistrat un album: "Ce este omul" care se mai găseste la Studio Mesaj. După ce toti membrii trupei am intrat la facultate în diferite orase, activitatea grupului Emanuel B a încetat. Eu, fiind la Cluj am continuat să cânt la bass în trupa Mesaj care pe atunci avea componenta: Ionel Bonta - chitară, Anca Ciora - clape, Lili Copăceanu - voce, Cristian Trâncă - tobe. În 1993 se naste trupa CRISTIA unde eu cântam la chitară. Împreună cu această formatie am progresat foarte mult din punct de vedere muzical. Aveam câteva ore de studiu individual zilnic, plus repetitii cu toată trupa de trei - patru ori pe săptămână. În această formatie am început să compun primele piese reusite. Foarte mult m-a ajutat la compozitie colaborarea cu Kenneth Sutton, un admirabil vocalist si compozitor de ritm&blues. De asemenea Cristi Trâncă - un tobosar de exceptie în muzica crestină românească, fondator al trupei CRISTIA, mi-a fost de mare ajutor. Beneficiind de instrumentele studioului Mesaj, formatia CRISTIA a devenit în scurt timp destul de cunoscută, asa cum ai spus. Foarte multe concerte în tară au adus acea rutină atât de necesară oricărui muzician. Împreună cu Florin Nistor - bass, Radu Negreanu - voce si Cristi Trâncă, am înregistrat demo-ul formatiei care continea două piese în limba engleză. Spre uimirea noastră acest demo s-a răspândit destul de repede în rândul tinerilor. Din păcate, anumite motive au dus la desfiintarea grupului în primăvara lui 1997. La o întrebare atât de scurtă am dat un răspuns atât de lung. Dar drumul până aici înseamnă pentru mine aproape 12 ani de căutări, de studiu, de reusite si esecuri, de vise cu ochii deschisi si de trăiri specifice adolescentei. Spun că acest drum a fost necesar din cauza oamenilor pe care i-am întâlnit si a experientelor care m-au maturizat.
Chris: Crezi că acum printr-o activitate solo ti-ai găsit, în sfârsit, identitatea artistică?
Claudius : Sincer, nu mi-am dorit o activitate solo. În urma desfiintării grupului CRISTIA, mă gândeam să renunt la genul acesta de muzică. Oricum, doream să cânt într-o orchestră simfonică dat fiind faptul că am absolvit Academia de Muzică. De fapt am si cântat un an de zile în orchestra Filarmonicii din Sibiu. Cu trupa One am colaborat doar. Albumul "Cămara cu cântece" a fost o altă încercare, iar aceasta se datorează în mare parte prietenilor mei care cunoscând piesele m-au încurajat să le înregistrez. Până si titlul albumului îi apartine lui Călin Vălean care m-a ajutat mult. Despre o activitate solo pot vorbi foarte putin. Cele aproximativ 15 concerte în care am prezentat albumul sunt prea putine pentru a putea vorbi de o "carieră" de cantautor. Cât despre identitatea artistică, si despre ea este cam devreme să vorbim. Sunt bucuros că mi-am găsit identitatea de crestin, si asta datorită unor prieteni foarte dragi ca Ella Marza si Gelu Lup. Ei mi-au dat un exemplu personal extraordinar si am avut multe discutii. Multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea prieteni si totodată pentru identitatea pe care o am în Hristos.
Chris : Albumul tău a fost foarte bine primit de publicul crestin, mai ales de generatia tânără. Punctul lui forte este faptul că instrumentele au fost înregistrate "live" spre deosebire de majoritatea artistilor crestini din România care au aranjamentul orchestral conceput pe computer. De ce ai ales această variantă?
Claudius: Am ales varianta "live" printr-o conjunctură fericită. Am onoarea să fiu prieten cu instrumentisti de talia lui Cristian Trâncă, Patriciu Pop si Ovidiu Andreica. Ei au acceptat să se producă pe albumul meu. Si pentru că eu dintotdeauna am cântat cu trupă, fiind obisnuit cu sunetele naturale am preferat ca albumul să sune "live". Binenteles că s-a pierdut acea perfectiune pe care ar fi avut-o computerul. În ciuda acestui fapt gestul meu a fost apreciat si, asa cum ai spus, a devenit "punctul forte".
Chris: Chiar dacă albumul este unitar din punctul de vedere al conceptiei, varietatea temelor si mesajelor din piesele care-l alcătuiesc este evidentă. Cum s-au născut aceste cântece?
Claudius : Piesele de pe "Cămara cu cântece" sunt expresia unei căutări atât în planul formei cât si al continutului. În plan formal se poate vedea o anumită diversitate. Cred că face parte din preocupările oricărui compozitor căutarea unor structuri elastice atât pentru sectia ritmică cât si pentru linia melodică. A stăpâni o gamă cât mai largă de forme înseamnă a evita monotonia; a nu te repeta. Deasemenea, odată cu stăpânirea formelor creste si puterea de expresie. În ceea ce priveste continutul textelor, piesele redau în mare parte frământările majore din perioada adolescentei. Sunt si câteva cântece de laudă sau închinare care s-au născut în urma implicării mele în Grupul Studentesc din Mărăsti - Cluj.
Chris : În "Cămara cu cântece" sunt incluse si câteva piese care par mai mult de dragoste (gen Talisman) decât cântări crestine: "Stai lângă mine", "As fi vrut", si trebuie să fortezi un pic nota spre a le găsi o interpretare "religioasă". A fost nevoie de mult curaj pentru a le include pe album? Sau ai tintit, din start, si un public mai putin "de biserică"?
Claudius : Cred că a fost mai mult intentia de a iesi dintr-un anumit sablon. În muzica românească există o prea putina preocupare pentru cuvintele folosite în texte. Acea "limbă de lemn" atât de mult contestată în ultimul deceniu, si-a pus amprenta si asupra textelor din cântecele religioase. Le-a uniformizat, standardizat, sablonat. Cântecele au devenit aproape niste lozinci cântate. Eu nu contest valoarea unor cântece evanghelice care sunt cu adevărat inspirate. Nici continutul liturghiilor. Mai degrabă acuz mediocritatea unor cântece asa zis "contemporane". În ce mă priveste, cântecele despre care vorbesti au fost o încercare de a iesi din sablon. Este aportul meu la efortul de destelenire a limbii. Foarte adevărat că, datorită unor astfel de cântece, albumul este ascultat si de multi tineri necrestini. Si aceasta nu poate decât să mă bucure.
Chris : Si totusi, piesa ta celebră, cunoscută si cântată peste tot (recunosc că este si preferata mea) este una de închinare, si anume: "Astăzi vin la Tine". Nu te întreb cum s-a născut această piesă; mi se pare foarte usor de intuit răspunsul. Întrebarea mea este: Odată la câti ani poti compune o piesă care să facă înconjurul lumii?
Claudius : Piesa: "Astăzi vin la Tine" este ceea ce numesc o piesă inspirată. Desi contine o linie melodică relativ simplă si un text obisnuit, piesa mai are "ceva". Acel "ceva" a făcut-o celebră. Asa că meritul nu este al meu. Eu am fost unealta prin care acel "ceva" s-a exprimat, a luat formă. N-o să-ti răspund o dată la câti ani compun o astfel de piesă pentru că efectiv nu stiu. Nu tine de mine. Îti voi răspunde altcumva. Dacă este adevărat că în creatia unui artist 99% este muncă si 1% inspiratie, atunci o piesă la o sută va fi ca si "Astăzi vin la Tine". Tu ce zici?
Chris : Sunt de acord cu tine si pot să-ti spun că acest căntec simplu si obisnuit asa cum îl numesti tu a fost si este o mare binecuvântare pentru mine si pentru multi dintre prietenii mei, având acel "ceva" care te conduce foarte usor spre închinare. Dealtfel stiu că această piesă a fost cumpărată si de o altă formatie care a imprimat-o pe un album. Pornind de la această idee si de la vasta activitate muzicală, spune-mi te rog: se poate trăi în România din "muzică crestină"?
Claudius : În România se trăieste greu din orice. Eu cred că sunt putini români multumiti de veniturile obtinute. Majoritatea muncesc foarte mult pentru a putea face fată unor cheltuieli elementare. În general artistii fac parte dintre acesti oameni. Institutiile artistice finantate de stat o duc extrem de rău. Unele sunt chiar pe punctul de a-si închide portile. Pentru artistii crestini este mai greu pentru ca "piata" lor este mult mai mică. Si trebuie să recunoastem că interesul pentru artă, mai ales în mediile rurale, este extrem de mic. Ca să poată trăi din muzică artistul trebuie să fie în acelasi timp manager, producător si comerciant. Un volum de muncă enorm, perseverentă de fier si o organizare foarte bună. Cei care fac fată la toate acestea s-ar putea să reusească. În ce mă priveste, la ora actuală nu trăiesc din muzică.
Chris : Ce crezi tu că lipseste muzicii crestine din România ca să poată iesi în afară?
Claudius : "Muzica crestină" din România nu are o traditie. Nu există o educatie adecvată a tinerilor. Abia în generatia actuală de elevi sunt multi tineri care urmează scoli de muzică. Ei au mai multe sanse de a iesi afară. Muzica crestină stă destul de rău la capitolul compozitie. Dincolo de toate acestea artistii crestini trebuie să învingă o anumită mentalitate atât în interiorul bisericii cât si din exteriorul ei. Un artist crestin are putine sanse să fie mediatizat chiar dacă, din punct de vedere al calitătii, muzica lui este competitivă. Dar eu sunt optimist. Cred că într-un timp relativ scurt (10 ani) se va putea vorbi de o iesire în afară a muzicii crestine. Să nu uităm însă că si acum avem artisti, ce-i drept putini, care ne reprezintă cu cinste. În muzica clasică un David Coiti sau Gheorghe Mogosan sunt foarte apreciati. Si m-am oprit la Cluj. De asemenea si-n muzica pop avem nume care au concertat alături de Elena Cârstea sau Monica Anghel. Asa că nu-i foarte rău. Dar de bună seamă că se poate mult mai bine.
Chris : Ce crezi că lipseste muzicii crestine din România ca să poată iesi în afară, adică dincolo de zidurile bisericilor?
Claudius : În primul rând cred că e vorba de un mod de viată. Un fel de raportare la lume si la valorile ei. Acest mod de viată are la bază o relatie autentică cu Christos. De asemenea artistii crestini sunt intr-o permanentă căutare, într-un proces de desăvârsire, de sfintire. Si asta se răsfrânge atât în modul de viată cât si în arta lor.
Chris : Acum cititorii revistei te cunosc mai bine, poate ne spui ce planuri de viitor ai?
Claudius : În principiu pregătesc un al doilea album. Încă nu stiu când va fi înregistrat pentru că sunt multe aspecte care trebuie rezolvate. Unul ar fi cel financiar. Acest album va contine ultimele mele compozitii care nu au o tentă prea comercială. Dar sunt sigur că iubitorii de muzică asteaptă cu nerăbdare o muzică autohtonă de calitate. Acest al doilea album înseamnă mult pentru mine si contribuie la ceea ce tu ai numit "identitate artistică". Cam atât deocamdată despre planurile de viitor. Oricum, aduc calde salutări cititorilor revistei si sper să ne reîntâlnim în curând.