E. O. : Ce ati scris si unde au apărut cărtile dumneavoastră?
Ionatan Pirosca : În 1994 vedeam prima mea carte tipărită. Dumnezeu a îngăduit ca Editura SAMUEL de la Medias să se angajeze în această aventură, pentru că efectiv a fost o aventură, un nume necunoscut, mai ales în poezia crestină unde predomină, după cum stim, nume ca Ioanid sau Traian Dorz. Cartea se numea: Cu Fata La Cruce. Era un stil un pic mai dificil (nu mai stiu exact câte poezii au fost, oricum erau fragmente mai mult decât poezie, în sensul că toată cartea se voia un întreg, fragmente separate doar prin asteriscuri, nu aveau titluri), era într-o manieră modernă, nu foloseam majuscule, decât atunci când cuvântul se refera la Domnul sau unul din atributele Sale, restul era fără nici un semn de punctuatie, deci maniera modernă.

E. O.: Cum a fost primită de public prima dumneavoastră carte?
Ionatan Pirosca: Cititorii frecventi de poezie, cititorii cunoscători au apreciat cartea si asta m-a bucurat, în schimb acolo unde nu se trecea cu cunostintele de poezie peste nivelul celor care se recită în biserică de obicei, nu a fost receptată, nu a fost înteleasă, nu a fost acceptată, dimpotrivă am fost uimit să constat că erau persoane care după ce cumpărau cartea veneau si o aduceau înapoi cu afirmatia că aceea nu ar fi o carte crestină. Am înteles atunci că e bine să nu acelerăm prea mult în sensul modernizării poeziei actuale din biserici, dar nici nu e bine, si nu am să fac niciodată rabat de la calitatea artistică a demersului literar, pentru că, cu regret trebuie să recunosc, în bisericile noastre se face rabat de la această calitate.

E.O. : Să explicăm ce vreti să spuneti...
Ionatan Pirosca : Să definesc acest gen de literatură ca "predicute cu rimă". Sunt texte speciale, cu diverse mesaje, foarte bune în biserică - nu am nimic împotriva lor, dar care nu au impactul pe care îl dorim pentru o cultură crestină în cadrul culturii românesti.

E.O. : E vina poetilor sau a cititorilor?
Ionatan Pirosca : E si vina unora si a altora, am ajuns să constat după multi ani de preocupări în această problemă. Și după multi ani de căutare am înteles că până la urmă e bine să ne pliem si unii si altii, si scriitorii si cititorii, să ajungem la un punct de unde să putem porni împreună mai departe. Pentru că altfel unii nu-i vor întelege pe ceilalti.

E.O. : Cine cultivă gusturile unei generatii?
Ionatan Pirosca : Biblia numeste pe aceia care trebuie să conducă destinele unei biserici, sunt bătrânii ei, sunt presbiteri, sunt pastori, însă acestia nu sunt întodeauna dotati si cu acele cunostinte si aptitudini necesare ca să discearnă ce înseamnă foarte bine, si ce înseamnă mai putin bine sau rău în toate domeniile. În poezie trebuie să recunosc, foarte putini pastori sunt cunoscători. Asta e o problemă... Ce bine ar fi dacă ei ar îngădui să existe, si asta se întâmplă foarte rar din păcate, grupuri care să se adune conform aceleiasi afinităti pentru o îndeletnicire anume, de exemplu pentru literatură.

E.O. : Cenacluri literare evanghelice? Cunoasteti să existe pe undeva asemenea
cenacluri? Ionatan Pirosca : Am auzit de încercări, de exemplu recent am fost invitat la Botosani de un grup de tineri care încearca să facă un cenaclu. Anul trecut a fost o primă întâlnire si anul acesta o a doua întâlnire. Anul trecut am încercat să punem bazele unui grup, anul acesta am constatat că nu s-a reusit foarte mult, dar grupul are aceeasi intentie, există si are intentia să lucreze în sensul acesta, adică să se comporte ca si un cerc literar. Sunt oameni care iubesc poezia, care apreciază nu numai ceea ce se spune în biserică ci si noul.

E.O. : Spuneti-ne câteva nume.
Ionatan Pirotca : Este Alexandru Iacob, apoi fratele lui, Tudor Iacob, care este un om foarte pasionat de poezie si de literatură în general. Sunt multi tineri astăzi, si nu numai tineri care încearcă să facă poezie crestină. În 1991 am organizat primul festival de poezie crestină din România, lucram atunci la editura MESAJ din Brăila, si am constatat că nu numai evanghelicii încearcă poezie crestină, ci si credinciosi ortodocsi, foarte multi dintre ei au luat premii.

E.O. : Cum face fată poezia acestor vremuri?
Ionatan Pirosca : Poezia după părerea mea nu va muri niciodată atâta timp cât există sensibilitate omenească.

E.O. : Să vorbim despre cel de-al doilea volum.
Ionatan Pirosca : Este vorba despre cartea de poezie: Tabla Înmultirii cu Cerul. A apărut în anul 1998, la editura MESAJ din Brăila. De data asta o carte mai cuminte, în sensul că încerc să mă pliez către un punct unde să mă întâlnesc cu acei cititori care au nevoie să meargă mai departe, dar care au un punct la care au rămas. Se pare că partial am reusit. Cartea a mers mai bine, în sase luni sau epuizat 1300 de exemplare.

E.O. : Ati auzit întâmplător o poezie recitată în bi-serică, si acea poezie să vă apartină?
Ionatan Pirosca : Am auzit chiar la Botosani, cu ocazia ultimei deplasări, am auzit o soră tânără oarbă care a recitat într-un mod deosebit de sensibil una din poezii, că dacă n-ar fi fost a mea mi-ar fi dat lacrimile. Foarte frumos a recitat, m-a impresionat.

E.O. : Spuneti-mi despre o altă carte scrisă de dumneavoastră.
Ionatan Pirosca : În toamna trecută, Dumnezeu a îngăduit să apară un eseu exegetic pe o temă biblică, e vorba de: "Sabia Domnului si a lui Ghedeon sau Subordonarea Suverană", pentru că eu am văzut în acest om un exemplu de subordonare înaintea oamenilor si a lui Dumnezeu care ne aduce să fim cola-boratori cu Dumnezeu la mântuirea si salvarea oamenilor. În această situatie, această subordonare ne face să fim suverani împreună cu Dumnezeu. Pare paradoxal, un paradox în titlu, dar prin lectură se va dovedi acest lucru.

E.O. : Manuscrise?
Ionatan Pirosca : Două manuscrise la edituri, unul la editura SAMUEL din Medias si unul la Cluj. Amândouă de poezie. Apoi mai am în manuscris gata de editat, acasă, încă două cărti, una de poezie si una de eseuri poetice. Și începute, asadar neterminate, două, trei cărti, gata în proiect, deci planul lor e gata, urmează să mai lucrez la ele. E.O. : Ce părere aveti despre editurile crestine din România?
Ionatan Pirosca : Dacă ar avea si banii necesari probabil că ar fi foarte puternice, mă refer la editurile cunoscute. Nu contest valoarea unor oameni de la edituri cum e cea de la Oradea, Cartea Cres-tină, sau LOGOS, de la Medias, si altele, inclusiv editura de la Făgăras, AGAPE.

E.O : Ce ati recomanda celor tineri?
Ionatan Pirosca : Să citească ce le place si să scrie cum le place, dar să placă si altora. Printre prefe-rintele mele au fost, dincolo de autorii Bibliei, care sunt fundamentali, Hemingway, Gabriel Garcia Marquez, iar ca poeti Frank O'Hara, si desigur Nichita Stănescu, care a devenit un fel de "idol", eram îndrăgostit de el, Ioan Alexandru mi-a plăcut foarte mult.

E.O. : Se poate câstiga bani din poezie?
Ionatan Pirosca : Nu. Nici eu nu câstig bani din poezie si nu stiu cine o face, doar dacă ai fi un Nichita Stănescu sau ai reusi să pătrunzi în preferintele electoratului literar.

E.O. : Revista la care va apărea interviul se cheamă HAR, ce vă spune numele de HAR?
Ionatan Pirosca : Mi-a plăcut să văd cuvântul HAR pe frontispiciul de revistă. Analizând cuvântul, Biblia ne spune foarte clar ce înseamnă harul, gratia lui Dumnezeu pentru noi, mântuirea prin credintă si numai prin credintă fără faptele noastre care nu pot fi decât o urmare a credintei noastre. Deci în sensul acesta cuvântul har înseamnă foarte mult si cei care îl inteleg cu adevărat sunt cei care au parte de el. Pentru că nicodată nu o să întelegem cât de bună e prăjitura până când nu gustăm din ea.

E.O. : Cum am putea încheia acest interviu?
Ionatan Pirosca : Asta cred că editorul trebuie să o pună la punct mai bine, eu nu pot decât să multumesc pentru onoarea care mi se face si să îndemn pe cititori să citească, si să scrie poezie crestină si în altă manieră decât s-a făcut până acum.

(Interviu realizat de Eduard Orasanu)