|
Este un întuneric asa de mare, pentru că oamenii preferă să trăiască în păcat. Doar o întâlnire transantă cu realitatea i-ar putea face să vadă că asta-i duce la pierzare si e nevoie să se lase. De exemplu, femeia prinsă în adulter. Era un lucru rusinos fată de lume, si oamenii cam stiau, însă nu o prinseseră în fapt. Ea a trăit în curvie până la un moment când s-a confruntat direct cu Isus, care este lumină, într-o situatie foarte dramatică, când ea putea fi pierdută fizic si spiritual pe veci. În momentul când oamenii au prins-o, au dezvăluit identitatea ei de om mizerabil în văzul lumii. Ea a fost pusă în situatia de a muri. Nu mai avea nici o sansă: a văzut prăpastia din fata ei.
Omul este liber - asta-i realitatea. Dar el nu îsi dă seama că asta este o robie. Trăirea în păcat si în plăceri, în calea ta, este de fapt o mare robie, care te leagă si te face sclav al păcatului. Dar chiar în cea mai adâncă formă a păcatului vezi prăpastia, si atunci decide să se întoarcă. Si crestinii alunecă pe panta asta lumească. De exemplu, corintenii. Pentru că nu aveau învătătura bună, Pavel a venit si a pus învătătură si reguli. Oamenii trebuie să primească învătătură mereu si mereu, nu o dată sau de două ori, până când ei se decid să se îndrepte spre Cuvântul lui Dumnezeu. Deci una dintre motivele alunecării este lipsa de învătătură.
În Corint erau probleme cauzate de nestiintă, lipsă de învătătură. Ei nu stiau efectiv că asta este ceva păcătos si gresit, să îsi atintească privirile spre anumiti oameni faimosi, predicatori sau cu daruri. E foarte gresit! Ei fac doar niste lucrări. La Isus ochii, el este tinta! În adunare, dacă nu te legi de Dumnezeu, oamenii pot să te dezamăgească. Un predicator mare, un păstor, poate să cadă în adulter - diavolul urmăreste asta - si dacă te-ai legat de el, ce faci? Nu stiu dacă ai observat acest leit-motiv: tine-te de învătătura sănătoasă, de adevăr, si să dai dovadă tuturora, ca nimeni să nu aibă pricină ca să te osândească.
Când vezi că flagelul acesta al societătii, alergarea după bogătii si afluentă - în termeni de case, masini, confort există la lume, pentru că lumea le caută pe acestea; în acest context deci noi toti putem într-un fel fi deficitari. În contextul purtării de grijă a lui Dumnezeu nu se vorbeste decât de lucrurile vitale: hrană si îmbrăcăminte. Noi lărgim acest spectru foarte mult. Găsim si justificare, "contextul fiind de asa natură". Poate nu e ceva păcătos, dar când inima se leagă de ele, lucrurile si banii pot pune stăpânire pe crestini, si aceste lucruri îi conduc. De dimineată până seara nu îti găsesti odihna, cum să faci mai multi bani, pentru că ai început o casă, sau ti-ai cumpărat masină în rate. Toate acestea vor lăsa la urmă un gust amar, pentru că nu afluenta, bogătia si casa mare aduc fericirea. Ei devin firesti, se vor mândri, îsi vor forma un anturaj si vor rupe relatiile cu adunarea, iar sotii vor deveni infideli.
Calea fortată, adică dorind cu tot dinadinsul un lucru, fără să fii convins că este si voia lui Dumnezeu, poate avea succes. Dar as vrea să te întreb: de ce oamenii cumpără, aruncă, iarăsi cumpără si iarăsi aruncă? Pentru că nu aceasta îi va multumi !
|