|
În Geneza găsim câteva cuvinte, foarte scurte, despre Enoh, desi a trăit o
viată de câteva ori mai lungă decât a noastră (15:21-24). "Enoh a umblat cu
Dumnezeu, apoi nu s-a mai văzut pentru că l-a luat Dumnezeu"
Mă gândeam ce-o fi zis oamenii din vremea lui, contemporanii lui, pentru că nu
l-au mai văzut. A dispărut pur si simplu, si asa se va întâmpla într-o zi cu
noi, cei credinciosi, care zicem că Îl slujim pe Dumnezeu. Poate că Enoh nu a
stiut dinainte, si lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să-l ia. Nu era ceva obisnuit
ca oamenii să fie luati de Dumnezeu în cer. În Evrei 11:5 putem citi un cuvânt
scurt si interesant despre Enoh: "Prin credintă a fost mutat Enoh de pe pământ,
ca să nu vadă moartea, si n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase,
căci înainte de mutarea lui primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu."
Iată, aici am găsit răspunsul pentru ce l-a luat Dumnezeu: a primit mărturia că
a fost plăcut lui Dumnezeu.
Hai să facem o paralelă cu noi, credinciosii. Am fost mântuiti, l-am aflat pe
Hristos si umblăm într-un fel anume, si umblarea asta trebuie să fie
într-adevăr anume, ca să putem pleca la cer. Multi se măgulesc cu faptul că vor
fi răpiti, si poate că uită că au prieteni care nu îsi mai aduc aminte că vor
fi luati la cer. Câti oameni spun astăzi ca în Apocalipsa: "Vino Doamne
Isuse!". Câti credinciosi se gândesc că într-o zi va veni Isus pe cer? Se
întreabă ei dacă sunt plăcuti lui Dumnezeu?
Ce înseamnă să fii plăcut lui Dumnezeu? Chiar la începutul Bibliei îi găsim pe
Cain si Abel, care au adus fiecare câte o jertfă. În inima oamenilor chiar de
la începutul istoriei a fost această dorintă de a veni cu ceva înaintea Lui. În
capitolul 4 din Geneza scrie că Cain a adus o jertfă din roadele câmpului, si
Abel din rodul turmei. Se predică mult despre faptul că jertfa lui Abel a fost
primită, iar cea a lui Cain nu a fost, dar s-a trecut cu vederea un amănunt
aici: nu continutul jertfelor I-a făcut plăcere lui Dumnezeu! Scriptura spune:
"Dum-nezeu a privit cu plăcere către Abel, si înspre jertfa lui, dar spre Cain
si jertfa lui n-a privit cu plăcere." Este o prioritate aici: a privit cu
plăcere spre Abel, spre omul care aduce jertfa, si n-a privit cu plăcere spre
Cain si spre jertfa lui. Jertfa este pe al doilea plan.
Oamenii veneau înaintea lui Dumnezeu fie la sinagogă, fie la templu, fie la
adunare, oricare ar fi ea, si se prezintă cu ceva înaintea lui Dumnezeu: unul
poate predică, altul cântă, altul vine cu o rugăciune, altul doreste să asculte
cuvântul. Dar oricare ar intra în acea adunare, Dumnezeu se uită la viata
acestuia, se uită la omul care intră acolo, si aceasta este foarte important de
constientizat, pentru că există o mentalitate nu prea înteleaptă, cum că ar
trebui să fim plăcuti si sfinti numai în timpul adunării. În afara ei, însă, ne
ducem viata cum ne place, si Dumnezeu ne urmăreste.
În 1Ioan cap. 3:11-12 sunt amintiti Cain si Abel, si se vorbeste si despre
copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului. Nu-i deosebesti acolo după felul în
care au luat botezul, sau după diferentele dintre crestini: "Să ne iubim unii
pe altii. Nu cum a fost Cain, care era de la cel rău, si a ucis pe fratele său,
pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite."
Acum putem avea răspunsul la întrebarea: de ce a privit Dumnezeu cu plăcere
spre Abel si înspre jertfa lui. Pentru că faptele lui erau neprihănite. Poate
cineva să cânte sau să predice frumos, dar dacă viata lui este la pământ în
raport cu oamenii, cu semenii lui, chiar dacă ele sunt ascunse, în fata lui
Dumnezeu ele sunt clare.
Dacă trăim după poftele si mintea noastră, ne înselăm singuri si producem si
celorlalti confuzie. Parafrazând mesajul lui Ioan, as putea spune: "Cine
practică păcatul este de la diavolul. Cine trăieste zi de zi în curătie si
adevăr, este de la Dumnezeu."
|