Ganduri despre rugaciune

Mă bucur mult pentru tot ceea ce face Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor. Este cuvântul din 2Cronici 7:14: "dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va căuta Fata Mea, si se va abate dela căile lui rele, -îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, si-i voi tămădui tara." Dacă oamenii credinciosi vor începe să se roage, vor descoperi că depind de Dumnezeu. Nu noi îi convingem pe oameni, ci Duhul Sfânt, care, cum spune Ioan, îi convinge pe oameni de păcat. Este ceva ce se miscă în lumea spirituală, prin rugăciune si post.

Dar, în rugăciune, când entuziasmul, zelul uman nu este complementat, sau tonul nu este dat de Duhul lui Dumnezeu, de o directie, dacă nu te-ai dat în mâna lui Dumnezeu, după un timp vei abandona. Rugăciunea, postul, dărnicia, toate sunt niste activităti religioase, si ele pot rămâne activităti religioase, dacă nu sunt făcute cu toată inima. Exemplul cel mai la îndemână este exemplul femeii văduve, care a dat doi bănuti - toti banii ei.

Dacă tu te trezesti dimineata ca să te rogi, si rugăciunea este într-adevăr complementată de puterea lui Dumnezeu, care te îndeamnă la asta, ea nu va fi o povară. Adică: nu te vei scula greu, nu vei avea nevoie nici de ceas, pentru că există în tine o dorintă arzătoare. Este dragostea dintre două persoane. Este o tânjire după părtăsia cu Dumnezeu. Cea mai mare problemă a noastră este că avem nevoie de tânjirea asta personală după El. Asta ne dă putere. Când eram în armată si eram îndrăgostit de nevastă-mea, as fi fost gata să evadez de acolo.

Ne stau însă în fată multe obstacole. Pe Dumnezeu nu îl vedem, si avem nevoie de credintă în faptul că El ne ascultă. Apoi, dacă rugăciunea omului care se scoală la 6 dimineata devine o moriscă, datorită oboselii, aceasta va deveni o povară si nu va fi o părtăsie reală. În public, dacă ai în vedere slava oamenilor, dacă vrei să te faci plăcut oamenilor, esti într-o mare ispită. Într-o adunare, dacă ai fi numit să te rogi, îti spun sigur că primul gând al tău ar fi să îti alegi cuvintele. Trebuie să mă lupt cu mine însumi - am observat aceasta - să mă debarasez de gândul că mă ascultă oamenii, pentru că nu ei îmi rezolvă mie problemele.

Nu mai spun că există rugăciuni-predici, rugăciuni tendentioase, care vor să spună ceva. Există deasemenea rugăciuni stereotipe, înregistrate ai putea spune. Trebuie să se producă niste schimbări în viata omului, ca să se schimbe rugăciunea lui.

Lucrurile importante din viată oamenii le gândesc bine, fac un plan pentru ele. De ce nu am face aceasta si cu rugăciunea? De ce să o slobod doar, să treacă, pentru a putea spune că am făcut-o. Din toată inima cred, că în primul rând trebuie să constientizezi că esti în timpul rugăciunii, si că acest timp nu este unul oarecare. Mai degrabă ne-am feri de rugăciunile făcute la repezeală.

Este important, în fine, să urmăresti mereu si mereu răspunsurile la rugăciune. Nu se poate, dacă iei în serios relatia ta cu Dumnezeu, să nu primesti un răspuns.

Ce-i de făcut când vezi că oamenii au intrat în formalism, s-au blocat si fac numai "activitate"? Te rogi lui Dumnezeu si ceri să îti dea mesajul care să schimbe viata acestora. Si practici cu oamenii aceia!