[ Lunneta ] [ Telescoape ]

[ Constructie Oglindaa ] [ Test Oglinda ]

CONSTRUCTIA UNEI OGLINZI DE TELESCOP SFERICE

din "Cerul, o carte pentru toti" de Matei Alexescu

Cea mai simpla formula de telescop este telescopul Newton. Dupa cum se stie este compus dintr-o oglinda concava, de sticla, cu suprafata metalizata, care, primind fasciculul de raze paralele de lumina de la astrul observat, formeaza in planul sau focal imaginea acestuia. Pentru a putea examina acesta imagine cu ajutorul ocularului sau pentru a putea fotografia fara a impiedica tecerea luminii spre oglinda obiectiv, putin inainte de planul focal principal se interpune o oglinda plana, corespunzator dimensionata, inclinata la 45 grade fata de axa optica a oglinzii. In acest mod lumina reflectata de oglinda concava va fi reflectata a doua oara la 90 de grade fata de axul optic, iamginea formandu-se lateral, unde poate fi comod observata si fotografiata.
Considerente legate de dificultatile de executie a suprafetelor optice si usurinta procurarii materialelor, fac ca datele cele mai convenabile pentru proiectul nostru sa fie urmatoarele:
    -diamentrul oglinzii concave, D=125 mm
    -distanta focala a oglinzii, F=1500 mm
    -luminozitate, F/D=12
Diamentrul, stbilit la 125 mm, reprezinta o solutie optima intre necesitatea de a fi cat mai mare -- in limitele posibilitatilor curente -- si dificultatea de a gasi materialul necesar (sticla) la grosimile cerute de procesul tehnologic. Intr-adevar, in conditii normale, pentru slefuirea unei oglinzi de telescop nu se utilizeaza sticla cu grosimea mai mica de 15 mm, date fiind deformarile pe care sticla mai subtire le sufera in timpul slefuirii si chiar ca urmare a propriei greutati. De regula, sticla sticla cea mai groasa pe care o putem procura nu are mai mult de 6-7 mm grosime. De aceea, pentru inceput ne vom procura doua discuri de sticla cat mai grosa posibil (idealul ar fi 15 mm), cu diametrul brut de 130 mm si marginile bine prelucrate (muchiile fiind tesite circa 2 mm)
Celalate materiale necesare sunt:
    1 kg smirghel sau carborundum nr 120
    1 kg smirghel sau carborundum nr 400 sau 600
    1 kg smoala -- preferabil, cea din distilarea lemnului
    0,2 kg oxid rosu de fier Fe2O3; 
(in lipsa vom procura 0,5 kg oxalat feros)
Smirgelul, ca abraziv, este agentul de roadere, de abraziune a sticlei, pana la realizarea calotei sferice necesare; cat priveste oxidul rosu de fier, el este agentul de lustruire al sticlei pentru eliminarea acelor milioane de "mici adancituri" (diametrul de 1-3 microni) lasate pe suprefata sticlei de cel mai fin abraziv.
Mai intai sa calculam sageata calotei sferice pe care trebuie sa o realizam. Sa ne amintim ca raza de curbura a sferei din care face parte oglinda noastra, ca o calota, este egala cu dublul distantei focale a viitoarei oglinzi -- deci, daca ne-am fixat la o distanta focala de 1500 mm, raza de curbura este de 3000 mm. Considerente geometrice simple ne arata ca sageata calotei sferice a oglinzii noatre va fi:
                                                                   e=h^2/(2R) 
unde e este sageata, h raza oglinzii si R raza de curbura; in cazul nostru h=62,5 mm si R=3000 mm.
Deci e=0,651 mm.
    Cei ce tin la muminozitatea mai mare ar fi dorit o distanta focala mai mica. Nu recomand insa scurtare distantei focale sub un raport de F/D=8 intrucat apare necesitatea deformarii calotei sferice si realizarea unui paraboloid de revolutie care, fara sa reprezinte o imposibilitate, apare ca o operatie inutila pentru o oglinda de 125 mm diametru, sflefuita in cristal de 6-7 mm grosime. Dealtfel, trebuie subliniat ca cele spuse aici cu exceptiadatelor cifrice, sunt aplicabile in cazul tuturor oglinzilor concave sferice, indiferent de diametru si distanta focale. Iata orientativ pentru cateva diametre, distantele focale minime pentru ca sa nu fie necesara parabolizarea, ca si grosimea minima a discurilor de sticla -- viitorea "oglinda" mai groasa iar "matrita" mai subtire (pot fi egale ca gosime).

Nu o sa va fie usor sa gasiti smirghelul sau carborundumul necesar in stare de pulbere. Deasemenea, nu totdeauna oxidul rosu de fier este cel cunoscut sub numele de miniu de fier, in sensul ca poate fi amenstecat si cu alte substante.
Ne mai trebuie un post de lucru care sa ne permita sa-i dam ocol in timpul slefuierii. El poate fi construit dintr-un butoi ori un trepied greu, o masa mica fixata intr-o galeata cu ciment etc.
Iata-ne in posesia materialelor necesare. Cum se lucreaza?
Sa fixam cu 3 cale de lemn unul dintre discurile noastre pe masa de lucru si sa punem cca 1 cm^3 de abraziv umed pe fata lui (sortimentul cel mai mare pe care il avem), raspandindul cat mai uniform. cateva picaturi de apa vor completa operatia de pregatire. Acum asezam deasupra cel de-al doilea disc si incepem sa frecam discul superior in modul urmator:
-o miscare inainte si inapoi, trecand cu centrul discului superior peste centrul celui inferior si depasind marginea discului inferior -- nunit matrita -- cu aproximativ 1/3 sau ceva mai mult din diametru sau;
-o miscare de rotatie cu cca 1/5 -- 1.6 din circumferinta efectuata la fiecare cursa inainte si inapoi;
- la fiecare 10-12 curse de acest gen, operatorl isi schimba pozitia, in sens invers sesului de rotire a discului superior -- cel ce va deveni oglinda. Schimbarea de pozitie se va face cam cu 1/6 -1/8 dintr-un tur complet.
Poate ca executarea simultana a acestor miscari sa vi se para o treaba tare complicata: curse inainte si inapoi, rotirea viitoarei oglinzi la fiecare schimbare a sensului miscarii fara a face opriri sau miscari sacadate, schimbari periodice de loc in jurul postului de lucru, dar in cel mul 5 minute ansamblul de miscari va va deveni familiar.
Faptul ca sageata concavitatii este destul de mica ne scuteste de a apela la curse excentrice -- trecerea centrului discului superior lateral fata de cel al discului inferior -- sau la executarea de curse cu lungimi mai mari -- de 4/5 sau chiar 5/6 din diamentrul discurilor (cursele mai lungi accentueaza procesul de caoncavizare a discului superior). Tinand insa cont de faptul ca discurile sunt subtiri, este bine sa ne luam cateva masuri de precautie. Asezati matrita (discul inferior) pe 2-3 foi de hartiegrosa fizate pe masa de lucru, spre a asigura planeitatea si rigiditatea matritei, si fixati discul superior (oglinda) pe un disc de fag fiert, cu diametrul de 125 mm si grosimea de 25-30 mm dupa ce in prealabill-ati imbibat cu ulei de in si , dupa uscare l-ati acoperit cu 2-3 straturi de nitrolac, pentru a-l feri de actiunea apei. Lipeirea o veti face cu smoala. Pentru a eviata craparea disculuiil veti incalzi mai departe in apa incalzita impreuna, treptat, pana la 50-55 grade Celsius. Dupa incalzire turnati pe discul de lemn o pelicula de smoala groasa de 2-4 mm si fixati imediat peste acesta pelicula discul de sticla. Apsati-l timp de cateva minute. Dupa racire, veti putea lucra linistit, bineinteles, evitand presiunile care pot crea deformari inadmisibile.
Procesul de slefuire continua cu abrazivul asezat initial, pana ce zgomotul caracteristic de roadere se atenueaza devenind un fel de fashait mai intens fara ca apa sa dispara cu totul -- lucru ce trebuie oricum evitat. daca presarati apa prea putina, se formeaza un fel de pudra de sticla ce reduce eficacitatea actiunii abrazivului. iar daca puneti apa prea multa, abrazivul este eliminat impreuna cu apa. In mod normal, intr-un interval de 3-4 minute, timp in care ati facut 90-120 de curse duble si un tur in jurul postului de lucru, incarcatura de abraziv este uzata: ati efectuat "o repriza de lucru" (este indicat sa tineti socoteala acestor reprize). urmeaza o spalare -- intr-un vas mare cu apa -- a matritzei si oglinzii si stergerea lor cu o carpa uscata si curata, pentru o uscare sumara a discurilor, dupa care matrita se fixeaza din nou si se acopera cu o noua doza de abraziv. Vom incepe astfel o noua repriza de lucru, cu acceasi succesiune de operatii. Lucrul cu abrazivul mare va continua pana in momentul in care raza de curbura se va apropia de cei 3 metri pe care ni i-am stabilit. Pentru control putem folosi mai multe metode; dar cea care da rezultate optime este aceea a masurarii directe. Iata cum se procedeaza:
Spalati bine oglinda si, bine udata, indreptati-o spre Soare, cautan un locul unde imaginea Soarelui formata de oglinda pe un ecran cat mai arpopiat de directia astrului, capata contulul cel mai clar si dimensiuni minime. Masurati de cateva ori distanta dintru oglinda si acest punct si in momentul in care ati reusit sa obtineti distanta de ordinul 1500 +sau- 100 mm, opriti lucrula cu abrazivul mare.
Trebuie precizat ca ar fi pueril sa cautam sa obtinem o distanta focala exact de 1500 mm. O eroare in plus sau in minus de 30-40 mm nu are nici o impoortanta, intrucat distanta focala a oglinzii nu implica in final decat mici modificari ale puterii maritoare. De accea nu va faceti griju daca in loc de 1500 veti obtine o distanta focala de 1487 sau 1529 mm. Atunci cand se lucreaza cu oglinda deasupra, concavitatea se mareste, in timp ce, daca lucrati in pozitie inversa, deci cu matrita deasupra concavitatea se micsoreaza; aveti astfel un mijloc de dirijare a lucrului foarte eficace pantru realizarea distantei focale dorite. Cauza rezida in aceea ca, in timpul lucrului, la discul superior esteatacata zona centrala, iar la cel inferior -- zona marginala.
Lucrul este cu atat mai eficace cu cat cursele sunt mai lungi: uneori se folosesc si curse lungi de 4/5 din diametrul discurilor. Atentie: cursele lungi pot conduce la un profil hiperbolic pentru oglinda, formand in zona centrala " o musca", adica o regine in care nu mai are loc procesul de slefuire. daca ati ajuns la oa astfel de situatie, lucrati timp indelungat cu curse de 1/3, pentru a reveni la calota sferica normala, eventual chiar cu curse de 1/4. Specialistii in materie -- Texereau, Couder, Ingal, Brashear -- recomanda inversarea periodica a pozitiei discurilor in timplu lucrului, mai ales in partea finala a procesului de slefuire si polisare. Operatia de realizare a concavitatii, numita de regula degrosasre, inceteaza in momentul cand a fost atinsa concavitatea necesara -- respentiv o raza de curbura prestabilita. Urmeaza operatia de finisare, adica de micsorare la maximum a accedentelor suprafetei lasate de abraziv, acesta pregatind oglinda pentru lustruirea finala, adica pentru polisare. Degrosarea si finisarea reprezinta procese de roadere a sticlei prin spargeri locale, prin ruperi de ashchii care lasa mici cratere pe suprafarta sticlei.
Pentru operatia de finisare, prima si cea mai importanta operatie este spalarea ce grija a discurilor de sticla, a mesei de lucru si indepartarea oricarui obiect care ar putea retine granule de abraziv mare. Trebuie sa examinati cu atntie smoala cu care este lipita oglinda pe discul de lemn si sa scoateti orice graunte de abraziv. Curatenia excesiva nu are nimic exagerat. Ganditi-va ce poate insemna actiunea unui singur graunte mare pe o supraafata finisata care, prin cateva zgarieturi grosolane, paote anula o munca de multe ore. Finisrea nu mai are drept scop sporirea concavitatii, ci micsorarea la minim a accidentelor ramase de la degrosare, ca si, cel mult, mici corectii ale razei de curbura. De accea, in tot cursul finisarii veti lucra cu curse centrate, lungi de 1/3, ceea ce, pentu oglinda de 125 mm inseamna depasirea centrului matritei cu cate aproximativ 20 mm pe de-o parte si de alta a acestuia, adica in total cu 40 mm. Nu va faceti nici o grija in privinta cifrelor. Nu este o catastrofa (dupa Jean Texereau si Jean Bosler) daca la o cursa ati facut 42 mm la alta 38, la alta 39 etc. Torul este ca in medie sa faceti curse cu lungimea 1/3. Legile numerelor mari vor face restul -- adica sa conduca la o calota sferica a carei abatere fata de ideal ( la sfarsitul finisarii) sa fie de numai cativa microni. In orice caz finisarea va incepe cu smirghelul decantat timp de un minut. El va fi utilizat pana atunci cand , la examinarea cu o lupa puternica, se va vedea ca toate urmele abrazivului anterior au fost complet eliminate. Examinarea acesta trebuie facuta cu atentie, mai cu seama ca la inceput avem impresia unui progres foarte rapid. In realitate, raman sute de puncte rezlete pe care smirghelul mai fin, fiind utilizat prematur, nu le mai poate elimina.
Pentru cei care vor lucra cu grija si nu stiu cand sa se opreasca, iata care este numarul de reprize mediu pentru finisare, cu abrazivul decantat pe minute.
Acestea sunt cifre medii pe care (pentru siguranta lucrului) este bine sa le depasiti. La schimbarea ficarui tip 

 

NECESARUL DE REPRIZE LA FINISARE
Degrosare cu abraziv		Smirghel decantat
120	180
35	20	1m
25	15	3m
15	10	5m
8	6	10m
6	6	20m
4	4	40m

de abraziv, toate masurile luate la sfarsitul degrosarii, pentru eliminarea defectelor mai mari, trebuie repetate. De asemenea, odata cu abrazivul de 3m e bine sa incepeti sa faceti cate 1-2 reprize de lucru cu oglinda deasupra , urmata de cate 2-3 reprize cu oglinda dedesubt, acesta fiind fixa. Metoda este menita in primul rand sa mentina curbura realizata la degrosare, iar in al dilea rand, lucrand astfel, evitati formarea "hiperbolei". De altfel este bine sa controlati din cand in cand regularitatea lucrului: la examinari cu lupa, suprafata trebuie sa apara uniform atacata de abraziv. Daca zona centrala sau marginala apare mai avansata, reveniti la abrazivul precedent si lucrati cate cu curse de 1/3 pana ajungeti la rezultatul corect. Cantitatea de abraziv utilizata la fiecare repiza scade treptat. Incepand cu abrazivul decantat 5 minute, asezati-l pe o pelicula cat mai uniforma, pe toata suprafata discului inferior. Nu prelungiti lucrul cu abraziv uzat prin adaugarea catorva picaturi de apa. Rezultatul poate fi catastrofal -- de la puternicele deformari ale suprafetei, pana la gripajul discurilor. Practic, in acesta situatie, ele cu greu pot fi desprinse, prin introducerea de picaturi de petrol lampant intre discuri -- operatie insotita de presiuni usoare si repetate pentru deplasarea laterala. Daca a survenit un asemenea accident, nu actionati brutal: rezultatul cel mai frecvent este spargerea unuia dintre discuri.
Printr-o buna finisare se intelege, in primul rand, o uniformitate a urmelor lasate de abraziv, fara sa se mai vada urme grosiere -- "puncte" cum li se spune -- si in al doilea rand satisfacerea probei "de creion", care va da siguranta executarii unei calote sferice. Acesta consta in trasarea pe matrita uscata a catorva diametre, cu un creion moale. Rotind oglinda, asezata concentric pe matrita, de cateva ori intr-un sens si in altul, urmele de creion trebuie sa dispara completsau sa se stearga doar partial -- dar intr-un mod uniform. Proba cu creionul nu este chiar atat de sigura: specialistii si practicienii renumiti (Texereau, Danjon) nici nu o mentioneaza in lucrerile lor. Aspectul unei oglinzi bine finisate trebuie sa fie aceea a unei bucati de sticla acoperita cu o pelicula de lapte uscat. Finetea suprafetei poate fi apreciata prin posibilitatea de a descifra un text tiparit cu litere mai mari prin oglinda mata, tinuta la o oarecare distanta de text (cativa centimetri). Daca tinem oglinda de asa maniera incat ea sa fie luminata de un bec a carui directie face cu planul general al oglinzii un unghi de 30-40 grade, normal este sa putem vedea, pe directia corespunzatoare reflexului, o imagine rosiatica a becului. Cu cat unghiul acesta este mai mare, depasind 40 de grade, cu atat suprafata oglinzii este mai fin prelucrata. Atentie insa: nu confundati un efect de prepolisare, de lustru fals, cu o suprafata corect finisata. la examinarea cu lupa, se vede usor daca nu cumva exista un fel de mici platouri lucioase, aparute din cauza rafinarii excesive a ultimilor doze de abraziv.
Suprafata nu trebuie sa prezinte zgarieturi. Personal, la o oglinda de 27 centimetrii, am lucrat in plu cca 14 ore pentru eliminarea defectelor. Sa presupunem ca suntem in posesia unei oglinzi corect finisate. Cand o udam cu apa si o indreptam spre soare, ea ne da, pe un carton alb, plasat in planul focal, o foarte frumosa imagine a discului solar. Mai ramane sa o polisam, adica sa redam sticlei luciul initial -- acum pe o suprafata concava -- si ceea ce ese mai important ca orice, sa o figurizam, adica sa o facem in asa fel incat sa se apropie de calota sferica ideala, cu abateri mai mici de 0,07 microni.
Dupa indepartarea tuturor borcanaselor de abrazive si dupa ce am facut o curatenie radicala, putem sa trecem la executia patului de smoala pe care vom face polisarea. Mai intai, sa alegem o cantitate ce cca 750 de grame de smoala foarte curata si de buna calitate. In masura in care puteti alege intre sortimetele de smoala 40, 60 sau 80, preferati sortimentul 60. Sa topim smoala intr-un vas asezat pe foc mic cu grija sa nu provocam aprinderea ei: in caz de aprindere a smoalei, NU TREBUIE SA TURNATI APA!, Luati o carpa mare, groasa si inabusiti flacara, care nu este prea violenta. Dupa topire filtrati smoala printr-un tifon fixat pe o rama de sarma, pentru a elimina impuritatile. O conditie esentiala a reusitei polisarii este duritatea smoalei. In timpul topirii, scoateti o proba pe care o lasati sa se racesca. Incercati-o apoi cu unghia: daca la o apasare nu puternica, de cateva secunde, unghia lasa un semn marcat, duritatea smoalei este cea corespunzatoare. Daca insa marcajul este redus, smoala este prea dura: adaugati cativa cm^3 de petrol lampant. Daca smoala este prea moale, tineti-o mai multa vreme pe foc, pentru eliminarea unei parti a substantelor volatile continute de ea. Prepararea polisorului se face in doua moduri. Unul este acela de a turna pe matrita -- pe fata care a servit la degrosare si finisare -- o pelicula de 6-8 mm grosime de smoala, in care se vor taia santuri drepte ce se intretaie in unghi drept; iar celalat procedeu, recomandat de mari opticieni -- Richtey, Clark, Common -- este acela de a prepara, din timp, patrate de smoala, cu dimensinile de 20x20x8, care urmeaza sa fie lipite pe matrita. Personal am folosit si unul si altul dintre procedee, primul fiin mai comod dar mai putin exact. iata cum se procedeaza:
Luati matrita si pe muchia ei infasurati o banda de hartie groasa, lata de 20-25 mmpe care o veti strange cu un elastic. In felul acesta s-a format un fel de pahar, fata pe care s-a lucrat la slefuire formand "fundul" paharului. In "vasul" astfel fomat si numai dupa incalzirea prealabila a matritei (in apa incalzita treptat pana la cca 50 de grade), turnati incet smoala topita, printr-o miscare spirala de la centru spre margine, pentru a forma in final un strat uniform de 7-8 mm grosime. Dupa racirea smoalei indepartati banda de hartie si tesiti bordura smoalei. Trasati apoi o serie de linii care sa definesca o retea de patrate cu latura de 20 mm, cu conditia ca centrul matritei sa nu coincida cu centru unui patrat, si nici treseele noastre sa nu treca prin centru. Pe scurt, centru matritei va cadea undeva spre coltul unuia din patrate. Pe marcajele tresate, taiati cu ajutorul unei bucati de tabla, indoitain mod corespunzator si fixata pe o mica coada de lemn, santuri cu adancimea pana la sticla. Incalziti periodic cutitasul de tabla si taiati aceste santuri, a caror latime trebuie sa fie de 5-7 mm; veti obtine patratele care nu trebuie sa se atinga intre ele. Daca in timpul lucrului se ajunge la o apropiere sensibila a marginilor lor, cu ajutorul cutitasului de tabla procedati la o noua taiere a santurilor.
Cel de-al doilea preocedeu de formare a polisorului este acela de turnare a unor benzi de smoala, late de 20 mm, din care veti decupa patrate. pentru acesta, pe o scandura plana, puneti o bucata de hartie tare si apoi fixati niste baghete de lemn, la distante de 20 mm una de alta. Cand ati topit smoala, turnati-o inte baghete, formand fasii groase de 6-8 mm. Lasati smoala sa se racesca; desprindeti pe rand baghetele shi fasiile de smoala de pe care veti curata hartia si apoi taiati patratele necesare, cu un cutit incalzit Ultima operatie consta in trasarea cu creionul, pe matrita, a caroiajului (asimetric fata de centrul matritei), unde veti lipi patratelele de smoala. Incalziti matrita in apa calda. Incalzind la flacara unei lumanari, fiecare patrat pe o fata ,pana in momentul in care se formeaza o picatura de smoala topita, aplicati-l pe locurile marcate. Este recomandabil ca matrita sa fie acoperita cu o pelicula foarte fina de cera de albine. In acest mod, matrita va fi acoperita cu patrate separate prin santuri de 6 mm. Marginile patratelor care depasesc marginile matritei vor trebui taiate. Nu faceti patrate cu latura de 30 mm ca sa terminati mai repede shi nici de 10 mm pentru ca polisorul sa arate mai complex.
Urmeaza o operatie deosebit de importanta: presajul. Intr-adevar, mai ales patratele lipite nu sunt catusi de putin la acelasi nuvel. Daca este nevoie, puteti face o egalizare sumara cu un shpaclu cald, curatati imediat smoala prelinsa in santuri. In continuare, incalziti oglinda in apa calda pana la cel mult 35 de grade, apoi uscati-o bine. Puneti pe polisor o bucata de hartie de calc (fara cute), si apoi oglinda. Peste oglinda puneti o greutate de 3-4 kg si lasati combinatia ca atare timp de 30-40 minute. Cand veti ridica oglinda, toate patratele trebuie sa poarte pe supreafata o urma mata, lasata de hartia de calc. In caz contrar, repetati acesta presare la cald. La o oarecare distanta de o sursa de caldura, dar aveti grija ca santurile sa ramana curate, si patratele sa nua ajunga in caontact. Presarea -- sau presarile -- la cald vor fi urmate imediat, daca rezultatul obtinut este corect, de o presare la rece. In acest caz, pe oglinda, va trebui sa intindeti o pelicula subtire de oxid rosu de fier si apa. Deasupra se pune polisorul cu greutatea. Presarea la rece dureaza cel putin 30 de minute -- chiar sh o ora. Acesta operatie va preceda toate operatiile de lucru.
Polisarea nu se excuta la temperaturiale mediului ambiant mai mici de + 19 grade celsius si mai mari de +24 grade celsius. Ea trebuie sa se bucure de perioade mai lungi de lucru, si anume , nu trebuie sa lucrati niciodat mai putin de o ora. Motivatia este ca, in timpul lucrului, oglinda se incalzeste si se stabileste un regim termic care ajuta considerabil la obtinerea unei suprafete corecte. Din punct de vedere optic, teoria arata (si practica confirma) ca, pentru ca imaginea data de oglinda sa fie corecta, abaterile de la suprafata optica corecta nu trebuie sa fie mai mari de 0,07 microni. Acest lucru se poate exprima astfel; stiind ca lungimea de unda a lumii galbene -- pentru care ochiul are sensibilitate maxima -- este de 0,56 microni (sau cum se scrie lambda=0,56 ), cei 0,07 microni reprezint lambda/8. Deci o suprafata corecta -- in cazul suprefetelor reflectoare -- ete caracterizata de erori 9 pe care le von desemna cu eta) mai mici de lambda/8 adica: 
eta max <= lambda/8
A lucra indeajuns nu insemana a lucra in viteza. o cadenta de 40-50 de curse duble pe minut este optima. In acelasi timp, executand curse cu lungimea de 1/3, nu lucrati sacadat; mai bine rotunjiti putin miscarea,a mergeti intr-un fel de opt alungit, iar la schimbarea sensului nu marcati sec opririle in curse. Lucrati in reprize cat mai lungi; oxidul rosu de fier nu se uzeaza ci se elimina cu apa, in timp ce o parte se fixeaza in smoala. Dealtfel, un polisor bun, dupa 1-2 ore de lucru este uniform colorat cu oxid de fier, iar oglinda merge pe el dandu-va senzatia ca ar fi uns cu ulei. Prelungirea reprizelor poate fi facuta si astfel: tragetzi (nu ridicatzi!) oglinda pana pana intr-o margine si ungeti repede polisorul cu un amestec de apa si rosu (cam asa spun practicienii in loc de oxid de fier) duapa care continuati lucrul imediat. Va tebui totusi din cand in cand sa va opriti pentru a mai spala oglinda -- si nu polisorul. E bine ca spalarea sa o faceti cu apa calduta in jur de 24-26 de grade. Dupa accea reluati imediat lucrul fara sa uscati oglinda. Puneti o pelicula de apa amestecata cu rosu, in cantitate rezonabila si continuati lucrul. Daca puteti sa lucrati continuu timp de 2-3 ore, facan in acest interval cel mult 6-7 spalari ale oglinzii, regimul de lucru este optim.
La polisare, alternand pozitia oglinzii, sa zicem 30 de minute deasupra si 30 de minute dedesubt, evitati ca zona centrala sau cea marginala "sa o ia inainte", polisarea avansand uniform pe toata suprafata. Daca observati ca in ciuda lucrului alternant corespunzator, numai zona marginala sau numai zona centrala avanseaza, ceva nu e normal. O zona centrala ramasa in urma e semn de hiperbola de finisare. Refaceti presarile "la cald' urmate de presare la rece, si daca nici asa nu reusiti, situatia e mai dificila, deoarece va trebi sa eliminati smoala de pe matrita (se soate cu cutitul, iar resturile se spala cu petrol lampant) si reluati finisarea, de la ultimile sortimente de abraziv -- timp de 10 sau 15 minute.
Iata-ne deci in plina operatie de polisare. Ceea ce observam este mai mult decat incurajator: chiar de la primele 40-50 de minute de lucru, oglinda incepe sa se "clarifice", sa-si recapete transparenta. Dupa 3 ore de lucru mai persista un fel de ceata -- "gri-ul" opticienilor -- care, examinat cu o lupa puternica sau mai bine la microscop (cel descris anterior), se dovedeste a fi alcatuit dintr-o serie de puncte minuscule inca neatacate de procesul polisarii. De regula, o oglinda de 125 mm diametru care a fost finisata corespunzator apare ca polisata dupa aproximativ 4, cel mult 5 ore de lucru. O polisare de calitate se obtine insa cu pretul a inca 2-3 ore de lucru sistematic, fara graba si dirijat in mod corespunzator. Dupa o astfel de perioada de lucru prelungit, practic nu se mai vad puncte -- poate cate unul sau doua pe arii de 4-5 cm^2. Oglinda polisata actioneaza ca o lentila concava si este sub rezerva argintarii, gata de a fi montata in viitorul telescop.