Site designed and created by Razvan Paraianu.

© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

Cazul Vaida

 In Nr. 255 al „Românului" dd. Dr. St. Pop şi Vasile Goldiş publică o declaraţie prin care neagă, că dânşii în aceea memorabilă seară când s'au prezentat în redacţia noastră, ca să ne convingă că d. Vaida trebuie abandonat — ar fi declarat „să-i dăm în cap lui Vaida", pentru că a „minţit".

Mărturisesc că nu m'aş fi aşteptat la această cutezanţă, ori cât de mult înţeleg jena lor de azi, fiind vorba de un fapt cunoscut de toată lumea, căci susnumiţii domni, pe vremea aceea, nu şi-au dat nici cea mai mică osteneală ca să nu împrăştie afirmaţiile lor în dreapta şi în stânga. Se pare însă că Domniile lor au uitat aceasta bizuiţi numai pe împrejurarea că întrevederea noastră de atunci nu avusese marri, profită de acest prilej pentru a face tot pe alţii mincinoşi. Dau loc aci următoarelor:

Declaraţie.

La cererea Domnului Sever Bocu, în interesul adevărului, declar că în convorbirea ce am avut-o pe vremea aceea cu d. Vasile Goldiş, despre cazul Vaida din parlamentul ungar a motivat, lapidarea deputaţilor români de d. Vaida cu aceea că „Vaida a minţit, şi aceasta se ştie, — noi nu putem susţine!"

Arad, 22 Nov.(5 Dec.) 1911.

R. Ciorogariu.

protosincel.

Din parte-mi susţin tot ce am spus, dar pot asigura pe d. Vaida, că ceea ce am spus nu era tot. Un elementar bun simţ m'a oprit şi mă opreşte să reproduc credincios ce domnii Pop şi Goldiş au proferat la adresa domniei sale, mai ales că n'am intenţia să-i aduc pe prietenii sinceri de azi în situaţii jenante. Dar să observe d. Vaida, ce tipăresc azi la adresa noastră, fără să-şi poată face idee justă despre ce puteau spune despre dsa în convorbiri. Fapt documentat este că atunci, într'un moment hotărîtor pentru întreaga carieră politică a dlui Vaida, „Tribuna" a fost care luase apărarea directorului „Luptei" împotriva „Luptei". Fapt documentat este, căci îl recunosc singuri, că dd. Pop şi Goldiş au umblat la redacţia noastră, ca să schimbe acesta atitudine a „Tribu-nei”, sau, precum spun Domniile lor, „ca „Tribuna" în chestia Vaida. să nu publice public în contrazicere cu ţinuta pe care o observa în această chestiune clubul deputaţilor naţionalişti". Păstrez o scrisoare de pe atunci a amicului meu Gheorghe Pop, care se afla în Budapesta, ca martor ocular al scenelor din Cameră şi care pune în evidenţă faptele.

Budapesta, 12 April 1907.

Dragă Domnule Bocu,

Te felicit şi vă felicit pe toţi, pentrucă l-aţi susţinut şi îl susţineţi pe Vaida. A fost iarăşi una din norocoasele inspiraţii pe care li-aţi avut atât de des în timpul din urmă. Şi de data asta „Tribuna" a întrecut „Lupta", ca de atâtea ori de altfel şi l-a apărat mai bine decât ea, care era chemată mai întâi să facă asta.

Căci, fără îndoială, Vaida trebuie nu numai [...]irat şi susţinut ci trebuie mântuit şi urcat iară la locul unde se ridicase. A fost o laşitate şi o şovăială neiertată din partea clubului, felul cum el l-a susţinut şi'l susţine.

Intre deputaţi de altfel se pare că s'a produs o reacţiune — graţie neapărat a energicei d-voastră intervenţii — şi se pare că recunosc greşala comisă de ei, dovadă comunicatele de ieri şi azi, dovadă declaraţia ce vor da-o azi în cameră, etc, ete.

Al d-tale devotat

Gheorghe Pop.

Nădăjduiesc că prietenul meu Pop, mă va ierta că îl arunc şi pe dsa furiei dlui Goldiş, publicându-i această scrisoare.

De altfel care era atitudinea grozavă, îndeosebi a dlui Ştefan C. Pop, în acele momente critice din Cameră, ni-o arată clar primarticolul scris în ziua aceea (10 Aprilie), când d. Ştefan Pop îl apărase „cu trupul său" pe d. Vaida, primarticol scris de regretatul Russu-Şirianu:

„Regretăm însă, că în faţa acestei indignări fără rost şi gălăgie calculată, unii dintre deputaţii noştri au bătut în retragere. Confraţii din Budapesta, sperăm să nu ne acuze, de astădată, că „iar vârîm zizanie" şi „atacăm pe deputaţi" când ne vedem siliţi a regreta dezaprobarea la adresa lui Vaida.

N'avea — asta-i părerea generală pe la noi — n'avea nici un rost să se scoale un deputat român (d. Dr. Ştefan C. Pop) şi în fata tumultului s'arunce pe Vaida peste bord, să dee dreptate celor cari îl insultau şi să decline solidaritatea cu cel ce s'a expus în luptă. La urma urmelor prezidentul are el îndreptăriu în orice cauză încălcită: regulamentul, numai din acesta e permis să ia măsuri în orice caz dat... Soandalul înscenat de tabăra Nagy Györgyilor nici nu avea de scop decât asta: să lovească în Vaida, şi prin el în toţi Românii, mai tare decât permite şi prevede regulamentul dietei.

Ne miră că deputatul Pop, n'a observat asta, ci a sărit în cursă: dezaprobă pe Vaida, recunoaşte astfel direct şi indirect că e îndreptăţit tărăboiul din diată şi presă, că într'adevăr, unul dintre cei mai combatanţi deputaţi români a comis păcat a cărui pedepsire trece din cadrul regulamentului şi implică măsuri excepţionale.

...A fost după a noastră părere, o greşală de tactică, baterea în retragere. Chiar dacă, într'adevăr ar fi greşit adică, Vaida n'a greşit în contra neamului său şi solidaritetaa eu celce atacă pe adversarul politic, mai ales atunci trebuie documentată când vine treaba la strîmtoare.

Credinţa noastră e, că Vaida n'a căutat să insulte neamul unguresc şi nici nu suntem de părere, că pentru purtarea partidelor maghiare să insultăm naţia maghiară.

Asta credem că e şi părerea tuturor deputaţilor clubului naţionalităţilor. Făcându se insă concesia, că pentru a potoli îndârjirea celor cari în silă vor să se revolte, să se decline solidaritatea cu cel luai la goană, ni-se pare că s'a mânat apa pe moara strînsurei kossuthiste".

Aceste documente ne-au rămas despre felul cum dd. Ştefan O. Pop şi V. Goldiş, au „apărat cu trupurile lor" pe d. Vaida. Domnii Ştefan C. Pop şi V. Goldiş, se află aci într'-o situaţie mai norocoasă. Il vor putea face de minciună pe regretatul Russu-Şirianu.

Declaraţia domnilor Pop şi Goldiş se termină astfel:

„Nu am susţinut niciodată că d. Dr. Al. Vaida, nu ar fi citit până la sfârşit versurile de sub întrebare, ci d. V. Goldiş a povestit numai cum după citirea primelor şire din versurile recitate de d. Vaida în Cameră s'au născut vociferări atât de îngrozitoare, încât nici dsa, care era în apropierea dlui Vaida, n'a mai auzit nimic din acele versuri.

Acesta este adevărul!

Acesta este adevărul, exclamă dd. Ştefan C. Pop şi Vasile Goldiş! In faţa acestui „adevăr" stau însă notele stenografice ale

Camerei, cari reţin şi cele mai mici şi neînsemnate vociferări, note cari n'au înregistrat nici cel mai mic sgomot cu ocazia cetirei versurilor, necum „vociferări atât de îngrozitoare" încât d. Goldiş care „era în apropierea dlui Vaida n'a mai auzit nimic". Minţesc şi notele stenografice ? Adevărul e, că în şedinţă, nu se aflau atunci decât foarte puţini deputaţi şi d. Vaida, şi-le-a cetit, ori nu şi-le-a cetit versurile, în completă dezinteresare a puţinilor deputaţi din sală. Vociferările îngrozitoare şi scandalul au isbucnit numai a treia zi, dela cetirea versurilor, când, ce-i drept d. Goldiş nu mai putea auzi pe d. Vaida cetind versuri.

O mică dar supărătoare eclipsă de memorie îl încurcă deci niţel pe d. Goldiş — dacă domnia sa se mai lasă încurcat de ceva. Putea dumnealui să-mi spuie, ce susţine mai sus, o atât de mare inexactitate de fapt?

Cred că nici chiar d. Vaida, nu mai poate sta la îndoială, asupra întrebării dela cine am împrumutat arma cu care-l combatem: dela. deputaţii şovinişti ori dela dnii Dr. Ştefan C. Pop şi Vasile Goldiş?

Arad, 5 Decemvrie.

Sever  Bocu

___________________

¹) Sever Bocu, „Cazul Vaida,” Tribuna, XV, no. 256 (Noiembrie 23/ Decembrie 6, 1911), p. 3.