Site designed and created by Razvan Paraianu.

© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

Pentru d. Sever Bocu
redactor şef al „Tribunei zilelor lui Mangra"

În Nr. 243 al „Tribunei" d-ta îmi adresezi următoarele insulte în numele d-tale şi al d-lui Scheopu:

„N'am dori să ne răfuim (pluralis maiestaticus?) definitiv cu d-sa, căci pentru aceasta îi lipseşte şi curajul", etc.

Eu am spus în Nr. 253 al „Românului":

„Aceata infamie e vrednică de bandiţii condeiului, cari prostituiază zilnic în „Tribuna" limba românească. Dacă ei nu doresc să se răfuiască definitiv cu mine, doresc să mă răfuiesc eu cu dânşii. Îi provoc deci, pe d-nii Bocu şi Scheopu să-şi dovedească afirmarea calomnioasă, ori să recunoască că insultându-mă şi calomniându-mă pe mine au fost victimele unei nefericite forţe majore, a obiceiului lor de a minţi, calomnia şi mistifica, în care caz o să-i ert, dupăce „năravul din fire n'are lecuire".

La aceasta provocare a mea d-ta răspunzi singur în „Tribuna”, Nr. 254. Stimabilul Iosif Scheopu se vede că nu a dorit să te însoţească pe calea spinoasă a „cavalerismului". Conform obiceiului d-tale vechiu însă răpunzi atât de confuz şi de misterios, căutând să scapi prin tangentă, încât cititorul neiniţiat, trebuie să rămână zăpăcit. Eu te pricep întru câtva. Voi încerca să fac comentarul chelălăiturilor d-tale stilistice, şi să mă răfuesc cu invectivele d-tale neruşinate.

La calomnia ce o debitezi la adresa d-lor Vasile Goldiş şi Stefan C. Pop şi pe care doreşti să o întăreşti şi prin „cuvântul de onoare” a „amicilor" d-tale de pănura lui Iosif Scheopu,îţi răspund scurt: Este chestie de simţ şi de apreciare atât pentru mine cât şi pentru toţi aceia cari cunosc pe d-nii Goldiş şi Pop şi cari cunosc în acelaş timp pe d-nii Bocu, Scheopu şi pe stăpânul lor d. Ciorogariu cărora dintre aceşti domni voiesc şi pot să le dea crezământ.

Bine ar fi, la tot cazul d-le Bocu, să nu-ţi iei atât de des refugiul în lipsă de alte dovezi obiective la afirmări „pe cuvânt de onoare.  Aplicată prea des această metodă de dovedire subiectivă, pierde din putere şi din greutate. Si nu te mai opinti să încerci a vârî zizanie între bunii mei tovarăşi de luptă cinstită şi bărbaţi integri, d-nii Vasile Goldiş şi Stefan C. Pop şi între mine.

Nu te opinti zadarnic, căci eu sunt, ştii dta, mai precaut şi mai sceptic în alegerea camarazilor mei de muncă şi a prietenilor mei, decât d. e. d. O. Goga, prezidentul acelui sindicat al cărui viceprezident ai dta onoarea să fii. Intru cât priveşte „Cazul Vaida" dtate, dle Bocu, îţi lipseşte absolut autoritatea morală cerută pentru a putea face pe cenzorul. Dta afirmi în „Tribuna" zilelor lui Mangra", că d. Goldiş şi noi voim să vă scoatem — pe Scheopu, Ciorogariu şi pe dta? — „din partidul părinţilor noştri". Apoi de, ştiu şi eu că părinţii dvoastră au fost oameni vrednici şi români la loc. Ştiu însă că d. Ciorogariu de când e pe lume, numai pe sub mână, „sub şuba” a făcut pe aderentul partidului naţional român, iar în public nici cănd nu a cutezat să lupte pentru cauza românească, ci a preferit să fie amicul lui Mangra. Pe d. Scheopu, secretarul sindicatului de sub vicepreşedinţia dtale şi bunul amic al dtale şi al dlui O. Goga — „cântăreţul pătimirei noastre” — îmi impun, cu extremă sforţare, să-l mai cruţ încă de data aceasta. Pe dta însă nu te pot cruţa, dle Bocu. Dta nu ai nici măcar atâta drept ca tovarăşii dtale să te plângi că ar voi cineva să te scoată „din partidul părinţilor". Căci dta, actualul redactor şef al „Tribunei", până în scurt timp înainte de a-ţi începe activitatea potitică-literară românească în catitatea unui ziarist de echivocităţi politice şi stilistice, ai profesat ani de-arândul principiile partidului guvernamental maghiar, al cărui membru, sub firmă schimbată, este astăzi mecenatul dtale, Mangra. Mai mult, dta, dle redactor şef înainte de a proclama în „Tribuna” ideia pe cât de imbecilă pe atât de ticăloasă, că: pot fi vremuri şi situaţii, când ideia naţională are nevoie de a fi susţinută chiar contra partidului", ai candidat cu programul partidului guvernamental maghiar la 1902 şi la 1903 şi ai făcut servicii de corteş acestui partid. Dta, dle redactor şef al „Tribunei zilelor lui Mangra nu ai mai mare îndreptăţire morală, de a face pe românul intransigent şi pe omul cu trecut politic neprihănit în ziarul dtale „independent", de cum ar avea acest drept d. e. Burdea ori Mangra după trecutul lor. Dtale îţi lipseşte în urma zbuciumatului dtale trecut politic îndreptăţirea morală spre a-ţi aroga dreptul de a face pe judecătorul tuturor bărbaţilor noştri fruntaşî, cari, totdeauna au luptat cu vrednicie pentru canza partidului naţional român. De aceea d-le Bocu, zadarnic te freci şi de mine, făcând pe egalul, zadarnic vreai să faci pe criticul „cazului Vaida”, recunoscând că ai minţit când m'ai „apărat", urmând devizei d-tale favorite că scopul sancţionează mijloacele".

Nu, d-le, nu suntem egali. Ne deosebim prin însuşirile sufleteşti şi ale inimei. Dacă d-ta nu eşti conştiu de această deosebire, eu sunt conştiu de ea şi conştii sunt toţi acei oameni cinstiţi şi cu judecată, cari ne cunosc pe amândoi. Chiar de aceea înjurăturile d-tale ordinare încă sunt cu desăvârşire indiferente. Căci nu un om de pănura d-tale, nici Mangra, Ciorogariu ori Scheopu, ci acel istoric obiectiv al neamului românesc, care o să scrie în viitor itoria zilelor noastre, va fi chemat să judece faptele mele şi ale fraţilor mei de luptă. Atunci se va stabili dacă „un neam întreg" a avut cauză să fie mândru ori să „roşească" pentru lupta şi activitatea mea din camera Ungariei. Am credinţa nestrămutată, că atunci se va constata, că nu pentrucă am minţit, precum te încumeţi d-ta să susţii, am fost aruncat afară din cameră, ci pentrucă m'am lăsat răpit de fanatismul meu de a mărturisi adevărul ca deputat ales pe baza programului naţional român în acel parlament, în care d-ta ai încercat să te vâri atunci, când trădând principiile partidului naţional român ai candidat cu programul partidului guvernamental maghiar!

*

Trebue să ne răfuim încă într'o afacere, d-le Bocu. D-ta tot în Nr. 254 al „Tribunei" mai afirmi unele lucruri cu totul neadevărate. Mă calomniezi anume că ţi-aş fi refuzat „reparaţia cavalerească” şi ca ţi-aş fi „spălat onoarea în faţa întregei opinii publice româneşti cu îngăduitorul verdict: că inzulta nu a fost de ordin personal, ci politic". De ce mistifici d-le Bocu? Cu „îngăduitorul verdict" nu eu ţi-am păpălat onoarea", ci juriul de onoare, instituit de secundanţii d-tale şi ai mei. D-ta ai cerut satisfacţie cavalerească dela dr. Aurel Vlad, dr. Victor Bontescu şi dela mine, din cauză, că noi am protestat ca d-ta să fii proclamat de candidat oficial la alegerile din 1910, din partea partidului naţional român. Dr. Aurel Vlad şi eu am renunţat să candidăm alăturea cu d-ta. Atunci d-ta ţi-ai retras candidatura şi ne-ai trimis secundanţii. Cum ţi-ai aranjat afacerea cu dr. V. Bontescu sper, că vei comunica d-ta publicului, ori va comunica-o dânsul. Secundanţii mei şi ai lui dr. Vlad au instituit dimpreună cu secundanţii d-tale juriul de onoare. Acesta a hotărit, că fiind vorba de o chestie cu sub[s]trat politic, aranjamentul cu armele nu are loc.

D-ta te-ai supu atunci acestui verdict şi acuma tot nu te sfieşti să vii în conflict cu regulele cavalereşti susţinând, că nu ţi-aşi fi dat reparaţie cavalerească.

Ba cutezi chiar a-mi adresa curintele: „Am fost eu acela care te-am iertat atunci pentru consideraţia superioară a bunei înţelegeri, căci eram tocmai în faţa campaniei electorale şi m'am retras cu sacrificiul persoanei mele, din calea furiei d-tale, care nesocotea tot".

Daca „atunci" m'ai iertat pentru consideraţia superioară şi te-ai „retras” nu din alte cauze ci pentru că „eram tocmai în faţa campaniei electorale", cu sacrificiul valoroasei d-tale persoane, din calea furiei mele, apoi te rog, d-le Bocu, fii cavaler şi astăzi şi nu mă învinui pe mine cu retragerea d-tale.

Nu, d-le Bocu, nu mă învinui şi nu te retrage ci fă, dacă ai început, până la sfârşit pe cavalerul.

Din scrisoarea, pe care mi-o adresezi în „Tribnna” nr. 254 se vede că d-ta susţii, că eu te-aşi fi ofensat cu altceva, că d-ta pentru altceva şi nu pentru că am combătut candidatura d-tale mi-ai fi cerut satisfacţie cavalerească.

D-ta mă acuzi: „Toate murădriile intrigilor odioase, cari se făceau aici în Arad, din motive devăluite astăzi, cari n'au găsit pe cutezătorul să le ia asupra-şi, domnia ta, cu un trist curaj, dar cu o şi mai tristă lipsă de simţ a răspunderii, le-ai primit asupra d-tale”. Şi apoi îmi pui întrebarea: „susţii d-ta în faţa lumei întregi acuzele, al căror ecou te-ai făcut anul trecut la adresa mea în temeiul cărora jertfeai interesele naţionale, pentru motivul de a nu-ţi sta alături în vieaţa politică?”

In chestii de onoare îţi recomand, d-le Bocu, să fii mai explicit. D-ta susţii, că: „N'am dori să ne răfuim definitiv cu d-sa, căci pentru aceasta îi lipseşte curajul" (mie) şi tot d-ta susţii: „Toate murdăriile intrigitor odioase... cari n'au găsit pe cutezătorul să le ia asupra'şi, d-ta adeca eu, ca un trist curaj... le-ai primit asupra d-tale". Şi apoi, după ce d-ta afirmi, tot d-ta întrebi: „susţii în faţa lumei întregi acuzele al căror ecou te-ai făcut anul trecut la adresa mea?”.

Bine d-le Bocu, aşa nu se poate face „reparaţie cavalerească”.

Dacă d-ta te simţi ofensat nu numai pentrucă eu nu am dorit să-mi „stai alături în vieaţa politică”, ci mai cu seamă şi dacă d-ta vrei să faci pe cavalerul, atunci trebue să-mi trimiţi martorii d-tale. Aceştia au să-mi comunice, că anume cari „murdării ale intrigilor odioase" la adresa d-tale le-am primit eu asupra mea. Au să-mi spună, că ce anume a fost acel „altceva", cu ce te-aş fi ofensat. Prin cari fapte, cuvinte ori gesturi ale mele te simţi ofensat? D-ta mă 'ntrebi, dacă-mi susţin acuzele, prin cari d-ta te-ai simţit ofensat, dar uiţi să-mi comunici „acuzele". De când, d-le Bocu, obiceiul, că ofensatorul să-i spună celui ofensat, prin ce anume l-a ofensat? Ciudată inovaţie cavalerească. Nu, d-le Boca, d-ta trebue să procedezi astfel: Martorii d-tate au să-mi pună, întrebarea: „D-le deputat, „susţii acuzele ale căror ecou te-ai făcut anul trecut le adresa" — d-lui Bocu? Căci d. Sever Bocu în chestii cavalereşti este foarte sever, foarte cavaler", nu cunoaşte gluma”. Atunci eu o să-i rog pe stimaţii d-tale secundanţi să binevoiască a-mi înşira „murdăriile intrigilor odioase” şi „acuzele al căror ecou" m'aş fi făcut „anul trecut la adresa" d-tale. Şi afacerea va intra apoi în alvia cavalerească.

Dacă însă d-ta, d-le Bocu, faci numai cavalerism diletant, pentrucă aşa-i şade frumos unui redactor-şef al „Tribunei zilelor lui Mangra” şi unui frate de cruce al d-lui Scheopu, câtă vreme în realitate ai dori să tranşăm afacerea ta tribunalul din Oradea-mare, mă învoiesc şi cu aceasta. Cu toate că „Tribuna" d-tale a declarat „judecătoria maghiară" de necompetentă în afaceri de ordin politic, ivit[e] între români, eu tot sunt aplicat să-ţi fac şi plăcerea aceasta.

Te rog însă mai întâi să înşiri în „Tribuna” „murdăriile intrigilor odioase" şi „acuzele", pe cari afirmi că le-am susţinut despre d-ta. Până ce nu spui d-ta „acuzele” prin cari te simţi ofansat, zadarnic pretinzi să mi-le dovedesc. Căci ofensatul, nu-i aşa? eşti d-ta, nu eu.

D-ta ştii ce consideri de ofensă; D-ta trebue să numeşti ofensa, dacă vrei să-ţi pot da satisfacţie, fie cavalerească, fie judecătorească.

Înşiră deci, te rog, tot, cu ce crezi că te-am ofensat şi îţi declar, că ce am zis voiu susţine „în faţa lumii întregi", şi ce voiu susţine; voiu şi dovedi tot „în faţa lumii întregi".

Înainte, d-le Bocu! Curaj, căci e vorba de „reparaţie cavalerească".

Dr. A. Vaida

___________________

¹) Vaida-Voevod, Alexandru, “Pentru d. Sever Bocu, redactor şef al «Tribunei zilelor lui Mangra»,” Românul, no. 260 (27 November/ 10 Decembrie): 5.