© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004 |
Vasile Goldiş in 1906 |
D. Sever Bocu — se răfueşte
Deprins de câţiva ani (care e datul precis?) a se răfui, sfimabilul domnul Sever Bocu doreşte acum să se răfuiască şi cu mine. Adevărat, că „răfuiala” în cele mai multe cazuri a făcut-o, conform tocmelilor, cu reducere de multe procente, dar în fine totuşi — s'a răfuit.
Acum ulterior aflăm din genialul său script din urmă, că pân' să isprăveascâ cu toate răfuielile, bietul om, „a gemut mult". Şi sufletul sincer, care a gemut mult, adresează tuturor creştinilor îndurători ultima rugare: invoc toată bunăvoinţa semenului meu pe sama bietelor mele tinereţe". Ei, n'am nici eu inimă din piatră, sunt creştin si iată sub impresia creştineştei cereri de iertăciune, mă privesc şi eu de „răfuit" cu d. S. Bocu.
Şi dacă d. S. Bocu, deprins odată la răfuieli, nu s'ar mulţumi cu atât, ci ar dori o nouă râfuială, îl previn să nu-şi facă lucru de geaba. D. S. Bocu este dat d-lui dr. Alexandru Vaida-Voevod şi eu nu am dreptul să-l răpesc dela dânsul, nici chiar de dragul unei răfuieli cinstite „al pari". Mai bine rămân păgubit.
Că d. Octavian Goga îl preferă pe d-sa ca iubit şi dulce prietin şi-i preţuieşte mai mult aluatul d-sale, decât pe al nostru, asta-i uşor de înţeles. Dar d. O. Goga s'a pus să „selecţioneze valorile morale" din Ungaria şi Transilvania şi atunci cum dracu să nu prefere pe d. Sever Bocu faţă de d. Vasile Lucaciu? Inţelegem perfect şi ne închinăm.
Vasille Goldiş.
___________________
1) Vasile Goldiş, „Sever Bocu — e răfuieşte,” in Românul, I (1911), no. 272 (December 13/26), p. 4.