Site designed and created by Razvan Paraianu.

© Created in January 2001, Last revised: January 3, 2004

POLITICA DE MAGHIARISARE.

Les nations sont quelque chose dans ce monde ; il n'est pas permis de les affliger dans leurs affections, dans leurs intérêts les plus chers....  il y a des nations immiscibles.... [1]

Comte de Maistre.

ngaria există de 1000 de ani şi dorinţa tuturor patrioţilor este, ca ea sĕ existe mai departe şi sĕ prospereze.

Dar' Ungaria este patria mai multor naţionalităţi. Unguri, Români, Slovaci, Sêrbi, Ruteni şi Saşi locuesc în această ţeară, plătesc deopotrivă contribuţiuni şi-'şi dau feciorimea în armată, cu alte cuvinte, aceste popoare, împreună susţin şi apĕră această a lor comună patrie cu averea şi cu sângele fiilor lor.

Nici un om cu creerul  bine rînduit nu va mai contesta astăzi acest adevăr.

Nici-odată nu a fost acest adevĕr mai patent, ca în zilele noastre, când mereu se accentuează substanţa reală a Statelor, poporaţiunea, în locul fraselor goale din trecut.

Decât, sunt între Unguri mulţi doctrinari politici, care nu vor sĕ vază şi nu vor sĕ recunoască această reală stare de lucruri.

Aceşti oameni nesocotind însemnătatea progresivă a curentelor democratice, au inaugurat şi continuă, în contra voinţei manifeste a acestor naţionalităţi, politica de maghiarisare.

Nu încape îndoeală, că ori-şi cine vrea se deslege cestiunea naţionalităţilor trebue sĕ admită fără încungiur, că o definitivă deslegare a acestei mari şi importante cestiuni, în cadrele Ungariei actuale, nu se poate închipui decât în douĕ feluri : sau prin totala maghiarisare a tuturor na­ţionalităţilor din ţară, sau prin aplicarea sinceră şi continua desvoltare a principiilor egalitare în direcţia federalismului.

Această părere, de altcum veche,[2] prinde din ce în ce mai puternice rădĕcini.

Nu demult o emise chiar şi un Ungur, dl Dr. Kostenszky, într'o broşură.

Unica deosebire între acest autor, de pilda, şi între mine este, că el crede în   posibilitatea  maghiarisării  naţionalităţilor   din  ţară   şi   cu   el  toate partidele maghiare se întrec în   această  credinţă,  ear'  eu am   convingerea   nestrămutată, că tendenţele de  maghiarisare  sûnt   o   veritabila   utopie,   care  însĕ  mai  târziu vor deslănţuì patimi  şi   primejdii   incalculabile  pentru existenţa Statului   ungar.

Dar' sĕ analisăm cestiunea mai deaproape.

I.

Programul   politic   de   maghiarisare,    format   demult    şi    reformat   în timpurile  din  urmă, este evident următorul:

1. Naţionalităţile nemaghiare din  Ungaria nu sûnt, după   părerea   susţiitorilor acestei  politici,   naţionalităţi   sau   individualităţi   colective,   ci pur şi   simplu »locuitori   maghiari cu buze străine«, cum zice ingeniosul termin, tradus din sistemul prusian în ungureşte.

2. Pentru maghiarisarea   acestor  indivizi  maghiari   »cu   buze   străine«   şcoala este considerată ca instrumentul cel mai potrivit.

Prin urmare, limba maghiară trebuia întrodusă succesiv şi »cu tact«, mai ântâiu în şcoalele elementare ne maghiare, ca obiect obligator de învĕţăment, apoi ca singurul obiect de învĕţămênt în nou createle asile de copii, şi se înţelege, îndată-ce se va présenta o oca­siune binevenită Statul va centralisa afacerile tuturor şcoalelor din Ungaria şi va întroduce şi în şcoalele elementare nemaghiare limba »Statului« ca singurul idiom pentru întreaga instrucţiune.

3. Şcoalele medii   ale   nemaghiarilor fiind incompatibile cu această politică erigeată  în   dogmă de  Stat,   ele vor fi maghiarisate   rînd pe  rînd,  dar' se înţelege, tot  »cu tact«  şi mai ales fără multă discuţiune.

4. Pentru  »întărirea Maghiarismului periclitat«, dar' mai ales pentru înlesnirea maghiarisării generale   trebuia   şi   o   lege   de   colonisaţiuni,   care  s'a şi votat mai deunăzi în mare pripă şi cu unanimitate.

5. Centralisarea   administraţi unii  va avea se promoveze   opera ma­ghiarisării în douĕ chipuri:

a)  prin o  »bună administraţie«  popoarele vor fi mulcomite,

b)  inteligenţa  »patriotică«  a nemaghiarilor va căpĕta pâne prin faptul, că 'i-se vor da funcţiuni de Stat în centrul etnic al Maghiarilor.

6. Pentru   a   face  posibilă   şi   încrucişarea   de   rasse,   căsătoria   civilă  şi matriculele de   Stat păreau indispensabile.

Aceasta se vede a fi partea primă din programul de maghiarisare.

Ca însĕ această politică sĕ nu alarmeze pe naţionalităţi, 'i-s'au dat mai multe titluri »nebămuitoare«, ca de pildă »Idea de stat maghiar«, »Politica naţională maghiară«, »Unitatea naţională a Ungariei« etc.

Tot în acest scop se vede foarte lămurit, că mai sunt   stabilite   şi   urmă­toarele principii tactice:

1. »Infrânarea«  şi paralisarea presei   naţionalităţilor spre  a   se   împedeca discuţiunea  prea   iritantă a acestei politici  »naţionale«.

2. Isolarea »agitatorilor«  de cătră popor, prin puşcării sau prin exilarea »de bună voe«.

3. Ameliorarea  sorţii  materiale   a  ţerănimii,   dăscălimii   şi   preoţimii naţionalităţilor.

4. »Apropiere  socială«  pentru atenuarea inevitabilelor violenţe legate de această politică de Stat.

5. Îndrumarea presei maghiare a evita după putinţă ori-ce discuţiune a   cestiunii   naţionalităţilor   şi   mai   ales  a  se   feri   de a di­vulga tendenţele adevărate ale tuturor acestor mijloace.

6. Pentru-ca în   cercurile Triplei Alianţe se nu   mai pătrunză no­tele   de   slăbiciune   ale Statului   unguresc,   ci   mai   ales   se   se producă  impresiunea,   că   naţionalităţile   au   depus   armele   si   aşteaptă   în creştinească resignare  contopirea  lor  în   Maghiarism, — în acest scop s'a mărit fondul de disposiţiuni şi s'au regulat legăturile  »amicale« între această politică de  Stat   şi  între   o   seamă   dintre  ziarele  germane   din Austria şi Germania.

Autorii acestui program au uitat însĕ douĕ lucruri : ântâiu că nu ne mai găsim în evul mediu şi al doilea, că naţionalităţile nu sunt chiar turme de oi, precum cred ei.

Cu toate acestea, acest program făcut la masa verde de o seamă de doctrinari pasionaţi, a trecut deja în mare parte prin parlamentul »naţiunii«. »Naţiunea politică« — doreşte această-politică de Stat, aşa ne încredinţează partidele maghiare, prin urmare aşa s'a făcut şi se va face mai departe.

Trec peste momentele etice siluite în acest sistem, inaugurat de o naţiune »liberală« şi mĕ voiu mulţumi a pune în lumină numai basa ilusionistă şi şubredă a acestui sistem de resolvare a cestiuniì naţionalităţilor.

Contestată odată temelia drepturilor naţionale, individualităţile naţionale, evident, că Ungurii care urmăresc această politică, nu puteau şi nu pot recunoaşte în Ungaria, decât drepturi individuale, care sûnt garantate în ori-şi-ce Stat cu oare-care pretenţii de constituţionalism.

Şi astfel contestând existenţa naţionalităţilor în Ungaria, aceasta este proclamată din Stat polinaţional ce a fost şi este — stat naţional.

»Ja, wenn es mit dein Wünschen allein geholfen wäre!«

Că   naţionalităţilor   li-se   tăgădueste   caracterul   de   naţionalităţi   e   treaba

Ungurilor.

Naţionalităţile prin acest decret, prin această eufemistică ignorare nu dispar.

Caracterul de naţionalitate nu depinde dela această negaţiune ori-şi-cât de paragraficeşte ar fi codificată. Românii, Sêrbii, Slovacii, Saşii etc. sunt naţionalităţi, pentru-că au, fiecare în parte, origine comună, limbă proprie naţională, au tradiţii, obiceiuri şi moravuri comune şi mai presus de toate pentru-că au-conştienta individualităţii lor naţionale.

Înzadar numesc Ungurii aceste naţionalităţi »Unguri cu buze străine«, pentru-că Românul, Slavul, sau Sasul nu zice, de pildă, »Sunt Ungur cu buze româneşti«, ci pur şi simplu »Sunt Român« şi se consideră adûnc ofensat şi iritat când. 'i-s'ar zice contrarul.

Că cineva vrea sau nu sĕ vază şi sĕ recunoască elemente ce există şi trăesc, nu impoartă.

Faptul hotăreşte, nu sofismele.

Introducerea limbii maghiare s'a discutat în vremuri per longum et latum. La început se zicea, că nu e vorba, decât a se da »prilegiu« cetăţenilor cu buze străine, a învĕţa ungureşte, pentru-că ar fi interesul lor. Eată o imitaţie fără reflecţiune a ideilor lui losif al II-lea.

Aşa.zicea şi el: »Wie viele Vortheile dem allgemeinen Besten erwachsen, wenn, nur eine einzige Sprache in der ganzen Monarchie ge­braucht wird, und in dieser alle Geschäfte besorgt werden; wie dadurch alle Theile der Monarchie fester (!) unter einander verbunden und die Ein­wohner durch ein stärkeres Band der Bruderliebe (!) verknüpt werden, wird Jedermann leicht einschen und durch das Beispiel der Franzosen, Engländer und Russen davon überzeugt werden«.[3]

Cetind această înţelepciune Josefina pare-că ceteşti broşurile lui Beksits, Grünwald Béla, Kostenszky etc., sau desbaterile parlamentului maghiar dela 1879 încoaci.

Resultatul, pe care l-a ajuns Iosif al II., 'l-au ajuns până astăzi şi Ungurii, plus că imitaţia maghiară a acestui sistem a contribuit la o ne mai pomenită înveninare a relaţiunilor dintre Maghiari şi nemaghiari şi contribue pe zi ce merge a da aceste negative resultate.

Mai deună-zi se vota legea de colonisări.

Se vor aşeza deci colonişti unguri între naţionalităţi şi se vor adimenì colonişti nemaghiari a se aşeza pe pustele ungureşti.

O copie a sistemului prusian. Se ştie, că Bismarck ceruse şi primi 100 milioane de Mărci în scopul colonisărilor din Posen şi Westpreussen.

S'au şi înfiinţat acolo o mulţime de colonii germane. Cu toate asigurările contrare ale comisiunii de colonisare din Posen, pentru care această politică este o condiţiune de existenţă, e fapt irecusabil, că coloniile germane pe zi ce merge — se polonisează.

Şi nu numai coloniile catolice, ci chiar şi cele protestante. Eată de pildă ce zice un patriot german :

»Die ernstlich bedrohte Lage des Deutschthums in West­preussen ist eine Mahnung sich nicht Sicherheitsträumen hinzugeben.... Der Pole ist stark durch die Liebe zu seinem Polenthum un benützt jetzt diese Stärkung um aggressiv gegen alles Deutsche vorzugehen.

Sogar im Beichtstuhle wird jener ermahnt nur kein Wort deutsch zu sprechen, und er gehorcht dieser Mahnung. Der Deutsche dagegen... spricht polnisch, und seine Kinder gehen schliesslich im Polenthum auf«.[4]

Şi cât e de mare deosebirea între raporturile din Germania şi între ale noastre !

Dintre toate sistemele de colonisare puse în practică în acest scop până astăzi nici unul nu a isbutit.

Ce a germanisat Maria Teresia şi Iosif al II-lea prin coloniile lor vîrîte în Ungaria, Croaţia, Galiţia, Bucovina?

Sunt şi nu puteau fi, decât „Kultur-Dünger".[5]

Soartea tuturor coloniilor, ori-şi-ce sistem s'ar folosi, este degenerarea lor naţională si în cele din urmă asimilaţiunea lor cu popula­ţiunea băştinaşă dimpregiur.

Nici nu e nevoie, ca această populaţie se fie în majoritate.

Sunt altele momentele acestei asimilaţiuni, de care vom vorbi mai la vale.

Prin urmare, deşerte sunt toate speranţele, ce se pun în colonisări, căci toate sûnt fatal perdute dintru început.

Se pot susţinea artificial de azi pe mâne, dar' mai curênd sau mai târziu se prăpădesc naţionaliceşte.

În timpurile din urmă s'a lansat idea administraţiunii de Stat, ca un bun mijloc spre a resolva cestiunea naţionalităţilor în direcţia maghiarisării. Nu voiu se cercetez, dacă din punctul de vedere al ideilor liberale şi democratice este compatibilă centralisarea administraţiunii cu desvoltarea liberală a institu­ţiunilor în Stat, dar' din punctul de vedere al maghiarisării naţionalităţilor ea este netăgăduit o idee indiferentă.

Şi într'adevër câtă naivitate în credinţa, că naţionalităţile ar putea fi ma­ghiarisate printr'un sistem birocratic!

În condiţiunile, în care administraţia de Stat vrea sĕ dea inteligenţei na­ţionalităţilor funcţiuni, aceasta şi azi le-ar putea ocupa.

Dar' tocmai pentru-că nu vor, Românii de pildă, sĕ funcţioneze la Miskolcz, Komárom sau Czegléd, de aceea uste o deşartă sperare a atenua politica de maghiarisare în fatala ei violenţa prin centralisarea administraţiunii.

Acest sistem nefiind nici el, decât o simplă copie a principiilor birocratice ale lui Bach va şi da identice resultate.

»Politica bisericească este un postulat al liberalismului«, aşa e parola zilii.

Bine zice Herbert Spencer: »How is that Liberalism, getting more and more into power, has grown more and more caercive in ils legislation ?.... Liberalism has to an increasing extent adopted the pulicy af dictating the actions of citizens, and, by consequence, diminishing the range throughout which their actions remain free.« [6]

Dar' în Ungaria nici nu e vorba de o pretenţie a liberalismului, ci oamenii care au ridicat furtuna acestei cestiuni în ţară speră a înlesni încruci­şarea de rasse prin introducerea căsătoriei civile şi a matriculelor de Stat.

Negreşit, sĕ va înlesni întru câtva încrucişarea Maghiarilor cu elementele sporadice dintre enclavele deosebite şi poate şi cu Evreii, dar' în fond aceste proiecte-legi vor sfîrsi prin a alimenta fanatismul religios şi duşmăniile naţionale.

Cât despre naţionalităţi, faptul, că membrii lor vor fi siliţi a sĕ cununa în faţa autorităţilor, în limba maghiară etc. este de-ajuns pentru a ne convinge, că nu dragostea, ci tocmai animositatea în contra Maghiarismului sĕ va potenţa prin disposiţiunile acestor legi.

Întrucât ar putè contribui la maghiarisare ameliorarea sorţii materiale, tot ameliorare în sens centralisător, a ţerănimii, a învĕţătorilor şi a preoţimii nu poate înţelege nici un om, care cunoaşte puterea principiului de naţionalitate şi referentele noastre.

În gradul de ameliorare a binestării materiale a ţeranilor, a preoţimii şi învĕţâtorilor sĕ desvoaltă paralel şi spiritul lor de independenţă.

Ţerani, preoţi şi învĕţători economiceşte bine situaţi şi prin urmare şi culţi, chiar ştiind ungureşte, vor fi, precum sunt şi astăzi aceste categorii bine situate, aderenţii cei mai înflăcăraţi, pe faţă sau pe ascuns, c'est selon, ai drepturilor naţionale.

Astăzi de pildă, o mulţime de funcţionari români, care stau în serviciile Statului şi trec în ochii Ungurilor ca maghiarisaţi, cetesc regulat ziarele româneşti, dar' ca sĕ nu se ştie, că ei abonează asemenea ziare »ultraiste«, ei le abonează pe nume — străine.

Prin mijlocul de a ameliora starea acestor clase, dar' în schimb a le pune sub controlul Statului, un singur resultat va eşi la iveală: Statul se va preface tot mai mult în o colonie de spioni şi poliţai, ear' primejdiile ces­tiunii naţionalităţilor vor creste în mesura potenţată.

Dl Sigismund Bodnár are multă dreptate, când zice:[7] »A miniszter az anyagi helyzet javulásától várja a nép boldogságát és az egész ház helyesli ezt a nézetet. Igaz, hogy a realismus idején legtöbbre becsüljük az anyagi jólétet; de nagyon tévednénk, ha azt hinnők, hogy ezzel elnémítottuk a nemzetiségeket; mert nem csak kenyérrel él az ember, hanem az isten igéjével is. Ezt az igét az erkölcsi javak képezik. Ilyen az ön­kormányzat, saját nyelvének használata az iskolában, egyházban, közigazgatásban, művelődési eszközeinek, kulturai egyleteinek teljes szabadsága. Az anyagi javakkal ezeket az erkölcsi javakat is meg. kell adni, hogy a miniszter szavaival élve, a nép boldog legyen.

Hiába javítjuk a szegény lelkész és tanító fizetését, nem érjük el czé­lunkat, ha nem adjuk hozzá az ő erkölcsi javaikat is.

El sem merik fogadni a tanitók és lelkészek a magyar állam segélyét......

A ház élénk helyeslése mellett a miniszter oda akar hatni, hogy a lelkészek hazafias szellemben neveltessenek. Ez egy kicsit nehéz lesz.....

A miniszter eltilthat egy-két tankönyvet, melyben alkotmányellenes nézetek vannak... de hazafias szellemet csak ugy önthet a nemzetiségi intézet tanári karába, ha teljesiti főbb kívánságaikat, ha kielégiti a román nép követeléseit«.[8]

Dar' tocmai pentru-că ministrul nu vrea sĕ ştie de »bunuri morale«, această ameliorare materială este considerată ca o verigă în noul sistem de maghiarisare.

Ca aceste mijloace sĕ ducă la »nobilul scop comun« al maghiarisării, cum sĕ exprima astă-toaumă dl Hieronymi, naţionalităţile trebue împedecate a-'şi forma societăţi şi culturi speciale, car' spre acest scop era şi este indis­pensabil, ca presa naţionalităţilor sĕ fie regularisită.

Comitatele, chiar si cele locuite mai ales de Români, s'au şi grăbit a eşì în primul plan al acestei liberale lupte, cerênd în »nobilul scop comun« tuturor partidelor maghiare, ca parlamentul sĕ reglementeze presa naţionalităţilor.

Sûnt cunoscute procesele de presă ale Românilor, Şêrbilor şi Slovacilor, care mai toate s'au terminat, fireşte, cu condamnarea acusaţilor.

În cele din urmă s'au sistat, în douĕ rînduri, douĕ ziare româneşti într'un Stat constituţional sub guvernul unui partid liberal !

Presa maghiară, jenată de aceste sistări — a tăcut.

Din întêmplare, această înfrângere a presei nemaghiare a contribuit la sporirea acestor ziare şi a abonenţilor lor.

Acum zece ani  Românii nu aveau, decât douĕ ziare bisĕptĕmânale.

Prin anii 1880 politica de maghiarisare accentuându-se mai mult, ca înainte, guvernul intentează procese de presă ziarului »Observatoriul« din Sibiiu. In scurt timp apare »Tribuna«, ziar cotidian; în acelaşi timp ziarul cel mai vechiu al Românilor »Gazeta Transilvaniei« începe sĕ apară cotidian. »Nol­lite tangere circulas meos« pretindea politica de maghiarisare. De aci procese cu ridicata. Azi-vară aceste procese 'şi-au ajuns maximul de până acum. Re­sultatul? Mai apare un ziar naţional cotidian »Dreptatea«. Guvernul actual ţinênd cu ori-ce preţ la isolarea »agitatorilor« de cătră popor a intentat acum proces întregului comitet al partidului naţional şi încă la 100 de alţi agitatori. Resultatul? In curênd va apare şi în Alba-Iulia un ziar naţional românesc!

Se înţelege, că pentru mişcarea naţionalităţilor aceste prigoniri au şi alte resultate positive, dar' nu e treaba mea sĕ le înşir aici.

Constat numai acţiunea sisifică a maghiarisatorilor şi resultatele curat contrare ale mĕsurilor lor de »unitate naţională maghiară«.

Tot in scopul atenuării violenţelor şi a promovării procesului de maghia­risarc guvernul a început o goană de — dragoste după naţionalităţi.

E cam paradox, dar'  e aşa.  —

»Apropiere socială«, eată formula magică de a nivela asperităţile naţionale, de a face nesimţite prigonirile, la care sunt expuşi »agitatorii fără suflet«.

Visite reciproce şi bancheturi; excursiuni şi baluri comune între Maghiari şi naţionalităţi vor apropia, aşa cred urzitorii acestei ingenioase idei, naţionalităţile şi le vor mulcomì !

Ce sĕ petrece oare în créerii bărbaţilor »de Stat«, care lansează asemenea inepţii? Cată lipsă de orientare, câtă confusie, e de necrezut!

Elevii liceului românesc dela Blaj sûnt plimbaţi la Cluj. Acolo li-se face primire de »Kárpátegycsület«. În centrul şovinismului maghiarisător li-se dau acestor băieţi bancheturi şi sĕ rostesc retoriceşti discursuri de înfrăţire.

Biroul de corespondenţă depeşează această »eră nouă« tuturor ziarelor din străinătate, ministrul felicită pe presidentul »Karpátegyesület«-ului pentru punerea la cale a acestei înfrăţiri, biroul de corespondenţă depeşează de nou felicitarea în întregimea ei tuturor ziarelor străine, presa maghiară e entusiastă de acest fel de succes ! Tripla Alianţă s'a putut convinge, că referentele naţionale în Ungaria s'au resolvat !..........................

Bine, se poate mai mare caraghioslîc?.............................

Ziceam, că presa maghiară este unanimă a eluda cestiunea naţionalităţilor prin — tăcere.

Resultatele acestei tactice nu asupra naţionalităţilor se vor resfrânge.

Din punctul de vedere al maghiarisării această tactică n'are nici o noimă.

Tot aşa este de absurdă şi tendenţa de a amăgi cercurile Triplei Alianţe prin presa germană. Aceste cercuri cunosc azi gravitatea cestiunii naţionalităţilor din Ungaria mult prea bine, decât sĕ aibă trebuinţă de ştiri din ziare germane.

Din această fugitivă expunere s'a vĕzut, cât sûnt de nefireşti şi în parte ridicole mijloacele, cu ajutorul cărora partidele maghiare îşi închipuesc a putè maghiarisa vre-odată naţionalităţile din ţară.

Dar' sĕ admitem, că prin toate aceste mijloace şi represalii s'ar putè, ca în câteva decenii o fracţiune oare-care dintre popoarele nemaghiare sĕ înveţe un­gureşte, care ar fi situaţia?

Câteva mii de nemaghiari mai mult ar şti şi ungureşte cum mulţi Sloveni din Stiria ştiu nemţeşte, dar'  întreaga Slavime şi Românime ar fi cuprinse de o ostilitate în contra Ungurilor, ostilitate despre care ne putem face o judecată când ne dăm seama de sentimentele ce le-au născut mijloacele de maghiarisare de până acum.

Dar' chiar şi acei Slavi şi Români, care ar fi învĕţat în cele din urmă ungureşte, tot nu ar fi încă maghiarisaţi, pentru-că nu dela învĕţarea unei limbi atîrnă asimilaţiunea.

Se punem casul însĕ, că aceşti Slavi şi Români nu numai că ar ştì un­gureşte, ci 'şi-ar uita chiar limba lor naţională.

Ei bine, nici atunci n'au sĕ fie maghiarisaţi.

Irlandezii nu mai ştiu limba lor celtică sau feniană, vorbesc englezeşte, cu toate acestea ei nu numai că nu vor sĕ se numească Englezi, ci îi urĕsc pe ceşti din urmă din tot sufletul.

Întreb în toată liniştea: merită o causa atât de perdută cum este ma­ghiarisarea, ca de dragul ei Ungaria sĕ devină un Stat medieval, ca ura naţio­nalitaţilor în contra Ungurilor sĕ fie alimentată pană la paroxism şi ca din pricina acestei sensaţiuni fatale Ungaria sĕ devină din ce în ce mai mult un cuibar de conspiraţii, bun pentru un guvernator rusesc?

Căci ori-si-ce s'ar zice c'est pour l'empereur de la Pan-Russie ceea-ce sĕ face în numele acestei nenorocite utopii.

Un lucru, pe care patriotul si adune gânditorul Baron Iosif Eötvös îl prevĕzuse deja acum 30 de ani, când scria:

»Tegyük fel, hogy mindaz eléretett mit e nézet legtulzóbb pártolói kívánatosnak tartanak. Törvényhozás, melynek többsége az ország közügyeinek elhatározásában korlátlan hatalommal bír; közigazgatás, tnely a leg­szigorúbb centrálisátio elvei szerint rendeztetett s hogy e törvényhozás majoritása a inagyar nemzetiség supremátiája mellett buzog, s a közigazgatás mindazon hatalmat, melyet a legtökélyetesebb administrationális gépezet kezébe ad, ezen érdekben használja fel, — s vájjon mit értünk el ? Elérhetjük, hogy a nemzetiségek szabad mozgását a községben s megyékben megakadályoztatván a hangokat elnémítjuk, melyek most némelyeket anynyi félelemmel töltenek el; elérhetjük, hogy az összes nevelést a kormány kezében központosítva, azt saját nyelvünk terjesztésére eszközül használhatjuk; de azt : hogy az országban létező külömböző nemzetiségek egyéniségöknek öntudatát elveszítsék, hogy saját nemzetiségökért ne lelkesüljenek ; azt ezen úton ép úgy nem fogjuk elérni mint mások, kik azt a magyar nemzetiség irányában ugyan ezen .eszközökkel megkísértek; s az eredmény, melyre számolhatunk csak abban áll, hogy a mozgalom, melyet közéletünk felszínéről leszo­ritánk annál mélyebben gyakorolja hatását; s azon ellentét, mely most a magyar nyelv ellen létezik, a magyar állam, a haza egy­sége elleni ellentétté változnék által«.[9]

Rar s'a împlinit o profeţie atât de desĕvîrşit.,

De 30 de ani aproape guvernele maghiare s'au întrecut a face tocmai ce Eötvös le recomanda sĕ nu facă.

Din parlament au fost scoşi toţi deputaţii naţionalităţilor; ad­ministraţia de fapt demult e centralisată şi maghiarisată; puterea instrucţiunii publice n'a servit în aceşti ani si nu serveşte, decât aproape exclusiv pentru promovarea învĕţămentului limbii maghiare, mai mult încă: presa naţionalităţilor a fost şi este terorisată până la sistarea unor ziare, conducĕtorii naţionalităţilor sûnt împrocesuaţi şi trimişi în puşcării şi cu toate acestea, naţionalităţile nu că ar fi perdut conştienta individualităţii lor, ci din contră sûnt azi mai naţionaliste ca ori-şi-când.

Românii, Slovacii, Sêrbii, Saşii şi Rutenii sunt şi astăzi aceiaşi şi locuesc naţionaliceşte întăriţi pe aceleaşi teritorii, pe care le ocupă de secoli.

Dintre aceste naţionalităţi nu s'a maghiarisat nimeni.

Până şi Dl Moldován Gergely delà Cluj, care trece în ochii tuturor Românilor drept renegat, scrie astfel; «Látott e valaki a magyar állam terü­letén huszonnégy évi magyar kormányzás után csak egyetlen egy nemze­tiségéből kivetkőztélctett románt? A ki ilyen tudna felfedezni . . , álljon elő vele.» [10]

S'au asimilat şi sĕ asimilează şi astăzi micile enclave slave şi germane din centrul etnic al Maghiarismului.

Dar' şi procesul acestei asimilaţiuni va dura încă multă vreme, deşi el nu este un product al politicei de maghiarisare, ci al referenţelor fireşti despre care voiu vorbi mai la vale.

Naţionalităţile nu s'au maghiarisat, dar' antagonismul, nemulţumirea şi ura lor creşte progresiv şi ameninţă astăzi chiar temeliile Statului.

În Polonia, în Basarabia se urmează de un secol lucrarea de desnaţiona­lisare fără nici un succes.

Absolutismul de acolo e crud, dar' atât Polonii, cât şi Românii resista cu succes.[11]

Se nu se uite apoi, că Polonii sunt Slavi întocmai ca Rusii, ear' Românii din Basarabia sunt de religiune greco-orientală întocmai ca Ruşii.

Ei bine, câţi secoli de violenţe şi de tentative s'ar cere pentru-ca popoa­rele din Ungaria sĕ-'şi peardă limba şi conştienta lor naţională? Nesfîrşiţi, de sigur.

Dar' sĕ ascultăm părerea lui Kossuth însuşi. Eată ce zice el: Nincs az az erőszak, nincs az a kombinált ármány, nies az a környezet a világonmely a nép ezernyi ezeréit nemzetiségéből ki birja vetkőztetni, ha a nép a feji önérzetnek, nem mondom magasabb öntudatával, hanem csak állati ösztö­nével is bir.» [12]

Dl Beksits Gusztáv, care a scris mai multe broşuri în scopul maghia­risării, sĕ vede sfiit la următoarea mărturisire: «A nemzetiségi tömegeknek beolvasztását czélul tűznünk ki ép oly oktalanság, mint lehetetlen­ségre való vállalkozás lenne», şi în alt loc «Hogy Magyarország a gra­matikának egységére jusson, ehhez századok kellenének. Egy ezredév sem volna sok. Hiszen az első ezerév a magyar nyelv határainak jelenté­kenyebb terjeszkedése nélkül folyt le; sőt e határok aközépkorhoz ha­sonlítva visszaestek.»[13]

Convins de absurditatea acestor aspiraţiuni, dl Beksits pledează pentru ma­ghiarisarea inteligenţei naţionalităţilor. Cred, că asemenea naivitate mĕ dispen­sează de o critică serioasă.[14]

Dl Eduard von Hartmann vorbind despre referentele din patria noastră sĕ ocupă şi cu cestiunea maghiarisării zicênd : »Nicht die Furcht vor den Deutschen, sondern die sehr berechtigte vor den Slaven ist es, was den Magya­risierungs-Fanatismus zu einem so überstürzten Vorgehen drängt . . . Trozdem glaube ich. dass bei diesem Wettlauf die Magyaren zu kurze Beine haben werden,«[15]

Eată acum ce zice Robert von Mohl despre politica de asimilaţiune între împregiurări analoage cu ale noastre: »Vor allen liegen dieselben (die Schwierigkeiten) in dem mit Sicherheit zu erwartenden Widerwillen sämm­tlicher zu einer Umwandlung bestimmten Bevölkerungen, somit sämmtlichen Stämmen mit einziger Ausnahme des zum Mittelpunkte Bestimmten. Statt die guten Eigenschaften der Bevorzugten anzuerkennen, wird man ihre ange­borenen Fehler betonen oder ins Lächerliche oder Verächtliche ziehen; und je grösser die Zahl der im Staate vorhandenen Stämme ist, für desto unbilliger wird es ausgegeben werden, dass sich so viele nach Einem umgestalten sollen.

So dürfte wenigstens an Einheit nur ein gemeinschaftlicher Wider­willen gegen das Beabsichtigte erzielt werden.«    Şi în altă parte:   «Wenn ein geschlossener Theil  der Bevölkerung einer  grossen,   lebenskräftigen   und  gesit­tigten Nationalität angehört, diese vielleicht unmittelbar anstossend selbstständige Staaten bildet, so ist der Versuch einer Umwandlung ein  sehr gewagter, welcher leicht zu offenbarem   Nachtheile   ausschlagen kann,   so dass hier als Regel die Unterlassung angerathen erscheint.[16]«

Tot aşa sĕ pronunţă şi alţi autori străini şi nepărtinitori, care însĕ cunosc încâtva referenţele noastre.

Bluntschli, de pildă, spune verde: »Die Magyarisierung ist unmöglich, weil die magyarische Sprache und Kultur den anderen Natio­nalitäten weder geistig überlegen ist noch zusagt.

Es bleibt daher eine einseitig-nationale Politik in Ungarn un­weise und schädlich.«[17]

Da, »unweise und schädlich«, de aceea erau Eötvös, Deák, Mocsáry ş. a. oameni gânditori şi înţelepţi în contra acestei utopii.

Aş putè continua, dar' cred, că noi, care cunoaştem ţara mai bine ca străinii, trebue sĕ fim mai convinşi, decât ei toţi, că maghiarisarea este impo­sibilă, mai mult : ea este cea mai mare causa de agitaţiune şi cel mai primejdios experiment, care pune în joc existenţa şi viitorul ţerii întregi.

II.

Procesul asimilaţiunii etnice există de când e lumea.

Nu este astăzi în Europa aproape un singur popor etniceşte curat.

Fiecare a trecut printr'un proces de asimilaţiune mai mult sau mai puţin intensă.

Romanii vechi erau o selecţiune etnică de Latini, Etrusci, Sabini, etc.

Francezii sûnt un product al asimilaţiunii dintre Franci, Romani, Celţi, Normani, Bretoni etc.

Prusienii au asimilat în evul mediu o mulţime de Slavi.

Maghiarii au asimilat fragmente de Cumani, Jasigi, Biseni, Slavi, Germani etc.

Românii sûnt un amestec de Daci, Slavi, Maghiari contopiţi de un trunchiu roman.

Dar' până a da aceste resultate procesul asimilaţiunii a dăinuit veacuri dearîndul.

Această asimilaţie, de altcum şi astăzi activă, nu a fost şi nu este, decât o forma specială a luptei lente şi pacĭnice pentru existenţă.

Ea se făcea fără forţă şi prin urmare fără împotrivirea fragmentelor de popoare.

Absorbirea, selecţiunea aceasta sĕ făcea pe drumul larg al legilor, ce stă­pânesc întreaga natură organică.

Ear' mijlocul efectiv al acestei asimilatiuni era şi este încrucişarea de rasse.

Fără această încrucişare nici nu sĕ poate închipui o reală asimilaţiune.

Ear' această naturală asimilaţiune există şi vecinie va exista.

Caracterul ei fundamental este spontaneitatea.

Cu toate acestea nici această spontană şi firească asimilaţiune nu are putere de acţiune, decât în anumite condiţiuni : asupra enclavelor şi fărîmăturilor de popoare.

Dar' chiar şi această asimilaţiune a enclavelor depinde dela o mulţime de împregiurări geografice şi etnografice, confesionale şi economice.

Cât pentru absorbirea popoarelor, aceasta nici în trecut nu a fost posibilă, decât în condiţiuni excepţional de favorabile. Sĕ nu mergem mai îndĕrĕt, decât până la existenţa Austriei şi Ungariei şi sĕ ne întrebăm de când există Austria, câte popoare s'au germanisat ? Nici unul.

Dar' în Ungaria care popoare s'au maghiarisat? Nici unul. Căci este ştiut, că Cumanii, Jasigii, erau colonii singulare ear' nu popoare.

Ceea-ce s'a întêmplat în curs de veacuri cu aceste colonii sau singulare fracţiuni etnice sĕ întêmplă şi astăzi.

Ear' dacă popoarele nu s'au maghiarisat în decurs de secoli, pe calea largă a naturii, atunci când asimilarea sĕ putea îndeplini pe nesimţite, ca în vis, apoi se vor asimila astăzi?!

Ideile liberale şi egalitare, generalisarea instrucţiunii publice, presa şi înles­nirile comunicaţiuni au trezit în popoare conştienta drepturilor lor individuale şi colective şi mai presus de toate conştienta puterii lor.

Conştienta aceasta, un resultat direct al civilisaţiunii se desvoaltă tot mai intensiv în popoare şi tot mai intensivă devine repulsiunea lor faţă cu ori-ce sistem, care direct sau indirect opreşte validitarea drepturilor lor colective.

Astăzi popoarele ameninţate cu absorbirea descoper imediat tendenţa ori-care 'i-ar fi forma, ori-care 'i-ar fi numele.

Popoarele discută azi tendenţele de asimilaţiune, li-s e împotrivesc şi le combat cu toată puterea patimilor inherentă luptelor de rasse.

Şi mai puţin poate fi vorba de asimilarea popoarelor prin măsuri legislative şi administrative.

Prin asemenea mĕsuri nu s'au asimilat încă popoare în lume.

În numele principiului de naţionalitate popoarele reclamă un loc la soare, reclamă cu impetuositate adaptarea constituţiunilor Statelor conform cu pretenţiiunile lor proprii.

A opune desvoltării fireşti şi iresistibile a acestui principiu individualisator astăzi o politică de centralisaţiune, de asimilaţiune artificială şi de violenţe denotă o logică tipicamente reacţionară, vrea sĕ zică a vĕrsa unt de lemn în foc.

Dovada cea mai concludentă o găsim în extrema iritaţie şi duşmănie, de care sunt cuprinşi Slavii şi Românii faţă cu Ungurii.

Resum şi zic: maghiarisarea naţionalităţilor este o imposibilitate absolută ântâiu pentru aceleaşi motive pentru care nu a fost posibilă în decurs de 1000 de ani, al doilea pentru-că astăzi trăim în epoca desvoltării progresive a prin­cipiului de naţionalitate.

Astfel continuarea politicei de maghiarisare nu va putè da decât un singur résultat şi acesta cu desĕvirşire negativ : duşmănia si ura naţionalităţilor în contra Ungurilor şi în contra Statului ungar.