Robert L. Heilbroner : "Filozofii lucrurilor pamântesti" Vietile , epocile si ideile marilor economisti.

     Un strain venit sa viziteze Anglia prin 1760 ar fi aflat , foarte probabil , despre un anume Adam Smith de la Universitatea din Glasgow. Daca nu celebru , dr. Smith era , oricum un om bine cunoscut ; Voltaire auzise de el , David Hume se numara printre apropiatii sai. Pe lânga recunoasterea de care se bucura ca învatat si profesor , dr. Smith era cunoscut ca o personalitate neobisnuita. Se stia , bunaoara , ca e foarte distrat : o data , în timp ce mergea pe strada împreuna cu un prieten dezbatând niste chestiuni profunde , a cazut într-o groapa. Adam Smith se numara printre filozofii de frunte ai epocii sale.
     Ce fel de om a fost Adam Smith , filozof al ordinii ?
     "Nu ma pot fali cu nimic altceva în afara de cartile mele" a zis odata despre sine Adam Smith în timp ce arata cu mândrie unui prieten comorile din biblioteca sa. Smith a suferit toata viata de o tulburare nervoarsa ; capul îi tremura întruna iar felul sau de a vorbi era ciudat si cam poticnit.
     Acest profesor distrat se nascuse în 1723 în orasul Kirkcaldy din Scotia. Kirkcaldy se mândra cu o populatie de 1500 de suflete; pe vremea când se nastea Smith, mii dintre localnici mai foloseau cuie în chip de bani. Când avea patru ani, sa petrecut cu el un incident cât se poate de curios. A fost rapit de niste tigani nomanzi. Prin sfortarile unui unchi de-al sau tiganilor li s-a luat urma si, vazându-se încoltit, l-au abandonat pe micutul Adam la marginea drumului. "Ma tem ca n-ar fi iesit din el cine stie ce tigan" spune unul dintre primii sai biografi.
     Scena sociala engleza din a doua parte a secolului al XVIII-lea sugera ceva, atunci în mod absolut sigur nu sugera vreo ordine rationala sau vreo finalitate morala. De îndata ce priveai dincolo de confortul claselor avute, societatea se înfatisa ca o brutala lupta pentru existenta în forme dintre cele mai infame.
     În minele din Cornwall minerii care coborau în puturile negre, iar ajuns jos, scoteau de la ciugatoare câte o lumânare si apoi se întindeau sa traga un pui de somn pâna când se topea lumânarea. Dupa aceea se apucau sa sape timp de doua sau trei ore, pâna la urmatoarea pauza traditionala, care dura cât fumatul unei pipe. Jumatate din zi dadeau cu târnocopul, jumatate trândaveau. Dar nu numai în mine viata se înfatisa sub semnul pitorescului, al traditiei sau al ferocitatii. Si la tara un calator cu spirit de observatie ar fi întâlnit privelisti la fel de putin apte sa sugereze ordine, armonie si întocmire rationala. Daca drumetul nostru ar fi poposit într-un oras cu industrie, ar fi întâlnit aici si alte privelisti interesante, dar iarasi nu de natura sa sugereze vreo ordine unui observator neavizat.
     În 1751, lui Smith, care nu împlinise înca 28 de ani, i s-a oferit Catedra de logica a Universitatii din Glasgow, iar curând dupa aceea i s-a dat Catedra de Filozofie morala. Reprobarea nu pare sa fi fost prea severa, dar vreme ce în 1758 Smith ajunge decan. Nu încape îndoiala ca se simtea foarte bine la Glasgow. Seara juca whist, lua parte la întruniri ale societatilor savante si ducea o viata linistita. În 1759 a publicat o carte ce a starnit pe loc senzatie. Se intitula Teoria sentimentelor morale si l-a catapultat imediat pe Smith în avanscena filozofiei engleze. Teoria era o cercetare privind originea aprobarii si dezaprobarii morale. Cum se face oare ca omul, faptura egoista, izbuteste sa emita judecati morale în care interesul egoist pare a fi înfrânat sau înâltat pe un plan superior? Pentru a-si alunga plictisul provincinal, Smith începu sa lucreze la un tratat de economie politica, materie asupra careia tinuse prelegeri la Glasgow, purtase numeroase dezbateri, seara, la Societatea selecta din Edinburgh si discutase îndelung cu nepretuitul sau prieten David Hume. Cartea avea sa se cheme Avutia natiunilor, dar pâna sa fie încheiata aveau sa mai treaca doisprasece ani.
     Una din marile intuitii ale lui Smith a fost ca nu natura ci munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o datora, pe semne, faptului ca crescuse într-o tara unde comertul prospera si într-un mediu preponderent agrar, cum era Franta de atunci.
     În 1776, Avutia natiunilor a fost publicata. Doi ani mai târziu, Smith a fost numit director al vamilor la Edinburgh. Alaturi de mama sa, care a trait pâna la nouazeci de ani, Smith a dus o viata tihnita de celibatar, senin, multumit si foarte probabil, distrat pâna la sfârsitul zilelor. Avutia natiunilor nu este o carte pe deplin originala, dar este neîndoielnic o capodopera. Ea este, întâi de toate, o gigantica panorama. Se deschide cu un faimos pasaj care descrie extrema specializare a muncii din manufactura de ace si, înainte de a ajunge la final, abordeaza o multitudine de subiecte cum ar fi "recentele tulburari din coloniile din America". Dupa ce ai parcurs cele noua sute de pagini ale cartii, ai imaginea vie a Angliei de la 1770, a ucenicilor, calfelor si a capitalistilor în formare, a landlorzilor, clericilor si regilor, a atelierelor, fermelor agricole si comertului exterior. Avutia natiunilor are o semnificatie revolutionara. Smith nu este, cum multa lume îsi închipuie, un apologet al burghezului întrprinzator, el admira munca acestuia, dar îi suspecteaza mobilurile si nu este indiferent la nevoile marii mase muncitoare. Nu-si propune, însa, sa pledeze pentru interesele vreunei clase. Îl preocupa sporirea avutiei întregii natiuni. Iar avutia, pentru Adam Smith, consta din bunurile pe care toti membrii societatii le consuma, de retinut, toti - iata o filozofie a avutiei democratica si deci radicala.
     Si acum, ce învataminte se pot extrage din acest text? Doua mari probleme absorb atentia lu Smith. Mai întâi, îl intereseaza sa dezvaluie mecanismul prin care se realizeaza coeziunea societatii. Cum e cu putina ca o comunitate în care fiecare individ îsi urmareste cu zel propriul interes sa nu se destrame sub actiunea acestor forte centrifuge? Ce anume ghideaza afacerile personale ale fiecarui individ astfel încât ele ajung sa se conformeze nevoilor grupului? În absenta unei planificari centrale impuse de o autoritate si în absenta înrâuririi constante a unei traditii sacrosancte, cum de izbuteste societatea sa asigure îndeplinirea functiilor care sunt indispensabile pentru supravietuirea ei? Aceste întrebari l-au condus pe Smith la formarea legilor pietei. Ceea ce cauta sa descopere era ", mâna invizibila" cum îi spunea el, gratie careia, "interesele si pasiunile individuale ale oamenilor" sunt îndrumate în directia "cea mai convenabila intereselor întregii societati". Legile pietei constituie, însa, numai o parte din investigatia lui Smith. Pe el îl mai preocupa si o alta întrebare : încotro se îndreapta societatea?
     De fapt, Avutia natiunilor, luata în ansamblu, este un tratat de istorie care explica în ce mod a luat nastere si deopotriva cum functioneaza "sistemul libertatii desavârsite", cum numea Smith capitalismul comercial. La nouazeci de ani dupa Avutia natiunilor, Karl Marx anunta descoperirea "legilor de miscare" care descriu mersul lent, nedorit al capitalismului spre pierire. Avutia natiunilor ofera însa, deja, propriile sale legi de miscare. Contrar prognozei pe care avea s-o formuleze Marx, lumea lui Adam Smith se îndrepta încet, de buna voie si mai mult sau mai putin inevitabil spre Walhalla.
     Observând ceea ce se petrece în Anglia, Adam Smith a fost izbit de un fapt: nestavalita crestere a productivitatii gratie diviziunii si specializarii extreme a muncii. Ar fi de prisos sa aratam ca cu cât sunt mai complexe metodele de productie actuale comparativ cu cele din secolul al XVIII-lea, Smith, cu toate rezervele pe care le formuleaza, a fost îndeajuns de impresionat de o mica manufactura cu zece muncitori, pentru a scrie despre ea; oare ce ar fi gândit despre una cu zece mii de angajati! Smith vedea în acumularea capitalului un mare câstig pentru societate. Caci tocmai capitalul creeaza acea miraculoasa diviziune a muncii care multiplica energia productiva a omului.
     În conceptia lui Adam Smith, muncitorii, la fel ca orice alta marfa, pot fi produsi în conformitate cu cererea. Daca salariile sunt mari, numarul muncitorilor creste, daca ele scad, numarul muncitorilor se va reduce. Smith o spune brutal: ". . . cererea de oameni, ca si cererea oricarei alte marfi, reglementeaza în chip necesar productia de oameni . . ."
     Cartea Avutia natiunilor n-a înregistrat un succes imediat, abia pe la 1800 ea a dobândit o recunoastere deplina.
     Întreaga sa filozofie economica izvora din credinta sa neclintita în capacitatea pietei de a conduce sistemul la atingerea randamentului maxim. Piata va purta de grija societatii daca este lasata sa functioneze nestânjenit, astfel încât legile evolutiei sa duca societatea la rasplata fagaduita. Smith n-a fost nici înpotriva muncitorilor, nici înpotriva capitalului; daca tinea partea cuiva, acela era consumatorul. "Consumul e unica tinta si finalitate a oricarei productii", scria Smith. Pentru sistemul lui Adam Smith marele dusman nu este atât guvernul per se cât monopolul sub indiferent ce forma. "Oamenii din aceasi bransa rareori se aduna la un loc - spune el - dar conversatia lor sfârseste într-o conspiratie înpotriva publicului sau într-o uneltire în vederea sporirii preturilor. ". Piata trebuie lasata libera sa caute propriile sale niveluri la preturi, salarii, profituri, productie; orice îngerinta în mecanismul pietei se face în dauna adevaratei avutii a natiunii. Dar cum orice act al orânduirii - chiar si legi de felul celor care impuneau varuirea fabricilor sau interziceau legarea cu lanturi a copiiilor de masini - putea fi interpretat ca o stânjenire a liberei functionari a pietei. Avutia natiunilor era frecvent adusa drept argument împotriva primei legislatii umanitare. Înca si astazi, printr-o ciudata ignorare a adevaratei lui filozofii, Smith este în general privit drept un economist conservator, când în realitate el a fost în mod declarat mai ostil motivelor ce-i anima pe oameni de afaceri decât majoritatea economistilor liberari contemporan. Într-un anumit sens, mirculoasa lume a lui Adam Smith este o marturie a credintei secolului XVIII-lea în triumful inevitabil al rationalitatii si ordinii asupra arbitrariului si haosului. Nu încercati sa faceti binele, spune Smith, lasati binele sa apara ca produs secundar al egoismului. Dar cu toate aroma se de secol al XVIII-lea, cu toate credinta sa în rationalitate, în dreptul natural si în lantul mecanic al actiunii si reactiei umane, lumea lui Adam Smith nu este lipsita de valori mai umane. Sa nu uitam ca marele beneficiar al sistemului este, în conceptia lui Smith, consumatorul, nu producaorul. pentru prima data în filozofia vietii cotidiene, consumatorul e rege.
     Nu putem nutri decât admiratie pentru viziunea si cunostintele enciclopedice ale lui Smith. O carte de asemenea dimensiuni, atotcuprinzatoare, atât de solida, de caustica si de profunda nu putea fi scrisa decât în secolul al XVIII-lea. Într-adevar, Avutia natiunilor si Teoria sentimentelor morale, împreuna cu celelalte eseuri ale sale, putine la numar, arata ca Smith n-a fost nicidecum doar un economist. El a fost filozof - psiholog - istoric - sociolog, autor al unnei viziuni ce includea mobiliuri umane. Din punctul sau de vedere, Avutia natiunilor este mai mult decât o capodopera a economiei politice. Ea face parte integrata dintr-o conceptie de ansamblu despre destinul omenirii. Probabil ca niciodata vreun economist nu va mai realiza o cuprindere completa a epocii sale asa cum a realizat Adam Smith. În mod sigur nu va mai fi altul atât de senin, de ferit de metahna îndaratniciei, cu un spirit critic atât de patrunzator dar în acelasi timp lipsit de rachiuna, atât de optimist fara a fi utopic. Smith n-a fost niciodata sovinist, apologet sau om al compromisului. "Caci la ce bun - scria el în Teoria sentimentelor morale - toata truda si zbuciumul acestei lumi? La ce servesc avaritia si ambitia, goana dupa bogatie, putere sau vaza?". Avutia natiunilor ofera raspunsul: toata aceasta îmbulzeala josnica dupa avutii si glorie îsi are justificarea ultima în bunastarea omului de rând.