Atunci când cei de la fundaţia ‘Leonardo da Vinci’ ne-au aprobat proiectul ‘Les technologies de l’information et de la communication’, având ca scop efectuarea unui stagiu de trei săptămâni în Franţa, oraşul Poitiers, mi s-a împlinit unul dintre cele mai scumpe vise. Acest stagiu a reprezentat atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi patru colegi de liceu participanţi şi pentru doamna profesoară Luminiţa Condurache, care ne-a însoţit, o adevărată şansă de a ne afirma, de a învăţa lucruri noi şi de a vizita locuri interesante şi din păcate atât de îndepărtate pentru noi, românii.

În fapt, obiectivele acestui proiect au fost multiple. S-a vizat atât o deschidere culturală, realizată prin cunoaşterea obiceiurilor şi tradiţiilor ţării gazdă, o perfecţionare lingvistică prin conversaţie cu partenerii francezi, dar şi prin utilizare de produse soft în limba franceză, cât şi acumularea de experienţă prin schimburi de idei în domeniul informaticii, participând la cursurile elevilor francezi şi efectuând vizite la agenţiile FranceTelecom din Poitiers şi Niort.. Cât despre perfecţionarea lingvistică, pot să spun că în cele trei săptămâni petrecute în Franţa, aproape că am uitat să şi gândesc româneşte, atât de mult mi-a fost solicitată exprimarea în franceză!

Un alt aspect foarte important l-a reprezentat continuarea acestui stagiu în vederea formării profesionale, doamna profesoară discutând cu partenerii francezi despre posibilitatea efectuării unui al doilea stagiu de pregătire la FranceTelecom pe perioada vacanţei de vară, pentru o perioadă de 2-3 luni, accesibil vorbitorilor fluenţi de limbă franceză. De asemenea, am primit din partea şcolii partenere atestate care ne vor folosi cu siguranţă mai târziu.

Concret, pentru mine formare profesională a însemnat atât utilizarea şi consultarea de produse hard şi soft –având în vedere faptul că învăţ la un liceu de specialitate, cât şi conversaţia liberă cu nativii şi lectura revistelor şi a cărţilor în limba franceză, sau vizitarea unor muzee şi locuri de cultură faimoase în întreaga lume –dat fiind că pe viitor intenţionez să urmez cursurile unei facultăţi de filologie şi să-mi continui pasiunea de a scrie.

În domeniul informaticii şi comunicaţiilor, după cum am spus, un rol foarte important l-au jucat vizitele la agenţiile FranceTelecom din Poitou. În timpul vizitei la filiala din Niort, am avut chiar incredibila şansă de a stabili o legătură on-line cu liceul nostru, prin telnet, şi de a admira astfel fiabilitatea legăturii şi compatibilitatea dintre produsele soft franceze şi româneşti. Tot aici am realizat însă că în ciuda acestei compatibilităţi, serviciile de acest profil oferite acolo beneficiază de o mai îndelungată experienţă decât cele de la noi, agenţia din Niort clasându-se în fapt printre primele agenţii din Franţa, în ceea ce priveşte numărul de solicitări de servicii FranceTelecom.

Un aspect inedit l-a reprezentat vizitarea standului instalat de firma de telecomunicaţii unde altundeva decât în piaţa oraşului, în vederea promovării recent lansatului lor serviciu de Internet, Wanadoo. Iar de-acolo, dintre verdeţuri şi brânzeturi –ultimul loc de unde m-aş fi gândit că pot accesa Internetul!- am reuşit să le scriu prin e-mail celor de acasă. La plecare, am primit cu toţii broşuri, reviste, fotografii şi chiar CD-uri pentru a ne informa mai în de aproape asupra tehnologiilor franceze de comunicaţie.

Pe parcursul şederii la Poitiers, am utilizat foarte mult şi serviciile oferite de Internet café-uri, scriindu-le periodic prietenilor şi familiei. Iar o dată am accesat pagina de web a castelului de la Versailles, pe care intenţionam să-l vizităm în timpul şederii la Paris, informându-ne astfel dinainte despre preţ şi alte facilităţi oferite turiştilor.

Tot legat de domeniul ştiinţific, trebuie amintită aici şi vizitarea Futuroscop-ului din Poitiers, un adevărat parc cinematografic în extindere, unic în Europa. De fapt, în întreaga lume nu există decât trei astfel de complexe cinematice, celelalte două aflându-se în Japonia şi Canada. Am fost la cinematografe 3D, cu ecran sferic sau de 360 grade, dinamice şi chiar la formidabilul Tapis Magique, unic în lume. Ce mai, a fost o experienţă de neuitat, care ne-a făcut pe toţi să ne gândim că poate, undeva în viitor, vor exista astfel de lucruri şi în România…

Formarea culturală a avut o arie mult mai largă, putând integra aici de la drumul parcurs cu autobuzul prin Europa, până la mesele zilnice pe care le-am servit la Auberge de la Jeunesse, din Poitiers. Totuşi, voi încerca să mă restrâng, având în vedere caracterul uşor oficial al acestei lucrări.

Voi începe prin prezentarea laturii lingvistice. Ce pot să spun, eu am vorbit într-una franceză, fie că era vorba de rezervat bilete pentru TGV, de întrebat pe stradă unde se află un anumit muzeu sau de povestit despre obiceiurile româneşti copiilor şi oamenilor de acolo. Am vizitat şcoala ‘Paul Bert’, am făcut cunoştiinţă cu elevii săi, cu profesorii şi am schimbat impresii privind învăţământul francez şi cel român. La Auberge de la Jeunesse, unde am fost cazaţi, am cunoscut foarte multe persoane, de diverse naţionalităţi: ruşi, germani, arabi şi chiar japonezi, majoritatea tineri de vârsta noastră. Am jucat chiar şi un meci de baschet cu tinerii de acolo, toţi de culoare. Iată deci că într-un fel, proiectul nostru a căpătat şi o tentă mai amplă de comunicare inter naţională şi chiar inter rasială.

Latura literară a fost acoperită prin goana mea neobosită prin librării, în căutare de cărţi în limba franceză, documentare sau beletristice. Librarii francezi au fost chiar impresionaţi de vânzarea pe care le-o făceam şi spuneau că se vede că sunt turist, pentru că ei sunt cei care mai cumpără aşa multe cărţi în ziua de azi.

În ceea ce priveşte celelalte domenii culturale, cel mai important aspect l-au reprezentat numeroasele vizite la muzeele din Poitiers şi Paris, atât de cunoscute pretutindeni. Astfel, am atins latura religioasă prin vizitarea vechilor biserici catolice Notre Dame la Grande –unde am audiat şi un superb concert de orgă pe muzică de Bach!- şi Sainte Hilaire din Poitiers, a catedralei din Tours, construită în cel mai pur stil gotic, cât şi a celebrelor catedrale Notre Dame de Paris, cu turnurile sale neterminate de secole, şi Sacré Coeur de Paris, cu arhitectura sa ce aminteşte de arta islamică.

Domeniile artei plastice au fost valorificate mai ales prin vizitele făcute la muzeele de specialitate Sainte Croix şi Chièvres din Poitiers, unde am admirat atât tablouri, cât şi sculpturi, şi obiecte de patrimoniu aparţinând diverselor curente şi perioade istorice. Şi desigur, din programul stagiului efectuat la Paris nu putea să lipsească o vizită la magnificul Louvre sau la modernul Orsay, unde am văzut unele dacă nu cele mai faimoase şi frumoase opere de artă din întreaga lume. Şi desigur, pentru asta nu trebuie decât să ne gândim la Mona Lisa lui da Vinci sau la Macii lui Monet! Am ajuns de asemenea şi la atelierul lui Brâncuşi din cadrul centrului Beaubourg, unde am putut fi cu adevărat mândri că suntem români. Şi aceasta nu este o frază seacă, pusă aici doar din lipsă de altceva, ci pentru că într-adevăr m-am bucurat realizând că există totuşi şi lucruri frumoase pentru care suntem cunoscuţi în lume, nu numai orfelinatele, cerşetorii şi asasinarea cuplului Ceauşescu...

Din punct de vedere arhitectural şi estetic sunt sigură că pentru noi toţi excursiile făcute pe Valea Loirei şi la Versailles au avut o mare imporatanţă. Vizitând minunatele şi istoricele castele de la Chenonceau, Azay-le-Rideau, Loches şi Villandry, ca şi magnificul complex de palate de la Versailles, nu poţi să nu-ţi doreşti să fi trăit şi tu în epoca lor de glorie sau măcar să ai şansa să-ţi construieşti şi tu cândva astfel de monolitice opere de artă.

Iată deci că, poate mai mult decât în oricare alt domeniu, noţiunile noastre de istorie au fost cu mult aprofundate datorită acestui stagiu. Iar dacă mai luăm în calcul şi vizitarea Domului Invalizilor şi a Arcului de Triumf, pline de marcanta personalitate a lui Napoleon Bonaparte, putem chiar afirma că fiecare pas pe care l-am făcut în Franţa ne dezvăluia noi şi noi evenimente şi figuri ale istoriei universale.

Desigur, atât la Versailles, cât şi la Villandry şi la Poitiers ne-am familiarizat şi cu flora specifică acestei ţări în timpul vizitelor la Orangerie sau în parcul Blossac din Poitiers, şi a plimbărilor printre geometricele ronduri cu flori ale celebrelor grădini şi parcuri în stil francez. Iar fauna, mai ales cea oceanică ni s-a dezvăluit datorită excursiei la marele Acvariu din La Rochelle.

Geografic vorbind, am luat contact atât cu clima oceanică a acestei ţări, cât şi cu forme de hidro-relief spectaculoase, ca oceanul Atlantic sau fluviile Loara şi Sena, în Franţa, iar pe drum, cu Rinul şi valea Dunării, dar şi cu regiunea muntoasă a Austriei.

Dintre obiceiurile franceze, cel mai mult mi-au plăcut cele gastronomice, mai ales celebra brânză Roquefort, scoicile şi o prăjitură specifică regiunii Poitou, tarteau fromagère.

Dar experienţa noastră acumulată în Franţa nu se opreşte aici! Pe lângă latura informaticii şi a telecomunicaţiilor, ştiinţa franceză s-a reflectat şi în arhitectura ingeniosului Turn Eiffel şi varietatea expoziţiilor de invenţii şi ştiinţe de la Grand şi Petit Palais. Iar sistemul de transporturi francez a fost exploatat la maximum, folosind autobuzul în Poitiers, metroul în Paris, RER-ul până la Versailles, maşina în excursiile de pe Valea Loirei şi La Rochelle, unde am vizitat de altfel şi porturile vechi şi noi cu mii de yacht-uri, şi nu în ultimul rând TGV-ul pentru a ajunge de la Poitiers la Paris.

Din toate cele expuse mai sus reiese destul de clar că acest proiect şi-a depăşit în fapt atribuţiile iniţiale, legate strict de domeniile informaţiei şi comunicaţiei. Iar stagiul cred că ne-a ajutat pe toţi să înţelegem sub aproape toate aspectele implicaţiile unei economii şi dezvoltări tipic occidentale, în spatele căreia se află o grea şi veche tradiţie istorică. Cât despre mine, ce pot să spun mai mult decât că mi-am dorit încă de când eram mică să vizitez Franţa şi apoi să mor fericită. Iar prin intermediul acestui proiect sponsorizat de fundaţia culturală ‘Leonardo da Vinci’, ‘călătoria tinereţii mele’ –aşa cum am numit-o în jurnalul meu de călătorie-, a fost într-adevăr posibilă. (De aceea, nu vă pierdeţi speranţa, pentru că visele se pot împlini!)

Back to My Hobbies                                                                                  Back to My Essays