16 august

Eternul unu care se transformă în doi, după care urmează îndoiala.

Se privesc ca într-o oglindă unde Eu devin Tu, iar Mine devine Tine.

Noaptea când alături Tu deja dormi încep să mă îndoiesc, din prea multă dragoste. Oare ce visează? Mai sunt pe primul loc? Posesiv întind un braţ peste tine şi simţind căldură mă liniştesc redevenind Tu.

Casanova aşa se spune despre bărbaţi.

Casa....Nova  o casă nouă asta vede ea în fiecare bărbat....

În casa cea nouă nu duci nici când temerile.

Cum se construieşte o casa?
Întâi şi întâi se desenează. Cu pietricele mici proaspăt scoase din apă se formează conturul sau cu linii simple se trasează pe nisipul ud, o linie eu, o linie tu. Pe o foaie de bloc încercând să prind conturul ochilor : din două gene se formează un acoperiş, irisul este fereastra, pleoapa este zidul. Afară este noapte, nici o stea pe cer şi totuşi când priveşti este atâta lumină. Toate stele sunt adunate în ochii tăi pentru că îmi zâmbeşti. Cuminte surâzi la mirarea mea. Le iubesc!
Se sapă şanţurile şi pivniţa. Pune în temelie tot ce ai învăţat, aşa ai sentimentul de stabilitate. După ce ai muncit la săpat, se pune piatră şi ciment liant. Două pietre nu pot fi puse una peste cealaltă fără ciment. Apoi se înalţă zidul pavăza pentru amândoi.
În casa cea nouă iei cu tine doar pledurile ţesute cu vise, pe urzeala speranţei. Sub ele va sta mereu caldă dragostea. Le iubesc!
Pe acoperiş va fi ţiglă roşie, culoarea inimilor . O giruetă cu un cocoş, să se ştie cine cântă în această casă. Le iubesc!
 
18 august

Cuvinte nescrise

Trecând pe lângă cutia poştală zări un plic.
Telefonul, apa, gazul, impozitul sau cine mai ştie ce ..!! Sprâncenele i se ridicară mirate, dar atingând plicul, un val de emoţie îi străbătu fiinţa. Nebuna de inimă începu a se zbate în coşul pieptului. Ştia că acum obrajii sunt îmbujoraţi. Cu degete tremurânde o luă.
" un vestitor, un mesager, un sol..."
Recunoscu scrisul, zâmbind în gând îşi spuse " şi totuşi..."
Parcă plicul frigea, bucuria şi teama sălăşuiau acum în sufletul său. Bucuria că se gândise... Teama sfârşitului... Temătoarea bucurie nu ştia dacă îi va fi dat să nască fericirea sau remuşcarea. Timpul parcă se dilată, distanţa se măreşte, parcă se prelinge secunda.
Urcă încet treptele către casă. Cu infinită grijă, parcă dorind să simtă vibraţia şi căldura expeditorului, desfăcu plicul răsuflând sacadat.
Ţinea în mână o coală albă.
Un simbol sau o glumă?
O cerere de pace,  de capitulare,  de tratative, de negocieri sau doar un hohot sarcastic?
Expeditor! ce destinaţie ai?
 
 
 
20 august

2000
De multe ori m-am întrebat: " De ce 2000 înseamnă ceva?"
Prima cifră nu o comentez, ştim (?!), da?… doi de la dualitate…  de la îndoială.
Ia priveşte ce urmează! O triplă. O fereastră.
000
O vezi? prima este o ramă, un chenar în care stau (stai) rezemat, (trecut), urmează a doua în care stau (stai) în picioare, prezent, moment în care ne tragem răsuflarea şi ne pregătim pentru anul 1..... cel prim.
 
22 august

Poveste despre Internet

    A fost o dată ca niciodată o minune, (care nu a ţinut 3 zile excepţia care confirmă regula), care a venit ca un zefir uşor, adică pe fir (telefonic) a apărut Internetul. Ne uitam la el ca la o minune, ceea ce şi este! Dorinţa muritorilor a fost împlinită. (vezi trimitere la "...ca vântul sau cu gândul", despre lupta -intelectuală- nu vorbim..aici.)
    Aflată la poarta primului site (adică a întreprinderii ...şti tu care) stăm şi mă uitam precum ...viţelul la poarta nouă (nu cifra). Am început a cerceta cărările ce se deschideau ("Open this gate!!!"). Cel mai uşor de cercetat era situl cu ziare, aşa că beneficiind de Lungilă- Păsărilă, am dat temă de cercetare lui Făt- Frumos cel vorbăreţ cuvintele cheie. De la castelul zmeului Vorbă_ Scrisă am aflat că(rarea) celor mai multe zi(are) este în stăpânirea hangiului Radu (al lui Murgescu). Mulţi călători însetaţi (de vorbă) treceau prin site.....
    Eu, fire cuminte (adică cu răbdare în a cerceta), le-am luat pe toate în ordine la cercetat. De! om curios, bat din poartă în poartă să văd unde-mi aflu o ţîră de adăpost. Dau de : guralivi curteni, de Mitici balcanici, de veşti calde şi cu iz de crimă,  de orice se poate vinde...ca ştire.. mă refer.
    Iată că într-o zi zăresc o frunză verde pe care (nu ştiu cine scrisese) "Pastila de seară". Şi încep a citii zilnic, devenind dependentă ("Blanca" este mic copil) de pastila homeopată.
    Nu ştiu cine stă "deasupra ta", dar bine te îndemnă să amesteci frunză de suflet, cu iarba minţii dând la iveală Pastile.
    Când hangiul Radu îţi mulţumea (prin tăbliţa aceea pe care o are în lateral, cu care face iute un transfer) eu deja citeam.
Acum închei :
zi de vară până seară, până când tu vei citi şi la mine te-oi zburlii....
Din pădurea fermecată (cu infinite fire optice, strănepot al lui Ochilă) a mai scris cu drag
I –nuca, spuse iar zâmbind fătuca.....
 
25 august

In viaţă se spune că ţi se dă un drum. Noi am avut doar o potecă. Întrebând mereu la răscruci care este poteca, cuvântul mi-a căzut şi s-a spart. L-am cules, l-am lipit cu un A încercând a-l repara... Poteca s-a transformat în Poate că....

Poate că

Poate că într-o viaţă trecută am fost amândoi fluturi, ne-am jucat pe cerul albastru, am iubit cu dansul nostru aceeaşi floare şi nebuni, de nectarul băut, ne-am pierdut... (dar am învăţat să visăm).

Poate că într-o viaţă trecută am fost o pereche de cerbi, care au boncăluit împreună, am îndrăgit pădurea, frunzişul şi verdele. Speriaţi de un vânător nemilos, iarăşi ne-am pierdut... (dar am învăţat a iubii muntele-statornic).

Poate că într-o viaţă trecută am fost, am fost o pereche de urşi; ne-am iubit în mormăieli şi ne-am pierdut în hibernare...(aşa am învăţat să dorm în visele celuilalt).

Poate că în această viată ne vom întâlni, pentru a nu ne mai pierde.
 

27 august

Când spun Franţa cel mai adesea mă gândesc la Paris, la casele de moda şi la parfumuri celebre.
Când spun Spania prima imagine este cea a unei perechi ce dansează flamenco sau cea a unui matador ce flutură cu graţie o capă roşie. Dar Franţa şi Spania sunt vestite pentru vinurile sale.
     Un pahar de Malaga este potrivit cu o cină romantică într-o seară liniştită. Pe cerul spuzit de stele o lună plină şi portocalie se iveşte clară. În frapieră, învelită ca un nou născut, stă o sticlă cu vin. Se odihneşte parcă după lungul drum, aşteptând cuvintele celor doi.
Vinul se toarnă uşor din sticla cu o curgere lină pe marginea paharului pentru a nu învolbura divina licoare. Încet se cuprinde paharul între degete şi se ridică blând în lumină. După ani şi ani vede iar lumina.
Se soarbe uşor de pe marginea paharului doar o picătură, parca desmierdând buzele cu aroma şi savoarea licorii, privind irisul lui ce surâde întrebător, luminat doar de o plăpândă rază de lumină.
Priveşti chipul celui de lângă tine prin pahar. Ciocneşti. Cu aceeaşi blândeţe aduci cupa lângă buze, dar încă nu bei. Închide ochii şi miroase-l! Aroma lui îţi va vorbi despre soare, ploaie, dragoste şi linişte!
Vinul şi dragostea sunt atât de asemănătoare.
Dragostea fierbe ca şi mustul, până se transformă în vin.
Vinul trece prin multe etape până ajunge licoarea păstrată cu sfinţenie în cramă..

In vremurile de seceta se face vinul bun si de calitate. Puţin şi bun.
Oamenii sunt ca şi vinul de cramă... rari....

31 august

Bunica mă ţinea cu capul în poala ei. Eram într-o grădina plină de verdeaţă şi de flori. O tot întrebam neliniştit :
- De ce nu pot găsii femeia care să o iubesc, care să fie numai a mea!!!
Bunica saltă din umeri, şi-a încruntat sprâncenele concentrându-se în toate amintirile şi toate neîmplinirile ei de femeie. Mîngâindu- mi tâmpla, bunica îmi spunea:
"Femeia aceea teribil de frumoasa trebuie sa o priveşti, să o vezi sigur ca da! !dar de la gleznă. Calul de rasa se cunoaşte de la gleznă. La fel şi o mânză."

Băiatul deja o vede....

"O privesc de la gleznă şi o văd acum mică copilă Când alerga prin iarba fragedă, proaspătă ca şi ea, desculţă şi nepăsătoare, voioasă ca o vrăbiuţă şi învolburata ei fustă se preface în aripi de cocor ce desparte aerul cu un foşnet cald şi înfiorat.

O privesc de la genunchi şi o văd codană cochetând cu părul său ce lin începe să-i curgă pe umerii ce au început să se rotunjească. Se joacă cu o păpădie. O buburuză se iveşte deodată lângă ea. Cu gesturi blânde întinde un deget către ea. Micuţa îi urcă pe palmă încrezătoare, aşteptând melodia, cântecul cel îngână fiecare codană …. "Buburuză, ruză …."

O privesc de la şolduri. Este doar pârguită. Glezna şi genunchiul sunt în armonie deplină, o fac să se simtă ca o graţioasă lebădă ce în curând va învăţa dansul  şi lacul.
Ascultând ultimul rock and roll, dansând singură în faţa oglinzii, întinzând braţele partenerului imaginar, surâzând ştrengăreşte din buzele ce încă nu au sărutat cu patimă…..

şi o vad în primul deux pieces sobru, la primul interviu din viata ei....

O privesc de la glenză ce este la 10 cm deasupra asfaltului, ce cu o mlădiere de salcie se unduie în pantoful roşu cu toc cui....

O privesc de la distanţă. Aşteaptă. Faţa ei este întoarsă puţin în profil. Urechea parcă se ascunde, fiind puţin acoperită de şuviţele castaniu închis, se revarsă într-o cascada mătăsoasă pe umerii-i rotunzi. Catifeaua obrazului are culoarea unei piersici un pic dată în pârg, poţi să juri, dar miroase a vară. Buzele ei pline sunt mătase roşie carmin, precis sunt dulci-sărate.
Cu o mişcare lină se întoarce către tine. Te priveşte. Te ţintuieşte cu o privire. Inima îţi tresare cu sunet de tobe. Sufletul tău tresare şi îţi spune în ritmul pulsului care s-a accelerat :
Ea este FEMEIA!

Copilă adormită în aşternutul alb. Codană când îşi despleteşte părul. Fecioară ce se spală în apa dimineţilor târzii. Femeie tandră ce îşi petrece din privire jumătatea .."