Este cunoscut faptul ca in majoritatea afectiunilor cronice tesuturile afectate au o rezistenta naturala diminuata, celulele modificate si deficitare din punct de vedere imunologic permitand dezvoltarea unei flore microbiene diverse ca natura si patogenitate.

Prezenta in aceste cazuri a unor antigene multiple (agenti patogeni, flora oportunista modificata, celule structural si antigenic diferite de normal) reduce eficienta tratamentelor cu antibiotice (recidive frecvente şi dobândirea rezistenţei la acestea), stockvaccinuri standardizate sau autovaccinuri monovalente preparate cu germeni cultivati pe medii de cultura, dificil de izolat si de identificat datorita tehnicii de laborator actuale foarte laborioase si imperfecte.

Aceste date ne-au sugerat prepararea si administrarea de autovaccinuri totale care sa contina atat agentul patogen unic sau multiplu (secretiile purulente in totalitate), cat si factorii celulari modificati (celule tumorale) plecand de la principiul ca daca in aceste produse recoltate se gaseste agentul etiologic al bolii si daca acest agent si afectiune se supun principiilor imunitatii, administrarea autovaccinului va modifica favorabil evolutia procesului patologic.

Tinand seama de datele din literatura (P. Ehrlich, 1891, A Davis 1922) referitoare la inducerea si dinamica anticorpilor in functie de calea de administrare a antigenelor am inceput seria experimentelor utilizand caile “per os si per cutan” care favorizeaza aparitia imunoglobulinelor A, M, si G atat tisulare cat si circulante.

In urma experimentelor preliminare efectuate atat in scop terapeutic la bolnavi cu o gama larga de afectiuni cu etiologie cunoscuta sau necunoscuta cat si in scop profilactic la animale (porcine), am constatat ca eficienta tratamentului cu autovaccin este mai crescuta si se instaleaza mai rapid daca aceasta cuprinde totalitatea florei microbiene a organismului. S-a ajuns astfel la preparea unui autovaccin total complex cu produse recoltate din toate cavitatile organismului si nu numai din focarele infectioase insistand mai ales la produsele din tractul digestiv unde exista o flora microbiana variata si abundenta. S-a conturat astfel autovaccinul celulomicrobian total complex (AVCMTC) care este o suspensie apoasa, omogena, sterila constituita din bacterii, virusuri, micete, protozoare, toxine, celule patologice, produse de metabolism aduse la o dilutie de circa 5‰ g (exprimate in substanta uscata), dezintegrata si inactivata prin caldura ą ultrasonare. Proportia acestor constituienti antigenici este aleasa in functie de localizarea si specificul bolii prin recoltarea cantitativa, diferentiata din cavitatile tractului digestiv, respirator, urogenital, organe si tesuturi.

In functie de afectiune, specificul si stadiul acesteia se recolteaza produse patologice (secretii purulente, bucale, nazo-faringo-bronsice, etc., secretie vaginala sau lichid spermatic - daca este cazul - , materii fecale, fragmente tumorale si sange) de la nivelele implicate. Se omogenizeaza, filtreaza, inactiveaza termic si/sau ultrasoneaza.

Se fioleaza/imbuteliaza si se controleaza sterilitatea in mod adecvat.

AVCMTC se administreaza zilnic “per os” sublingual si “per cutan” prin grataje pe fata anterioara a antebratelor si/sau a coapselor pana la disparitia simptomelor de boala si de revenire a valorilor biologice in limite normale, dupa o schema stabilita individual.

Autovaccinul este valabil la -10 ⁰C timp indefinit, iar la + 4 ⁰C, 2-3 ani.

In cazul unor infectii intercurente - rinofaringite, bronsite, enterocolite, etc. in decurs de maxim 1-2 ore de la aparitia simptomelor caracteristice, se poate prepara un autovaccin cu cantitati cat mai mari de secretie, in 250 ml apa, inactivate la 1000C timp de 2 ore.

Autovaccinul rapid se pastreaza cel mult 4-5 zile la + 4 0C, unii microbi putand fi doar atenuati printr-o singura fierbere la 100 0C.

Rezultate

AVCMTC a fost administrat atat in scop terapeutic cat si profilactic atat la animale cat si la oameni. La animale AVCMTC s-a administrat la:

• scroafe gestante si la purceii nou nascuti sanatosi sau bolnavi incepand cu a doua zi de la nastere;

• la catele cu tumori mamare;

• la oameni cu diverse forme de boli cu etiologie cunoscuta sau necunoscuta in diverse stadii evolutive in intervalul de varsta 3 luni-93 ani, la gravide sanatoase sau bolnave.

Administrarea profilactica a AVCMTC la cca. 40 scroafe in gestatie si la cei aproximativ 300 purcei nou nascuti a determinat cresterea procentuala a rezistentei la infectii si un spor de greutate de cca. 4-5 kg/porc la 110 zile de la nastere. AVCMTC “rapid” administrat in enterocolite explozive, intercurente, la purceii sugari a condus la stigerea focarelor in 1-3 zile.

Animalele vaccinate nu au primit tratamente imunoprofilactice, tehnologice sau antibiotice spre deosebire de animalele martori la care s-au aplicat schemele uzuale de tratament ale fermelor respective.

Administrarea unui autovaccin (in colaborare cu medicii veterineri Prof. Dr. I. Murgu, Conf. Dr. I. Macarie, Sef Lucrari Dr. C. Cure, ing. Zootehnist M.D. Iancovici si medic uman Conf. Dr. C. Blaja) preparat din flora intestinala si fragmente de tumora mamara la catelele cu adenocarcinom mamar suprainfectat extins la toate mamelele (in afara de cele cefalice), a determinat dupa 3 luni de tratament disparitia atat a formatiunilor tumorale cat si a suprainfectiei cu cicatrizare completa. La 11-12 luni au aparut insa metastaze pulmonare. Acestea sugereaza existenta unei actiuni benefice la nivelul glandelor mamare (antitumoral si antimicrobian) fara a induce un efect benefic la nivelul pulmonului.

Administrarea in scop profilactic a AVCMTC la femei gravide (in diferite stadii ale graviditatii) a consolidat starea de sanatate a mamelor gravide si a condus la nasterea unor copii cu greutate si aspect normal, o dezvoltare somatica si psihica normala datorita absentei imbolnavirilor sau raririi acestora cu o simptomatologie minima si de scurta durata.

In acest sens prezentam in cele ce urmeaza rezultatele unui studiu efectuat pe subiecti cu afectiuni cu diverse etiologii si la care am urmarit alaturi de evolutia clinica si evolutia titrurilor imunoglobulinelor serice IgA, IgG, IgM.

La acesti bolnavi s-a administrat in exclusivitate AVCMTC. Raportul global al ameliorarilor clinice sau al vindecarilor a fost de aproximativ 80 %.

Determinarea titrurilor imunoglobulinelor s-a facut prin metoda Mancini pe imunoplaci produse de catre Institutul:Dr. I. Cantacuzino”, in dinamica, in medie la 21 si 60 zile de la inceperea administrarii de AVCMTC.

Urmatoarele grafice redau atat variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgM, IgG cat si procentele de raspuns imunologic la totalul cazurilor investigate în cadrul unui studiu pilot.

Fig. 1. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii tratati cu AVCMTC: variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM; procentul raspunsurilor

Fig. 2. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii cu afectiuni cu etiologie infectioasa, tratati cu AVCMTC: variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM; procentul raspunsurilor.

Fig. 3. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii cu infectii bacteriene, tratati cu AVCMTC: variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM; procentul raspunsurilor.

Fig. 4. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii lotului 2 cu neoplazii de diferite forme si localizari, tratati cu AVCMTC: variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM; procentul raspunsurilor.

Fig. 5. Variatia imunoglobulinelor serice ale bolnavilor cu lupus eritematos si scleroza in placi, tratati cu AVCMTC. Variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM.

Autovaccinul a fost administrat din 1963 intr-o gama larga de afectiuni cu etiologie exclusiv infectioasa sau mixta în diverse localizari: cutanate, ale aparatului respirator, uro-genital, ale tractului digestiv, in boli neoplazice si de sistem, afectiuni cu etiologie virala, bacteriana sau necunoscuta.

Rezultatele favorabile inregistrate concorda cu variatia imunoglobulinelor loturilor urmarite.

AFECŢIUNI VIRALE

Pe baza datelor clinice si paraclinice mentionate reiese ca in herpes tratamentul timp de 3-5 luni cu AVCMTC determina distantarea recidivelor iar evolutia puseelor se reduce uneori pana la 48 ore. Scaderile masive ale rezistentei (determinate de diverse cauze) duc la aparitii pentru scurt timp a recidivei.

Au beneficiat de AVCMTC bolnavi cu zona zoster, viroze respiratorii, uretrite, infectati cu virusul hepatitei tip B (diminuarea uneori disparitia antigenului Hbs).

AFECŢIUNI BACTERIENE

Administrarea AVCMTC in infectii bacteriene (stafilococus, escherichia, pseudomonas, proteus, klebsiella) a dus la rezultate bune instalate incepand din ziua a 21-a, până la luna 6-8, iar in cazul organismelor deficitare dupa 1-2 ani.

Administrarea in infectiile cronice recidivante cu streptococ au dus la rezultate favorabile in decurs de 30-120 zile.

AFECŢIUNI MICOTICE, PARAZITARE

S-au obtinut rezultate bune la infectiile cu Actinomices dupa 45 zile si candida dupa 6-10 luni de tratament.

In infectiile cu Trichomonas vaginalis rezultatele eficiente au aparut dupa 60 zile, iar in cele cu Giardia intestinalis dupa aproximativ 2-3 luni de zile de la inceperea tratamentului.

AFECŢIUNI CUTANATE

In cadrul afectiunilor cutanate s-au obtinit vindecari sau ameliorari in diverse forme de acnee, piodermite si eczeme, stari alergice, celulite, precum si unele afectiuni vasculare cum ar fi unele forme de ulcere varicoase, dermatomiozite, psoriazis, sclerodermie.

AFECŢIUNI RESPIRATORII

La nivelul cailor aeriene superioare rezultatele deosebit de bune s-au obtinut in sinuzitele cronice (in special formele cu secretii purulente abundente), bronsite cronice, bronsiectazii concretizate prin diminuarea in intensitate a puseelor de acutizare, urmate de rarirea lor si apoi in marea majoritate a cazurilor de vindecare (disparitia completa simptomatologiei) precum si unele BPOC.

In astmul bronsic infectios odata cu diminuarea cantitativa a secretiei bronsice s-a observat scaderea in intensitate si frecventa a fenomenelor dispneice, mergand la unii bolnavi pana la disparitia acestora

AFECŢIUNI DIGESTIVE

Dintre afectiunile tubului digestiv beneficiaza de tratamentul cu AVCMTC stomatitele paradontopatiile (in special in formele juvenile), faringitele, glositele cronice cu pusee de acutizare, ulcere, enterocolitele cronice (in special cele prin dismicrobisme intestinale insotite de fenomene de malabsorbtie), unele tulburari de tranzit asociate cirozelor sau hepatitelor cronice, boala hemoroidala si fistulele anale, maladia Krohn.

AFECŢIUNI URINARE

In infectiile urinare (pielonefritele cronice, prostatite, uretrite) s-au obtinut cele mai bune rezultate in tratamentul cu AVCMTC, concretizate prin negativarea uroculturilor sau reducerea semnificativa a numarului de germeni ceea ce a dus la disparitia simptomatologiei.

AFECŢIUNI GENITALE

Administrarea exclusiva a AVCMTC sau asociat tratamentelor clasice, a dus la vindecarea vaginitelor, corvicitelor si anexitelor cronice de lunga durata, in special a recidivelor dupa sistarea tratamentului cu antibiotice.

AFECŢIUNI HEMATOLOGICE

In lupusul eritematos diseminat AVCMTC determina diminuarea si chiar disparitia celulelor lupice care inainte de tratament apareau constant la examenele periodice ca si scaderea anticorpilor antinucleari. Aceste modificari se asociaza cu disparitia simptomatologiei clinice (uneori scaderea imunoglobulinelor serice).

AFECŢIUNI INFECTIOASE CRONICE

Administrarea AVCMTC-ului in infectii cronice supurate (abcese, plagi infectate, osteomielite) a condus in numeroase cazuri la diminuarea secretiilor si vindecare.

AFECŢIUNI NEOPLAZICE

In bolile neoplazice s-au observat rezultate considerate favorabile in sensul incetinirii sau a stagnarii cresterii tumorii, uneori a scaderii in dimensiune, a rezolvarii infectiilor supraadaugate si a ameliorarii starii generale a bolnavului.

De asemenea, au existat cazuri de vindecari clinice sau cu recidive dupa 10-13 ani, cu disparitia formatiunii tumorale in special in cazul celor cu localizare vezico-urinara.

Rezultatele sunt mai bune cand tumora este mai mica fara sa depaseasca un diametru de 1-2 cm. Peste aceste dimensiuni tumora trebuie extirpata chirurgical, cu iradiere prealabila iradierea fiind considerata de noi, prin distrugerea si rezorbtia celulelor maligne ca o “autovaccinare in vivo”.

Administrarea AVCMTC-ului s-a prelungit timp de 2-3 ani, dupa care s-a facut anual cate un rapel la 3-6 luni.

In bolile sistemice (reumatism degenerativ, lupus eritematos) administrarea este de cel putin 2-3 ani, ameliorarile incepand dupa 6-12 luni.

Tratamentul cu AVCMTC in bolile cu forme mai severe necesita administrarea tratamentului clasic pana la 3-6 luni de zile, timp necesar pentru aparitia anticorpilor specifici, dupa care se reduc dozele de substante chimico-farmaceutice (de multe ori iatrogene) treptat pana la suprimarea lor.

AVCMTC a fost ineficient in tuberculoza renală, tiroidita, talasemii, etc., dar unele rezultate promitatoare obtinute insa pe un numar mic de cazuri ,(ca de exemplu: pemfigus, vitiligo, boli psihice, leuconevraxita, insuficiente renale, ciroze hepatice, etc.), vor trebui urmarite pe un numar mai mare de cazuri.

Dupa administrarea timp de cateva luni a AVCMTC-ului s-a constatat la unii bolnavi urmatoarele:

• cresterea titrurilor IgA, IgM si IgG;

• stimularea hematopoezei: cresterea valorilor hematocritulor, hemoglobinei;

• reducerea vitezei de sedimentare a hematiilor, la unii bolnavi cu valori constant crescute;

• revenirea ASLO in limite normale dupa aproximativ 3-6 luni, la unii bolnavi cu valori constant crescute;

• reducerea malabsorbtiei intestinale;

• reaparitia sensibilitatii la antibiotice a unor tulpini microbiene devenite rezistente dupa tratamente indelungate;

• impiedicarea efectului nociv al iradiatiilor asupra hematopoezei. De multe ori se produce o revenire la valori normale a acesteia, chiar sub tratament iradiant (fen. B, S, K) (C. Bacanu, Suteu, Kondi);

• diminuarea/disparitia celulelor lupice, a anticorpilor antinucleari a factorului reumatoid si a crioglobulinelor, la unii pacienti;

CONCLUZII

AVCMTC determina probabil producerea de anticorpi atat fata de flora bacteriana, virala cat si fata de unele celule (a caror antigenicitate a fost modificata prin multitudinea agentilor patogeni) prezente la bolnavi in momentul recoltarii in produsele biologice din care se prepara acest tip de autovaccin.

Calea orala de administrare sau cea per cutana s-a dovedit efcienta asa cum arata atat rezultatele obtinute de noi cat si unele date din literatura care arata ca administrarea orala de antigene induce sinteza IgA, IgG si IgM. Cresteri ale titrului IgA si IgM in tractul digestiv, dar si sange au fost semnalate de Hashimoto, Portar, Ogra, Karzon, Heremans, administrand oral antigene bacteriene si virale (E. Coli, adenovirusuri, virus polio, etc.).

Crabbe, Dolezel, Bazin, Hermans, Andree, observa cresterea titrului IgA la nivel local si a celor IgG si IgM in ser.

Administrarea locala de AVCMTC determina asa cum am aratat aparitia in ser de titruri crescute de IgA, IgG, IgM, cu predominenta celor de la IgA.

Rezultatele favorabile obtinute de noi pe cazurile cu suferinta indelungata sugereaza ca tratamentul cu AVCMTC este conditionat de cel putin 3 factori:

• gradul de antigenicitate al agentului patogen;

• capacitatea de raspuns imun al organismului;

• gradul de alterare (sclerozare) al tesutului din focarul infectios afectat.

Vindecarea sau ameliorarea producandu-se in cel putin doua etape principale: inlaturarea infectiei urmata de modificarea tesutului inflamat alterat catre tesutul normal.

In unele cazuri de vindecari aparente, cu metastazare la distanta in alte organe, dupa o perioada de timp, sugereaza ideea constituirii “bancii de tesuturi tumorale”, din care s-ar putea prepara stockvaccinuri, “compensate” atat in scop terapeutic cat si profilactic.

Efectul stimulator al cresterii ca si cel de imunomodulator al evolutiei nou nascutilor proveniti de la gravide normale sau cu diverse afectiuni (ata la animal cat si la om) pledeaza in favoarea atribuirii AVCMTC-ului un rol de egalizator, optimizator biologic prin aducerea indivizilor catre parametrii optimi biologici ai speciei.

Comparand rezultatele noastre si metodologia de preparare a antigenelor la stockvaccinul standard, la autovaccinul Wright, la AVCMTC si la stockvaccinul celular, reies o serie de deosebiri care pledeaza in favoarea AVCMTC-ului din care cele mai pregnante sunt:

TABEL COMPARATIV

*) Terpaeutic: polimicrobian (Delbet), polidin, bronhodin, C.C.B., anatoxina stafilococica, actinofiltrat, B.C.G., Corynae bacterium parvum, etc.

DISCUŢII

Deşi administrarea AVCMTC în scop terapeutic şi preventiv în perioada 1963 - 2000 s-a efectuat în condiţii deosebit de dificile (dotare frecvent empirică, buget practic inexistent, obstacole organizatorice - cu toate că în anul 1979 Ministerul Sănătăţii a emis o decizie de generalizare / introducere în circuitul terapeutic a direcţiilor sanitare a autovaccinului) s-au obţinut totuşi rezultatele prezentate.

Speram să găsim mijloacele financiare şi cadrul organizatoric care să permită aducerea acestui produs şi a acestei metode terapeutice într-o formă modernă de prezentare, administrare şi monitorizare a tratamentului şi o evaluare conformă cu standardele actuale.

Vindecarea, ameliorarea sau eşecul administrării AVCMTC în diversele stadii şi forme de boală sunt consecinţa atât a prezenţei sau epuizării activităţii normale a sistemului imunitar cât şi a prezenţei sau înlăturării activităţii nocive a agresorilor fizico-chimici;

Prin recoltarea tuturor agresorilor biologici şi a altor elemente patologice din organism şi introducerea lor în autovaccin se obţine un produs polivalent total şi complex care conduce la o imunizare preventivă şi curativă ultraspecifică (agresori antigenici de şuşă) cu rezultate superioare faţă de stockvaccinul standard (antigene de specie şi în număr limitat) şi de autovaccinul Wright (antigene de şuşă, dar în număr limitat).

Focarele infecţioase ca şi majoritatea bolilor cronice sunt populate cu multiple specii microbiene oportuniste şi patogene, multe din ele rezistente la antibiotice sau la imunizări incomplete prin stockvaccinuri polivalente standard sau autovaccin Wright monovalent, în această situaţie vindecarea fiind compromisă.

Observaţia că în afecţiuni cum ar fi lupusul eritematos şi leuconevraxita după administrarea AVCMTC a scăzut nivelul imunoglobulinelor serice ne conduce la concluzia că acest produs ar acţiona ca un imunomodulator.

AVCMTC cuprinzând totalitatea organismelor microbiologice, produse metabolice ale acestora, etc. din organism, confirmă după 3.000 de ani principiul terpaeutic dacic al lui Zalmoxis, descris de Platon din operele lui Socrates, de a trata întregul organism şi nu numai părţi din el aşa cum făceau medicii greci şi egipteni.