Constantin Brancusi, nascut in 1876


Link1   Link2   Link3







Casa parinteasca de la Hobita, comuna Pestisani











Masa Tacerii











Poarta sarutului











Coloana fara sfarsit
     “Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor”
     "Lasa-ti copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia Cerurilor este a celor ca ei."
     "Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel."
     "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea în fiecare zi si sa Ma urmeze"
     "Luptati-va sa intrati pe usa cea strâmta. Caci va spun ca multi vor cauta sa intre si nu vor putea."
Constantin Brancusi - esenta


     Nu mai sunt al lumii acesteia; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup. Ma aflu printre lucrurile esentiale.

     Exista un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge trebuie sa te lepezi de tine însuti.

     Elementele Coloanei Infinite nu sunt altceva decât respiratia omului, propriul ei ritm (n.a.: dansul zeitei Kundalini).

     În sufletul meu nu a fost niciodata loc pentru invidie - nici pentru ura, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poti culege de oriunde si oricând. Consider ca ceea ce ne face sa traim cu adevarat este sentimentul permanentei noastre copilarii în viata(n.a.: inocenta unui om nu se pierde niciodata definitiv).

     Iubirea cheama iubirea si ea. Nu este atât de important sa fi iubit, cât sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta ta.

     Nu putem sa-l ajungem niciodata pe Dumnezeu - insa curajul de a calatori înspre El ramâne important ... Si merita sa încerci sa faci totul, în speranta ca vei putea odata sa intri în Împaratia Sferelor Înalte.

     Arta - poate cea mai desavârsita a fost conceputa în timpul copilariei umanitatii. Caci Omul primitiv uita de grijile cele domestice si lucra cu multa voiosie. Copiii poseda aceasta bucurie primordiala. Eu as vrea sa re-destept sentimentul acesta în sculpturile mele.

     În arta, ceea ce importa este bucuria. Aveti fericirea sa contemplati (- sa va minunati) ! Aceasta este totul.

     As vrea ca lucrarile mele sa se ridice în parcuri si gradini publice, sa se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre si monumente nascute din pamînt, nimeni sa nu stie ce sunt si cine le-a facut - dar toata lumea sa simta necesitatea si prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii...

     Eu niciodata nu mi-am propus sa uimesc Lumea - printr-o traznaie! ... Am judecat simplu, asa cum vedeti, si am ajuns la ceva tot simplu, teribil de simplu: la o sinteza care sa sugereze ceea ce voiesc sa reprezint. Am ajuns sa scot din bronz, din lemn si din marmura acel diamant ascuns, esentialul.

     Nebuni sunt cei care socot lucrarile mele abstracte; ceea ce ei cred ca-i abstract este tot ce poate fi mai realist, caci realul nu înseamna forma exterioara, ci idee, esenta lucrurilor.

     Simplitatea nu este un tel în arta dar ajungi fara voie la ea pe masura ce te aproprii de sensul real al lucrurilor.

     Nu cautati forme secrete sau mistere. Ceea ce va dau este bucurie curata. Contemplati lucrarile mele pâna le vedeti. Cei aproape de Dumnezeu le-au vazut.

     Teoriile nu-s decât mostre fara de valoare. Numai fapta conteaza.

     A vedea în departare este ceva, însa a ajunge acolo, este cu totul altceva.

     Nici o energie morala nu se pierde în zadar în Univers.

     Arta nu ridica oamenii deasupra lor, ci în ei însisi.

     Arta nu înseamna o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevarata, poate singura realitate adevarata.

     Ratiunea de fi a artistilor este aceea de a revela frumusetile Lumii.

     Arta trebuie sa apropie, iar nu sa departeze; sa umple, iar nu sa sape prapastii - în bietele noastre spirite, si asa îndestul de rascolite de întrebari.

     Nu uita niciodata ca esti artist. Nu iti pierde curajul. Si nu iti fie teama de nimic : caci vei ajunge la tel.

     Placerea cu care lucreaza artistul este insasi inima artei sale. Fara inima - nu exista arta ! Si cea dintâi conditie este sa îti placa tie, sa îndragesti si sa iubesti fierbinte ceea ce faci. Sa fie (întâi) bucuria ta. Iar prin bucuria ta sa oferi bucurie si celorlalti.

     Simplitatea nu este un scop în Arta, însa ajungi la simplitate fara de voia ta, apropiindu-te de sensul cel real al lucrurilor.

     Eu gasesc ca întotdeauna fiecare este singur de vina de tot ceea ce i se întâmpla.

     Lucrurile nu sunt greu de facut, ce este greu - este sa ne punem în starea de a le face.

     Trupul omenesc este frumos numai în masura în care oglindeste sufletul

     Nudurile din arta plastica sunt la fel de frumoase ca niste broaste râioase.

     Gloriei nu-i pasa de noi când alergam dupa ea. Când însa îi întoarcem spatele, ea va alerga dupa noi.

     Reala este esenta lucrurilor, nu forma lor exterioara.

     Sa fii abil e ceva, dar sa fii cinstit, asta merita osteneala.

     Sa creezi ca un zeu, sa poruncesti ca un rege, sa muncesti ca un rob!

     Masurile sunt daunatoare fiindca exista acolo, în lucruri. Ele se pot înalta pâna la cer si sa coboare pe pamînt fara a-si schimba masura.

     Zborul m-a urmarit toata viata.

     Nimic nu poate creste la umbra arborilor mari (la umbra unui stejar nu poate creste nici un alt copac).

     Odata ajuns la simplitate ... esti foarte aproape de adevaratul înteles al lucrurilor. Oul si cilindrul alungit sunt cele doua forme care predomina în opera sa.

     Soarele este marele tamaduitor; insa soarele iubirii îl întrece.

     Nu vom putea fi niciodata îndeajuns de recunoscatori fata de Pamîntul care ne-a dat totul.

     Arta nu face decât sa înceapa continuu.

     Când nu mai suntem copii, suntem deja morti.

     Frumosul este echilibrul absolut.

     Voim întotdeauna sa întelegem ceva. Însa nu este nimic de înteles. Tot ceea ce puteti contempla aici, în Atelier, are un singur merit: ca este trait ...

     În arta nu trebuie sa existe straini.

     Nu cred în suferinta creatoare.