“Cum văd eu lumea” de Albert Einstein

“Cereţi si vi se va da; căutaţi si veţi găsi; bateţi si vi se va deschide.      Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; si celui care bate i se va deschide.”      Nu o sa scriu aici despre omul de stiinta, despre geniul fizician Albert Einstein. Nu acesta este scopul acestor culegeri de texte. Scopul meu este de a identifica, de a simti spiritualitatea pe taramul creatiei umane si stiintifice a marilor suflete ale umanitatii. Einstein a fost un mare Om, un model exemplar pentru mii de tineri, un suflet liber, necramponat in idei fixe, neindoctrinat de teorii mentale frumoase dar fara sens, promovand adevarul stintific, verificat, ca singurul filtru de a percepe realitatea.      Albert Einstein a urmat cursuri de matematica si fizica la Institutului Politehnic din Zurich. Dandusi seama ca matematica se compune din multe domenii speciale, "fiecare din ele putând sa ne ceara aceasta scurta viata care ne-a fost harazita", o neglijeaza, neavand capacitatea de a distinge clar "ceea ce era fundamental important, de baza, de restul eruditiei care era mai mult sau mai putin de prisos". Ceea ce cauta el in fizica este sa-si astampere "setea de cunoastere mai profunda" si invata sa dea de urma "caii care putea duce spre profunzimi, lasând la o parte restul, multitudinea de lucruri care umplu spiritul si îl abat de la ceea ce este esential".      Lucrurile inutile ne urmaresc chiar si in catedrala stiintelor exacte. Nu putini dintre noi fac o universitate si la sfarsit isi dau seaman ca nu stiu nimic. Ar fi bine daca am avea aceasta impresie cu umilinta, ca un calator care de abia a inceput sa bata la portile stiintei. In Romania de azi insa, invatamantul pragmatic, orientat spre "a sti sa faci ceva" lipseste si domneste inca invatamantul care se face de dragul invatamantului, singurul sau scop fiind in mare parte doar o acumulare inutila de informatii invechite, a caror lipsa de aplicabilitate duce ea insasi la uitare. Un hâtru a spus "Educatia e ceea ce iti ramâne dupa ce ai uitat tot ce ai învatat la scoala". Absolventii de invatamant superior stiu cu certitudine ca ei cunosc ceva, deoarece s-au chinuit ani de zile pentru a trece examene chinuitoare. Valoarea a ceea ce ei stiu insa se loveste de cerintele pietei fortei de munca si de intrebarea invariabila "ce sti sa faci ?".      Aceasta imbuibare fortata cu informatie datorata simplei obligatii de a trece exame, "care înabusa adevaratul instinct stiintific", fara o implicare a sufletului, a dus la un efect de respingere: "aceasta constrângere a avut un efect atât de descurajator încât, dupa examenul final, interesul pentru problemele stiintifice mi-a pierit pentru un an întreg.". Eschiva folosita de Albert Einstein, geniul fizician, este insa una foarte uzuala: chiulul. Remuscarile datorate acestei aparente lipse de respnsabilitati i se par "raul de departe cel mai mic". Se bazeaza pe un "prieten bun" care frecventa cursurile si isi foloseste timpul suplimentar pentru a se dedica problemelor care-l framanta. Cu ironie observa ca este o minune cum invatamantul modern nu a "sugrumat înca pe de-a-ntregul curiozitatea sfânta a cercetarii; caci aceasta planta firava cere, în afara de încurajare, în primul rând libertate; fara aceasta ea piere negresit". Dragoste cu forta nu se poate: "este o mare greseala sa se creada ca bucuria de a privi si de a cauta poate fi stimulata prin constrângere si prin apel la simtul datoriei".      In sistemul educational nu ar trebui sa transpara decat calitatea umana a dascalilor. Ei nu ar trebui sa poata sa se ascunda in spatele functiei, a lipsurilor materiale, a postului pe care-l detin, a vechimii sau unei alte autoritatii artificiale: "dati în mâna educatorului cât mai putine masuri coercitive cu putinta, astfel încât singura sursa a respectului tinerilor fata de el sa fie calitatile lui umane si intelectuale".      "Scoala si educatorul trebuie sa se fereasca de a folosi metoda facila a atâtarii ambitiei individuale spre a-i face pe copii silitori la învatatura"; in relatiile interumane trebuie dezvoltat respectul reciproc, spiritul de colaborare si prietenia sincera. In felul acesta sufletul este hranit si nu se creeaza un gol emotional. Concurenta, dorinta de a fi cel mai bun, cel mai puternic sau cel mai inteligent este o sursa continua de tensiuni si gelozi, fara sfarsit: "concurenta care nu e îngradita duce la o uriasa irosire a muncii si la acea schilodire a constiintei sociale a indivizilor". Ea poate distruge increderea in sine a unora sau ii poate face excesiv de egoisti pe alti. Toata lumea pierde. Antoine de Saint Exupery spunea, in a sa capodopera "Citadela": "obliga-i sa cladeasca un turn impreuna si-i vei trasforma in frati; daca vrei sa se urasca, arunca-le graunte ... Marele sculptor se naste din multimea sculptorilor neinsemnati. Ei ii servesc drept scara si-l ridica. ... Greseala unuia, reusita a altuia, sa nu te preocupe asemenea imparteli. Nimic nu e mai fertil decat marea colaborare a unuia cu celalalt. Miscarea ratata slujeste miscarii ce reuseste. Iar miscarea ce reuseste arata celui ce a gresit scopul pe care il urmareau amandoi. Cel ce afla infinitul il afla pentru toti.".      Albert Einstein stie ca "valoarea unui om trebuie vazuta însa în ceea ce da, si nu în ceea ce e capabil sa primeasca". Oamenii trebuie invatati sa daruiasca, sa creeze si sa-si implineasca menirea proprie. Satisfactia fiecaruia este data nu neaparat de aprecierile criticilor; ea este sentimentul pur al daruirii si metamorfozarii in creatie, este generozitatea care nu cere nimic inapoi ci se implineste pe ea insasi. In scoli invatamantul trebuie sa-si piarda rigiditatea datorata unei planificari riguroase si incarcate a materiilor si sa le insufle tinerilor "placerea de a munci, placerea produsa de rezultatul muncii si constiinta valorii acestui rezultat pentru comunitate."      Este gresit sa incerci sa creezi specialisti fara sa sti daca ei se vor putea integra in domeniul lor de munca: "Pe primul plan trebuie pusa totdeauna dezvoltarea capacitatii generale de gândire si de judecata independenta, si nu dobândirea de cunostinte de specialitate." Curiozitatea este mobilul care ne face sa dorim mai mult, sa progresam: "Lucrul cel mai frumos pe care îl putem trai este tainicul. Este simtamântul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu îl cunoaste, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sunt închisi.".      In zilele noastre stim cat este de dificil in agonia noastra cotidiana. In Romania de azi mai ales, intr-o continua tranzitie, speranta de mai bine este cultivata cu insistenta de trubadurii politici care cu aceasi usurinta distrug acest vlastar firav prin dispret. Este pedeapsa celor care isi pun credinta in fanfaronada si superficialitatea celor care ar trebui sa fie sclavii care muncesc pentru binele celor multi. Mijloacele de control ale credulilor sunt diversificate, conditionarile sociale sunt mentinute si cultivate cu grija ca un teren pe care se pot strecura, nevazuti, serpii otravitori. Ideile false care abunda intr-o societate sunt un val de matase pe care il accepta si-l pun in dreptul ochiilor cei care vor sa fie orbi. Ele ascund crimele cele mai odioase, crima impotriva moralitatii, a spiritului, a artelor si a adevarului sublim. Religia este cea care prin niste conveniente comode transforma sufletul nostru in agonie intr-un refugiu pentru compromisuri, binecuvantate de preotii fara puritate si intelepciune.      Ceea ce noi simtim azi este ceea ce a simtit si Albert Einsteinin in vremurile sale: "Pe când eram înca un tânar destul de precoce am trait intens sentimentul zadarniciei sperantelor si straduintelor care îi gonesc în viata, fara ragaz, pe cei mai multi dintre oameni. Am înteles curând si cruzimea acestei goane care, în acei ani, era acoperita cu mai multa grija ca acum de ipocrizie si vorbe mari". Pentru majoritatea burta este mobilul acestei goane, simbol al naturii inferioare a omului, al pigmeului din noi. Aceasta lupta pentru satisfacerea nevoilor primare nu este insa suficienta pentru omul superior, animat de dorinta de transcendenta. Religia insa este colivia in care aceste suflete insetate de absolut sunt inchise. Religia in sensul ei de dogma rigida. Religia "implantata fiecarui copil de masinaria educatiei traditionale". Religia lui Dumnezeu este viata insasi. Ea nu poate rani si distruge sufletele pure. Cei care vor sa afle adevarul resping cu tarie falsitatea dogmelor inguste. Eliberanduse ei se inseala crezand ca au intors spatele absolutului cand de fapt au scapat din colivia indoctrinarii. Scapand de falsitatea insinuata cu indarjire in sufletul lor de care farisei ei nu-si dau seama ca au facut primul pas spre templul din inima lor. Albert Einstein a suferit acelasi proces de respingere a sistemul fals de cunoastere a spiritului. Simte eliberarea ca "o veritabila euforie a liberei cugetari, împinsa pâna la fanatism, unita cu impresia ca tineretul este mintit cu buna stiinta". Atunci cand vezi ca adevarul iti este ascuns si ca orice incercare de a te apropria de el se loveste de stanca ignorantei si agresivitatii celor din jur atunci se dezvolta "lipsa de încredere în orice fel de autoritate , o atitudine sceptica fata de convingerile care erau vii în ambianta sociala a vremii". Putem afirma cu convingere ca Dumnezeu este adevarul absolut. Atunci urmand calea adevarului indeplinim spusele Sale: "Cine nu-si ia crucea lui, si nu vine dupa Mine, nu este vrednic de Mine". Daca ne complacem in falsitate si minciuna, in comoditate si rasfat oare nu negam insasi esenta fiintei noastre?      C.G.Jung a inteles mecanismul de formare a ideilor preconcepute. Studiind incercarile alchimistilor de a gasi piatra filosofala, Sfantul Graal al alchimiei, descopera cu cata usurinta stramosii nostri proiectau asupra materiei concepte naive: "materia putea primi usor asemenea proiectii, pentru ca ea era, la acea epoca, o entitate practic necunoscuta si de neinteles si de cate ori omul intalneste ceva foarte misterios, el proiecteaza conceptiile sale, fara cea mai mica autocritica". Istoria umana este plina de astfel de proiectii. Sarcina contemporanilor este de a isi deschide mintea si inima si de a fi capabili sa vada adevarul care i-a ocolit pe predecesori si de a infirma neadevarurile de orice fel. Albert Einstein considera dogmele, prejudecatile, ca un motiv de stagnare, de blocaj stiintific si spiritual: "Notiuni care s-au dovedit folositoare în ordonarea lucrurilor ajung cu usurinta sa aiba asupra noastra o asemenea autoritate încât uitam de originea lor pamînteana si le luam ca date imuabile. Ele vor fi calificate apoi drept "necesitati ale gândirii", "date a priori" si asa mai departe. Asemenea greseli bareaza adesea pentru mult timp calea progresului stiintific." Albert Einstein descrie reactia celor care isi apara cu indarjire falsitatea: "... cei ce nu folosesc cu precizie propriile notiuni, protesteaza energic si se plâng ca bunurile cele mai sfinte sunt supuse unei amenintari revolutionare. În acest strigat se amesteca apoi si glasurile acelor filozofi care cred ca nu se pot lipsi de acea notiune deoarece au asezat-o în caseta lor a "absolutului", a "a priori-ului" sau a ceva asemanator, fiindca au proclamat imuabilitatea ei principala."      Foarte multi oameni raspund in ziua de azi "si ce daca ?" in fata propriilor abateri de la orice fel de principii, considerand ca adevarul este "relativ". Au ei dreptate cand considera ca haosul este stapan? Aceasta nesiguranta este inlaturata de Albert Einstein din domeniul stiintei: "... am putea crede ca ar fi cu putinta oricât de multe sisteme ale fizicii teoretice, în egala masura îndreptatite; aceasta parere este, desigur, chiar si principial vorbind, întemeiata. Desfasurarea lucrurilor ne-a aratat însa ca, din toate constructiile ce pot fi gândite, una singura s-a dovedit superioara în raport cu celelalte în momentul respectiv. Nici un om care a aprofundat cu adevarat subiectul nu va tagadui ca lumea perceptiilor determina într-un mod practic univoc sistemul teoretic". Leibnitz a numit "armonie prestabilita" aceasta unica determinare. Noi am putea-o numi "adevarul absolut". In acelasi sens orice idee este veridica doar daca a primit o confirmare in confruntarea cu realitatea.       "Stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba". Rationalitatea precisa care exista in univers, cu legi puse in tipare unice duce la o "atitudine de spirit umila fata de grandoarea ratiunii încarnate în existenta care, în ultimile ei profunzimi, este inaccesibila omului.". Axiomele morale, normele de conduita, sunt rezultatul unui Geniu moral. Verificarea lor prin prisma proprilor noastre trairi interioare nu difera foarte mult de modul de testare a axiomelor stiintei.      Bibliografie      Albert Einstein - "Cum vad eu lumea, teoria relativitatii pe intelesul tuturor"; Editura Humanitas      Antoine de Saint Exupery - "Citadela", Editura Junimea, Iasi      Biblia - Noul Testament      Carl Gustav Jung - "Imaginea omului si imaginea lui Dumnezeu", Editura Teora