Cu adevarat venereaza pe Dumnezeu numai cel care nu este gelos,
care este generos cu fiecare si care este lipsit de orice forma de egoism.
Acela care suporta in mod egal arsita si frigul, fericirea si necazul.
Acela care intotdeauna iarta si este permanent satisfacut;
ale carui decizii sunt ferme si a carui minte si suflet sunt dedicate in intregime lui Dumnezeu.
Acela care nu face nici un rau, caruia nu-i e teama de ceilalti
si care este la fel de lipsit de emotie cat si de tulburare, de griji si temeri,
care este pur, eficient in munca dar fara sa fie totusi afectat de ea,
cel care renunta la toate fructele actiunilor sale, atat cele bune cat si cele rele,
cel care isi trateaza in acelasi fel atat prietenii cat si dusmanii,
cel care ramane neafectat de respectul care i se acorda cat si de lipsa de respect,
cel care nu simte rasfatul laudelor, dar nici nu se simte deprimat de vorbele rele sau nedrepte spuse despre el.
cela caruia ii place linistea si singuratatea, iar mintea ii este disciplinata.
Yoghinul adevarat este deci cel in a carui viata se reflecta toate aceste calitati
si care aflandu-se chiar in mijlocul furtunii dezlantuite vede soarele,
care face fata greutatilor si mortii, care cu mintea linistita si echilibrata, in pace,
strabate campul de batalie sau merge in fata calailor si al carui Spirit este atat de plin de bucurie
incat chiar si tunetele il fac sa adoarma.
