Aceasta se intampla cand judecata voastra rataceste in vant, fiindca numai din nesocotinta aduceti prejudicii altora si, deci, voua insiva. Iar pentru aceste prejudicii trebuie sa bateti apoi la usile dregatorilor si sa asteptati in dispret.
Precum oceanul este Eul vostru divin: El ramane pururi imaculat si asemeni etherului El nu-si desfasoara decat aripile.
Ca soarele este Eul vostru divin; El nu cunoaste drumurile cartitei, nici nu cauta ascunzatorile sarpelui.
Dar Eul divin nu e singur in firea voastra: multe in voi sunt omenesti, dar multe nu sunt inca ale omului ci se arata asemenea unui pigmeu diform, care merge buimac, prin ceata in cautarea propriei sale desteptari.
Acum, despre omul din voi as vrea sa vorbesc, fiindca omul, iar nu Eul vostru divin si nici pigmeul ratacind in ceata, e cel care cunoaste crima si pedepsirea crimei.
Adesea v-am auzit vorbind despre cel care comite un lucru rau ca si cand n-ar fi unul dintre ai vostri, ci un strain printre voi, un intrus in lumea voastra. Ci eu va spun ca, precum cel sfant si cel drept nu pot sa se inalte deasupra a ceea ce este mai inaltator in fiecare din voi, tot astfel, cel rau si cel slab nu pot cadea mai jos decat ceea ce aveati mai josnic fiecare din voi, si precum o frunza nu se ofileste decat cu tacuta invoire a intregului arbore, tot astfel raufacatorul nu poate sa comita crima decat cu consimtamantul secret al vostru, al tuturor.
Fiindca, asemeni unei procesiuni, inaintati impreuna spre Eul vostru divin; voi sunteti drumul dar si drumetii. Iar cand unul dintre voi cade, aceasta-i pentru cei care sunt in urma lui, prevenindu-i ca o piatra le-mpiedica trecerea.
Da, dar el cade si pentru cei aflati inaintea lui, care, cu toate ca au pasul mai iute si mai sigur, nu au inlaturat piatra din cale.
Si iata inca de ce cuvantul trebuie sa apese greu pe cugetele voastre. Cel ucis nu ramane nevinovat fata de propria-i moarte, la fel cum cel pradat nu-i nevinovat ca a fost jefuit, si cel drept nu-i nestiutor de faradelegile celui rau, iar cel ce are mainile curate , nu ramane nepatat de fapta tradatorului.
Da, vinovatul este uneori victima ofensei si, mai adesea, condamnatul suporta pedeapsa si pentu nevinovat ca si pentru cel fara cusur. Fiindca nu puteti desparti pe cel drept de cel nedrept, nici pe cel bun de cel rau; amandoi stau in fata soarelui asemeni firelor, alb si negru, intretesute, iar cand firul s-a rupt, tesatorul controleaza interaga tesatura si de asemenea, razboiul de tesut. Daca unul dintre voi incearca sa judece o sotie infidela, sa puna in balanta si inima barbatului acesteia si, astfel sa-i masoare cu grija sufletul, si, la fel, cel care vrea sa-l biciuiasca pe ofensator, sa priveasca si in sufletul celui ofensat. Iar daca cineva dintre voi pedepseste in numele dreptatii, implantand securea in copacul raului, sa ia aminte si la radacini; va gasi, acolo-n adanc, radacinile binelui si raului, ale purtatorului de fructe si ale celui sterp, imbratisindu-se in inima tacuta a pamantului.
