Bhagavad-gita inseamna "Cantecul divinului". Este un ghid pentru yoga("unire cu divinul") si pentru desavarsirea spirituala pentru obtinerea celei de a doua nasteri, realizarea sinelui. Are 700 versuri in 18 capitole scrise in limba sanskrita.        Bhagavad Gita este o parte a poemului epic "Mahabharata" scris de inteleptul Vyasa. Este considerata esenta Vedelor si a Upanishadelor. Povestea din Mahabharata este despre lupta dintre Pandavas si Kauravas. Bhagavad Gita este dialogul spiritual intre Shri Krishna si Arjuna pe campul de bataie de la Kurukshetra. Shri Krishna este conducatorul carului de lupta al lui Arjuna.        Aici este realizata o selectie.

Yoga Discriminării        Bhagavat a spus:        47.  Numai fapta să-ţi fie conducătoare şi niciodată fructele. Să nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.        51.  Înţelepţii care practică yoga cunoaşterii, lepădându-se de fructul născut din faptă, eliberaţi de lanţul renaşterilor, merg spre tărâmul fără durere.        52.  Când cunoaşterea ta va trece peste hăţişul confuziei, atunci vei ajunge la nepăsare faţă de ce ţi-e dat să auzi sau faţă de ce ai auzit.        53. Când mintea, buimăcită de revelaţie, îţi va sta neclintită şi hotârâtă în meditaţie, atunci vei obţine yoga.        56.  Despre cel cu mintea netulburată în durere şi fericire, părăsit de dorinţe, lipsit de patimă, frică şi mânie, se spune că este un ascet cu mintea neclintită.        57.  Cel care este desprins oriunde, care fie ca dobândeşte binele sau răul, nu se bucură şi nu se supără, acela are înţelepciunea neclintită.        58.  Cel care îşi retrage mereu simţurile de la obiectele lor, precum broasca ţestoasa mădularele[în carapacea ei], acela are înţelepciunea neclintită.        59.  Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hrăneşte cu ele, dar gustul rămâne; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem.        60.  Chiar şi la omul înţelept care se stăpâneşte, o fiu al lui Kunti, simţurile frământate târăsc mintea cu forţa.        61.  Stăpânind toate simţurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-şi are simţurile în stăpânire, acela are înţelepciunea neclintită.        62.  În omul care-şi îndreaptă mereu gândul spre obiectele simţurilor, se naşte legătura cu ele; din legătură se naşte dorinţa; iar din dorinţa apare mânia;        63.  Din mânie ia fiinţă tulburarea minţii, din tulburarea minţii – pierderea ţinerii de minte, din pierderea ţinerii de minte – distrugerea minţii, iar prin distrugerea minţii se distruge şi el.        67.  Minţii copleşite de rătăcirea simţurilor, înţelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.        71.  Omul care izgonind dorinţele trăieşte fără dorinţi, fără să gândească “al meu” şi “eu”, acela ajunge la pace.         Yoga faptei        4.   Nu prin abţinere de la fapte ajunge omul la nefăptuire şi nici prin renunţare la lume nu se capătă desăvârşirea spirituala.        6.   Cel care stăpânindu-şi organele de acţiune stă nemişcat, dar îşi readuce în minte obiectele simţurilor cu fiinţa tulburată, aceluia i se spune prefăcut.        7.   Cel care stăpânindu-şi simţurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei prin organele de acţiune, desprins, acesta se deosebeşte de ceilalţi.        17.  Însă omul care se bucură numai de Sine, care găseşte mulţumirea numai în Sine, care îşi găseşte liniştea în Sine, acela nu mai are nimic de făcut.        18.  Acela nu-şi află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici pe Pămînt; şi din toate fiinţele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.        19.  Săvârşeşte deci fapta ce trebuie făcută, mereu desprins de ea, căci omul care făptuieşte desprins ajunge la culme.        21.  Cum se poartă cel din frunte aşa se poartă şi ceilalţi oameni; canoanele pe care şi le face el sunt urmate şi de lume.        27.  Toate faptele se îndeplinesc de către Tendinţele Naturii; cel cu Sinele tulburat de Eu gândeşte: “făptuitorul sunt eu”.        30.  Încredintându-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem, fiind fără dorinţe şi lipsit de gândul “al meu”, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.        35.  Legea proprie, chiar cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grijă respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.        Arjuna a spus:        36.  De cine-i stăpânit omul când săvârşeşte păcatul, deşi nu-l doreşte, o Varsneya, de parcă-i tras cu forţa ?        Bhagavat a spus:        37.  Aceasta este fie dorinţa, aceasta este fie ura, născută fiecare din Tendinţa rajas, marele devorator, marele rău; să şti că aceasta este duşmanul aici pe Pămînt.        39.  Ascunsă este cunoaşterea celui întelept de către acest veşnic duşman, care sub forma dorinţei, o fiu al lui Kunti, este un foc greu de stins.        40.  Locaşul său sunt simţurile, simţul intern şi mintea; prin acestea ele tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoaşterea.        42.  Simţurile sunt socotite deasupra obiectelor lor; deasupra simţurilor este simţul intern; deasupra simţului intern este mintea; deasupra minţii este acesta[Sinele].        43.  Cugetând la cel care este deasupra minţii, sprijinindu-te pe Sinele[tău], ucide, o tu cel cu braţul mare, duşmanul de care cu greu te apropii, a cărui forma este dorinţa.         Yoga cunoaşterii şi a faptei        19.  Despre cel ce trece la orice faptă , fără dorinţă şi hotărâre, ale cărui fapte sunt arse de focul Cunoaşterii, despre el, cei iluminaţi spun că este un înţelept.        20.  Părăsind fructul faptelor, mereu mulţumit, liber chiar dacă a trecut la faptă, acela nu săvârşeşte nimic.        21.  Fără dorinţe, cu mintea şi trupul stăpânite, părăsind orice bun lumesc, săvârşind faptele numai cu trupul, nu-şi atrage nici un păcat.        22.  Multumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simţăminte egoiste, acelaşi în reuşită şi nereuşită, chiar făptuind, nu este legat.        36.  Chiar de-ai fi cel mai păcătos dintre toţi păcătoşii, vei trece dincolo de toată această suferinţă, cu corabia Cunoaşterii.        41.  Pe cel stăpân al Sinelui, care prin yoga a renunţat la fapte, şi prin Cunoaştere şi-a tăiat îndoiala, pe acela o Dhananjaya, faptele nu-l mai înlănţuiesc.        42.  De aceea, tăind cu sabia Cunoaşterii Sinelui îndoiala din inima, născută din necunoaştere, îndreaptă-te spre yoga, şi ridică-te, o Bharata.         Yoga renunţării        10.  Cel care făptuieşte dăruindu-i lui Brahman toate faptele, părăsind orice legătură, de el nu se prinde păcatul, precum apa de frunzele lotusului.        22.  Bucuriile născute din contactul simţurilor sunt matca durerii. Ele au un început şi un sfârşit, o fiu al lui Kunti; înteleptul nu află bucurii în ele.        23.  Cel care poate în această lume, înainte de a se elibera de trup, să-şi stăpânească zbuciumul născut din dragoste şi ură, acel om este unit şi fericit.        24.  Numai cel care are fericirea lăuntrică, bucuria lăuntrică, precum şi lumina lăuntrică, acel yoghin devenit una cu Brahman, ajunge la stingerea în Brahman.        28.  Ascetul cu mintea, simţul intern şi simţurile stăpânite, care are drept ultim scop eliberarea, lipsit de dorinţă, frică şi milă, numai acela este eliberat pentru totdeauna.         Yoga concentrării        2.   Să ştii că cea căreia i se spune renunţare este yoga, o fiu al lui Pandu; căci nimeni nu devine yoghin fără să renunţe la dorinţă.        4.   Se spune despre cel care a renunţat la toate dorinţele că a ajuns la yoga numai atunci când nu este legat de obiectele simţurilor şi de fapte.        9.   Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, duşmani, străini indiferenţi, oameni de ocară, rude, virtuoşi sau păcătoşi, acela se deosebeşte de ceilalţi oameni.        16.  Yoga nu este pentru cel care mănâncă prea mult, nici pentru cel care nu mănâncă deloc, nici pentru cel care doarme prea mult şi nici pentru cel mereu treaz, o Arjuna.        17.  Yoga care distruge suferinţa este pentru cel cumpănit în hrană şi odihnă, cumpănit în gesturi şi în fapte, cumpănit în somn şi veghe.        18.  Când gândirea, stăpânită, fără dorinţe, eliberată de toate pasiunile, se fixează în Sine, atunci se spune ca omul este unit în yoga.        19.  “Ca flacăra ce nu se stinge la adăpost de vânt” – aceasta este asemuirea făcută yoghinului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui.        20.  Atunci cand gândirea se opreşte, respinsă de exerciţiul yoga, şi când îşi priveşte Sinele, găseşte mulţumirea în Sinele său.        24.  Părăsind complet toate pasiunile născute din dorinţă, stăpânind complet cu simţul intern totalitatea simţurilor.        25.  Puţin câte puţin să se oprească cu mintea susţinută prin hotărâre, cu simţul intern fixat în Sinele său, fără să se gândească la ceva.        26.  Oricând simţul intern s-ar arăta neliniştit sau nestatornic, totdeauna, stăpânindu-l, să fie adus la supunere în Sine.        27.  Pe yoghinul cu simţul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit una cu Brahman, il pătrunde fericirea supremă.        35.  Fără îndoială, o tu cel cu braţul mare, mintea este greu de înfrânat şi neliniştită, dar ea poate fi supusă, o fiu al lui Kunti, prin exerciţiu repetat şi renunţare.         Yoga tainei regeşti        26.  Dacă cu dragoste mi se dă o frunză, o floare, un fruct, sau apă, eu mă bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit.        30.  Chiar un om rău, de mi se dăruieşte cu o dragoste exclusivă, trebuie socotit ca un om bun; hotărârile sale sunt drepte.        31.  Curând devine virtuos, şi ajunge la pacea eternă; să şti, fiu al lui Kunti, cel care mi se dăruieşte nu piere.         Yoga dăruirii de sine        8.   Pune-ţi în mine inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui dupa aceea, neîndoios.        12.  Cunoaşterea este mai bună decât exerciţiul; concentrarea mintii întrece Cunoaşterea; renunţarea la fructul faptelor întrece concentrarea minţii, iar liniştea vine imediat după renunţare.        13.  Fără să urască nici o fiinţa, prietenos şi milos, fără să gândească “al meu” şi “eu”, acelaşi în durere sau bucurie, răbdător.        14.  Mereu mulţumit, yoghinul cu sinele stăpânit, care-şi ţine hotărârile, năzuind spre mine cu inima şi cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag.        17.  Cel care nu se bucură, nu urăşte, nu se supără, nu doreşte, care renunţă la bine şi la rău, cel astfel dăruit, acela mi-e drag.        18.  Acelaşi cu duşmanii sau prietenii, ca şi la cinste şi dispreţ, la frig şi căldură, acelaşi la fericire şi durere, scăpat de înlanţuire,        19.  Nepăsător la insultă sau laudă, tăcut, mulţumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită, dăruit mie – aşa este omul drag mie.         Yoga discriminării între natură şi spirit        27.  Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălăşluind la fel pretutindeni, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede.        28.  Căci dacă-l vede pe Stăpânul Divin sălăşluind la fel pretutindeni, nu-şi loveşte singur Sinele, şi ajunge astfel la condiţia supremă.         Yoga deosebirii celor trei tendinţe        5.   Sattva, rajas şi tamas sunt Tendinţele născute din Natură; ele înlănţuie în trup, o tu cel cu braţul mare, pe neclintitul întrupat.        9.   Sattva leagă de fericire, rajas – de acţiune; tamas însă, învăluind Cunoaşterea, leagă de delăsare.        17.  Din sattva se naşte Cunoaşterea, din rajas năzuinţa vie; delăsarea şi tulburarea minţii vin din tamas, la fel ca şi necunoaşterea.        23.  Cel care stând ca un strain nu este clintit de Tendinţe, cel care işi zice numai “Tendinţele acţionează”, care se ţintuieşte şi nu se clinteşte,        24.  Acelaşi la suferinţă şi fericire, mulţumit, privind la fel la un bulgăre de pământ, piatră sau aur, nepăsător la ce-i plăcut şi neplăcut, neclintit, nepăsător la defăimare şi laudă,        25.  Nepăsător la cinstire şi dispreţ, nepăsător de-i cineva prieten sau duşman, renunţând să treacă la orice faptă, despre acesta se spune că a trecut de Tendinţe.         Yoga deosebirii dintre starea divină şi cea demonică        1.   Lipsa de frică, curaţenia inimii, statornicia în Cunoaştere şi yoga, dăruirea, înfrânarea, sacrificiul, învăţătura, asceza, dreapta purtare,        2.   Nevătămarea, adevărul, lipsa mâniei, renunţarea, liniştea, neclevetirea, mila pentru vieţuitoare, nerâvnirea, blândeţea, sfioşenia, cumpătarea,        3.   Tăria, iertarea, hotărârea, curăţenia, ne-duşmănia, ne-mândria sunt ale celui născut pentru o stare divină! --------------        4.   Făţărnicia, dispreţul şi mândria, mânia şi asprimea, ca şi necunoaşterea sunt ale celui născut pentru o stare demonică.        8.   Aceştia spun că lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănţuire cauzală, având dorinţa drept temei; ce altceva ?        10.  Dedaţi dorinţelor ce nu pot fi împlinite, plini de făţărnicie, mândrie şi dispreţ, luând din cauza tulburării minţii apucături rele, iscă deprinderi josnice.        11.  Cuprinşi de nenumărate griji ce sfârşesc o dată cu moartea, având mai presus de toate dorinţele şi bucuria cărnii, încredinţaţi că asta e totul,        12.  Înlănţuiţi de sute de năzuinţi, stăpâniţi de dorinţă şi mânie, doresc să strângă bogăţii pe căi nedrepte, pentru a-şi împlini poftele.        16.  Bântuiţi de nenumărate gânduri, învăluiţi în plasa tulburării minţii, prinşi de împlinirea poftelor, cad în infernul cel necurat.        17.  Plini de sine, vanitoşi, plini de mândria averii şi de dispreţ, sacrifică doar cu numele, cu făţărnicie, nu după cum este rânduit.        18.  Sprijiniţi pe egoism, forţă, dispreţ, dorinţă şi mânie, mă urăsc în corpul lor şi al celorlalţi, pismuitori.        21.  Întreită este această poartă a infernului în care se pierde Sinele: dorinţa, ura şi pofta; să fie lepădate, deci, acestea trei.         Yoga renunţării şi a eliberării        9.   Daca fapta rânduită se îndeplineşte spunându-se “trebuie făcută”, lepădând înlănţuirea faţă de ea, precum şi de fructul ei, această lepădare este socotită ca ţine de sattva.        23.  Fapta rânduită, lipsită de înlănţuire, împlinită fără dorinţă sau ură de cel care nu-i doreşte fructul – se spune că ţine de sattva.        24.  Însă despre fapta care este îndeplinită cu multă strădanie de cel care năzuieşte la obiectul dorinţei sau cu egoism – se spune ca ţine de rajas.        25.  Faptei care din cauza tulburării minţii nu ţine seama de urmări, pierderi, vătămare şi de ce-i cu putinţă – i se spune că ţine de tamas.        47.  Mai bună este legea proprie, deşi imperfectă decât o lege străină corect îndeplinită; înfăptuind ceea ce ţine de firea lui, omul nu-şi atrage păcatul.