Traditiile de la Glastonbury - Glastonbury, Anglia
Ce face regele Arthur si masa rotunda; Regina Guinevere (sotia lui Arthur); Tristan si Isolda si Parzival (doua piese musicale de R. Wagner, compositor german); orasul batrinului Avalon; Iosif de Arimathea, Nobilul Decurio (omul ce i-a vorbit lui Iisus pe cruce si i-a pus trupul in mormint); Insulele de vest, Minele Romane de Cositor si scumpele lingouri din Cornwall (un antic nume dat de Imperiului Roman Insulelor Britanice din vestul indepartat in care oicine putea merge in bine cunoscuta lume de mai tirziu); Batrinul rege Coel (actualul rege ce inspira acum rimele copiilor) Rugaciunile calugarilor catolici francezi ''Zestrea Doamnei noastre''; Cercetarea Sfintului Graal; Carta Regala sau The Domus Dei (A.D. 1806) (mai tirziu transformata in The Dooms Day Book); Cele Douasprezece Secrete (aproximativ 1900 pogoane, un pogon=4047 mp) de pamint liber; poetul William Blake 1757-1827; Care de lupta de foc (Chariots of Fire); Arborele Spinos de la Catedrala din Washington D.C.; si chiar scrisoarea lui Augustin scrisa catre Papa Gregory: ''In vestul Angliei exista o insula regala inconjurata de apa si bogata cu toate frumusetile naturii si necesitatile vietii. In asta, primul [nu intreba ''primul'' ce?] -- Destul ca aceasta lista poate continua mai mult si mai mult!
Deci interebarea mea este: Ce au toate aceste nume si locuri in comun? Cum relationeaza fiecare cu celalalt?
Inexplicabil, dar fiecare a avut radacinile in Glastonbury in vestul Angliei. Asadar care sunt traditiile? Ei bine sunt multe! Dar cele mai multe se invirt in jurul a citorva oameni care au venit aici sa traiasca sau pur si simplu sa viziteze. Omeni ale caror drepturi sunt cunoscute in intreaga lume pina astazi. Nu voi uita niciodata ca in timp ce studiam literatura la universitatea de Sud din California, citind un poem vechi '' Mary, Mary quite contrary... how does your garden grow?'' ca numai invatind mai departe am realizat despre acele versuri ca se refera la Maria Magdalena, a carui nume a fost imprumutat de vestitul Colegiu Magdalena din Oxford, Anglia ale carui cladiri sunt datate pe un papirus antic din anul 68 A.D.
Intr-un poem din anii 1700 (cintat in Ierusalem de H. Parry la inceputul anilor 1900) poetul englez William Blake pune intrebarea:
''Si ce au facut aceste picioare in vremuri antice -- Au urcat muntele verde al Angliei?''
Si a fost sfintul miel al Domnului -- Pe incintatoarele pasuni engleze a fostt vazut?'' Capt (p.108)
Daca vei avea vreodata sansa sa mergi prin gradinile Catedralei nationale din Washington, nu uita sa intrebi pe unul din gradinari sa-ti arate Arborele Tepos (care este unul din numai cei doi arbori adusi de paminturile Manastirii Glastonbury -- celalalt crescind pe paminturile unui castel ce apartine Reginei Angliei). Capt (p.88) Cind am fost in Washington D.C. in Septembrie 1995, am cerut unei doamne ocupata cu pregatirea unui eveniment sa ma directeze spre locul Arborelui Tepos. Habar n-a avut despre ce vorbeam. Dar dupa ce prietena ei, care stia totul despre istorie Arborelui Tepos, a venit, conversatia a devenit animata si ea mi-a spus cit de incintat a fost printul Charles care a vizitat de curind Catedrala insistind sa-l vada. In cele din urma viziteaza pagina Catedralei si ia aminte de citeva referinte despre Glastonbury (incepe cu Marele Altar). Viziteaz-o!
Un fapt interesant -- Dupa ce Gutenberg, inventatorul presei de tiparit mobile, a tiparit Biblia, a doua carte, cea mai populara ca circulatie in Europa in acel timp a fost o carte despre Viata lui Iosif de Arimathea ce descrie pozitia sa intr-un puternic minister incadrat la minele romane de cositor din regiunea Cornwall, primul secol C.E.
Chiar si mai recent, foarte populara carte Singele Sfint, Sfintul Graal de Baigent, Leigh, si Lincoln, sustine inceputul istoriei acestor oameni identificati cu Glastonbury calatorind prin sudul Frantei pentru a atinge destinatia in vestul Angliei. (p.344) Iosif de Arimanthea si oamenii lui au fost adesea considerati de unii, pierduti pentru istorie. Desi pina de curind, altii cintau cintece populare despre ei in jurul regiunii Glastonbury.
Asa cum E. Raymond Capt, arheolog, in cartea sa Traditiile de la Glastonbury spune: ''Tin seama (de ei). Ei nu pot disparea ca niste simple fabule, pentru legenda nu exista fictiune. Adevarul nu poate fi intotdeauna atestat documentar. Este cert ca legendele si traditiile au in radacinile intr-o baza a adevarului. In absenta probei contrare, nu exista nici un motiv care ne-ar determina sa nu acceptam traditiile ca o certitudine.
Alte carti de citit:
Drama discipolilor pierduti, George Jowett, director al biroului de planificare si dezvoltare al Proiectului St. Lawrence Seaway care a fost deschis de Inalt Majestatea Sa Regina Angliei.
Venirea Sfintilor, John Taylor, who writes, "I have not taken upon myself to disentangle history from legend. The modern critic is by no means infallible, and in rooting out the tares, is apt to destroy the wheat also. 'Let both grow together until the harvest'."
Preisoria Londrei -- Colinele si Platourile, E.O. Gordon -- detalii ale semnificatiei cimitirului de pe dealul Glastonbury.
I wonder about the history and marvelous Traditions of Glastonbury.
Vezi Biblioteca Centrala din Los Angeles
SAU
Legaturi de referinta:
Gordon, Lake Elsinore va sugeram: Poeziile lui William Blake
Translation by: Gheorghe Roman -- (aka Gigi), psychotherapist; Web Team member for the Romanian Military Technical Academy and the Romanian Defense Ministry; -- Bucharest, Romania; Chief Editor of Planeta Internet - the first Romanian magazine solely dedicated to the subject -- Internet; a young guy of great dignity and character; Romania's finest advertisement; and, a dozen more things.
What can I say? I'm proud to know Gheorghe! He has tirelessly raised more flags for Romania... fixing a standard of excellence in our hearts. Doesn't it make you want to know more about who these kind, courageous and indefatigable people of Bucharest are?!
Folks, for starters... visit Gigi Roman's Corner on the Web. And send him lots of email encouragement. He recently spent several weeks in Boston on his first of many visists outside Romania. But before you go visit him, practice a little Romanian at Foreign Languages for Travelers.
Multumesc... multumesc foarte mult, Gheorghe Roman!
September, 1997