Canada, un mister pentru emigranti

de Anca Olariu

Cind eram in Romania, toti, intr-un moment sau altul ne-am gindit sa plecam undeva departe. Toti cei care am trait in Romania comunista sau cei care au trait in perioada de dupa caderea comunismului, am visat sa ajungem intr-o “tara a minunilor”, unde se spunea ca oamenii sint egali, ca nu exista nedreptati, ca poti sa exprimi fara frica tot ceea ce gindesti. Visam sa plecam ca sa avem ceea ce ne lipsea in Romania: “dreptatea, libertatea, egalitatea”.

Sintem romani si vom ramine. Toti cei care sintem acuma intr-un colt sau altul al lumii, departe de locurile in care ne-am nascut si am crescut, ne gindim de multe ori cu nostalgie la acele locuri de care ne leaga poate cele mai frumoase amintiri. Deci, fie ca am plecat in perioada comunista, sau dupa, unicul tel era de a ajunge la “tara minunilor” unde sa putem trai intr-o societate faca cusur.

Si fiecare dintre noi, mai devreme sau mai tirziu, am ajuns intr-una din acele “tari minunate”. Unii dintre noi s-au oprit in batrina Europa, continent de cultura si arta, iar altii, am ajuns pe pamintul promis al Americii sau al Americii de Nord. Din pacate, pentru cei care nu au putu pleca din tara spre pamintul fagaduintei, sau pentru cei care au ramas in vechiul continent, America ( intelegind si Canada) reprezinta un mister.

Dar aici nu se poate aplica zicala ca “nu poti vedea padurea din cauza copacilor”. Aicea realitatea este deformata din cauza distantei care desparte Europa de continentul american. O data ajunsi pe “pamintul fagaduintei” cei mai multi dintre noi am inceput noua viata sub semnul saraciei, a umilintei si al nedreptatii.

Dar nu multi dintre noi au avut curajul sa recunoasca. Cei mai multi, desi poate nu aveau ce minca, se imprumutau sa ajunga in Romania ca sa se laude cu realizarile lor. Aratau poze facuta in cartierele bogate, linga masini luxoase. De fapt acest lucru avea doua scopuri : in primul rind de a-i asigura pe cei apropiati cit de bine le merge si in al doilea rind pentru a se amagi ei insusi ca intr-o zi vor ajunge la acest nivel.

Fiecare dintre noi am ajuns la un nivel material mai mult sau mai putin satisfacator. Dar cu ce pret? Nu vreau sa fac apologia Romaniei dar nu pot sa ascund adevarul. Ma simt datoare sa fac public adevarata situatie a emigrantilor din Canada. Recent am intilnit romani nou veniti ca rezidenti care au venit in Canada “la pomul laudat” dar din nenorocire, sacul lor a ramas gol. Aici s-au izbit de realitate care nu era deloc cea pe care o credeau.

Cei cu studii superioare au sperat ca aicea pot sa-si practice meseriile dar pentru un cistig mult mai substantial. Dar cei mai multi dintre ei, izbiti de realitate decid sa se intoarca, acolo unde aveau o pozitie sociala. In cazul celor cu studii superioare, diplomele universitare nu sint recunoscute, iar rezidentii trebuie sa-si faca echivalentele. Este o anomalie, dar oameni cu specializari in Europa, cu doctorate sint obligati sa-si refaca studiile care sint la un nivel inferior. Asta inseamna bani si cei mai multi dintre ei nu au aceasta posibilitate. Deci, in loc de a junge la un nivel material pe care l-au visat, ei trebuie sa se umileasca, sa ascunda ca au studii superioare,pentru a gasi un loc de munca necalificata, pentru a face rost de ceva bani. Dar si gasirea acestui “loc de munca” este o problema: toti cei ce angajeaza cer “experienta canadiana”. Deci, noii veniti sint intr-un cerc vicios: nu poti gasi un loc de munca daca nu ai experienta canadiana, si nu poti face experienta canadiana pentru ca nu ai un loc de munca.

Dar lucrurile nu se opresc aicea. Daca in cel mai bun caz, un nou venit resuseste sa obtina un “loc de munca” necalificat - sa care lazi la un magazin sau sa spele vase la un restaurant, aici simte adevarata “dreptate si egalitate” din societatea mult visata.

De cele mai multe ori, muncesc “la negru” si plata este in functie de bunul plac al patronului. Vrea sa protesteze? I se atrage atentia ca nu este incadrat si poate fi dat afara imediat. Deci, aceasta “libertate” il reduce la tacere. In cel mai fericit caz, cind a reusit sa stringa ceva bani ca sa-si refaca studiile, se izbeste de acelas birocratism bine studiat care are ca scop sa impiedice pe cei ce vor sa se ridice. De foarte multe ori, cei care cer informatii despre procedura pe care trebuie sa o indeplineasca pentru a incepe studiile, sint dezinformati.

Si daca trecem si peste asta, noii veniti, oameni pregatiti, cu specializari si doctorate sint notati mai prost decit cei “de souche”, tocmai pentru ca la sfirsit sa nu poata obtine un loc de munca bine platit.

Cei ce am plecat din Romania, intr-un moment sau in altul, am crezut ca in “tara minunilor” nu se pot intimpla nedreptati, ca totul este cinstit si corect. De multe ori, cei care au reusit sa-si refaca studiile ( chiar inferioare nivelului lor), incep sa-si caute de lucru. Cum? Urmarind anunturile publicate. Dar din nefericire, si aicea functioneaza acelasi sistem. Institutiile sint obligate sa anunte public concursurile, dar persoana care trebuie sa ocupe acest post este deja aleasa. ( bineinteles prin relatii!)

Fiecare dintre cei care au ajuns “in tara mult visata” a fost nevoit sa se integreze in noua societate si acest proces incepe cu obtinerea unui loc de munca, unde un nou venit are posibilitatea de a veni in contact cu noii sai concetateni. Dar si in aceasta situatie, cei nou veniti se izbesc de zidul de netrecut al celor cere nu vad cu ochi buni emigratia.

In dorinta de a se integra, un nou venit, pentru inceput accepta orice serviciu – chiar sub nivelul sau de scolaritate sau umilitor - pentru ca fiecare in momentul in care a plecat din tara si-a spus ca este gata “sa faca orice”. Fiecare considera ca acest compromis este temporar si spera sa –i ajute la integrarea in noua societate. Daca insa dupa un anumit timp postuleaza pentru un loc de munca superior, nu este primit pentru ca are experienta numai intr-un domeniu inferior. Deci cum o da, tot acolo ajunge, spre bucuria celor “de souche” care nu au nevoie de emigranti decit pentru munci inferioare, pe care ei refuza sa le faca. De fapt, aicea sintem “suflete moarte” (Gogol). Important este sa creasca populatia ca numar, ca sa se poata spune “ sintem o tara de emigratie”.

De cele mai multe ori, noii veniti “la pomul laudat” sint trimisi sa faca un curs de franceza pentru a putea “sa se integreze” mai usor. Ultimile ore ale acestui curs sint dedicate metodei de a cauta de lucru. Dar aceste metode sint numai pentru posturi de vinzatori sau oameni de serviciu. Niciodata nu se explica elevilor ( care au studii superioare) cum ar putea face pentru a- si echivala diplomele pentru a profesa in meseriile pentru care s-au pregatit ani de zile. Lozinca este “uita ce ai fost “ Deci a te integra inseamna numai “a te integra intr-o clasa sociala inferioara pregatirii tale” si de cele mai multe ori sa renunti la ceea ce ai cistigat in tara de origina.

Aceasta politica de tinere a emigrantilor intr-o pozitie inferioara este bine calculata. De foarte multe ori, noii veniti care au obligatii familiale, o data ce gasesc un loc de munca inferior, nu mai au forta necesara si poate nici materiala sa renunte ca sa inceapa sa-si refaca studiile care dureaza unul sau mai multi ani si necesita o baza materiala pentru el si familie, in afara sumelor necesare platii studiilor.

Daca un nou venit are aceasta forta si baza materiala, dupa lungi perioade in care de cele mai multe ori este dezinformat cu privire la procedura de echivalare a studiilor, poate ajunge la telul urmarit. Si la sfirsitul studiilor poate spune Uf! Am reusit! Dar chiar dupa obtinerea acestei echivalari nimeni nu-si pune intrebarea daca este cu adevarat “adoptat”.

Conceptiile noastre, ca europeeni, sint complet diferite de cele ale “localnicilor” americani sau nord-americani. Nu avem aceleasi valori morale sau culturale ( care practic in acest continent nu exista!). Deci este foarte greu sa fi acceptat intr-o societate unde singura preocupare este mincarea, intr-o societate unde ignoranta troneaza, unde sigurul subiect de discutie ( sau aproape) este sexul.

De multe ori, cei “ de souche” ( absolventi ai unei facultati!) te intreaba cu candoare in modul cel mai serios : “Romania este in Africa?” sau “Cite ore faci cu masina pina in Romania? “ sau “ dar cu trenul cam cit se face?” La inceput crezi ca este o gluma, dar din nefericire imediat constati ca intrebarea este pusa in modul cel mai serios.

Ce putem astepta de la o societate unde cultura nu exista, unde guvernul a trebuit sa introduca pentru cei “de souche” un test de limba materna la intrarea in facultate, avind in vedere ca cei mai multi candidati nu stiu sa scrie corect , unde profesorii nu au trecut testul de limba?

Cum putem califica o societate care neaga orice cultura? In Québec , in anii 1970 a avut loc “revolutia linistita”, miscare care a avut ca scop sa nege orice cultura din afara Quebecului. Si nu trebuie sa privim mai departe decit limba vorbita care in aceasta provincie este franceza din timpul lui Loudovic al XIV. Din aceasta cauza, noii venit care vorbesc deja franceza din Europa sint detestati de cei “de souche”.
Cind Conferinta GAT a avut loc in Quebec, reprezentatul Frantei a cerut un traducator cind a luat cuvintul reprezentatul Canadei.

Atunci, te intrebi daca vrei cu adevarat sa fi “acceptat “ in aceasta societate!

De cele mai multe ori, cei nou veniti se replieaza grupurilor de romani care formeaza comunitatea, cu care spera sa aiba puncte comune. Daca in Romania eram toti romani, aveam grupul nostru format din prieteni de aceeasi calitate si pregatire profesionala, in diaspora noii veniti sint confruntati cu membrii comunitatii care sint de toate categoriile . Foarte multi considera ca diaspora a sters toate diferente sociale sau culturale. In aceasta situatie numai timpul poate rezolva diferendele si fiecare isi formeaza un grup in functie de afinitati, dar tot dintre romani."

sursa:
http://www.rom2.de/modules.php?name=News&file=article&sid=782