In cateva cotidiene din Romania, la data de 14 Aprilie 2005 au aparut articole despre “Locuri de munca in Quebec pentru cei cu calificare”. Din multitudinea de reactii o sa citez una tipica a unui cititor al ziarului Adevarul, Marin (e-mail: M...n@yahoo.ca): “Intr-adevar locuri de munca cate vrei pentru cei cu studii superioare in toata Canada, under their qualifications! adica la spalat masini, la impachetat in fabrici sau oriunde unde este nevoie de munca subbbb calificataaa!!.... Asta nu spun domnii respectivi? Sa informeze corect despre ce este lumea a treia in Canada, ... unde nu ai un loc de munca corespunzator pregatirii tale in nici un caz. Inginerii romani lucreaza ca muncitori, strungari s.a desi vorbesc limbi straine si sunt supercalificati. .....Banii munciti acasa o viata intreaga se cheltuie in 2-3 luni pe chirii, taxe pentru examene si romanii le iau, dar apoi se uita la diplome caci tot nu-i angajeaza nimeni ca nu au EXPERIENTA CANADIANA care nu se poate capata lucrand la alimentara 200 ore/luna ca sa platesti chiria.”

In conferinta “Diaspora romaneasca / Emigratia spala WC-urile (?)” publicat de Daniel Racovitan la 21/06/2004 - 11:21, reiese ca multi fac o munca sub nivelul calificarii spunind ca “de fapt nu conteaza ce lucrezi ci cit cistigi”. Corect, dar vorba lui Marin de mai sus, cercurile in care te vei invirti se afla tot in “lumea a treia din Canada”.

Dar romanii nu sunt singurii in aceasta situatie. In Toronto Star de Vineri, 4 Februarie, 2005 este comentariul unui emigrant referitor la un articol anterior publicat de acelasi ziar in care se zicea ca emigrantii “nu sunt in stare” sa lucreze in domeniul in care sunt calificati. Oleksi Nazarov raspunde: ”Eu, familia mea si prietenii ne-am confruntat cu acest fenomen de cind am venit in Canada. Mama are un PhD in psihologie lucrind in invatamint mai multi ani. Unde lucreaza de cind am venit in Canada? La Coffee Time in ture de noapte, cinci nopti pe saptamina. De ce oamenii cu educatie si ani de experienta trebuie sa lucreze in sevicii inumane si degradante numai pentru ca nu s-au nascut in Canada? De ce canadienii se bucura vazind un profesor universitar din Rusia servind cafea unor soferi de basculanta sau de ce un doctor de familie din Polonia spala podelele la McDonald’s pentru un salariu mizerabil? Canada alege cei mai buni din cei buni (the best of the best) din Europa si Asia. Punctele acordate la emigrare se bazeaza pe educatia si job-urile avute in tara de origine iar cind ajungi aici constati ca nu mai este nimic valabil fortind oamenii sa lucreze in cele mai proaste servicii. Si totusi, Canada se plinge ca productivitatea este din ce in ce mai proasta si nu se gasesc oameni calificati. Oameni calificati sunt peste tot, Canada. Trebuie sa te uiti doar in cele mai apropiate coffee shop sau grocery store (cafenele si magazine alimentare).”

Deci, fenomenul este generalizat. S-ar putea comenta, precum ca, scoala din unele tari nu este la nivelul cerut. Exemplul de mai sus se refera la tari din fostul URSS, foste comuniste sau Rusia, despre care nu am auzit ca ar avea un invatamint prost. Daca, Canada este atit de traditionalista trebuie sa tina cont ca nu continentul american a trimis primul om in spatiu.

De ce acest fenomen? Cine il sustine? In parte guvernul in parte sindicatele. Poti sa-ti echivalezi studiile dar nu inseamna ca vei fi angajat. La CTv era prezentat cazul unui emigrant disperat care lucrase citiva ani in Germania, uneori chiar la proiecte internationale initiate de ONU si pe care “l-a impins curiozitatea” sa vina in Canada. Acum este in pericol de a deveni muritor de foame impreuna cu familia sa (Vorba vine, caci, in Canada nu se moare de foame nici daca nu misti un deget, dar nici de trait nu poti sune ca traiesti!). Initial nu l-a angajat nimeni, iar dupa echivalarea studiilor un angajator i-a spus sa se duca sa lucreze unde a studiat!

SOCIETATEA CANADIANA NU ESTE UMANA SI NU CREDE IN LACRIMI. Sunt selectati cei mai buni candidati la emigrare stiind dinainte ca imensa majoritate vor deveni niste ratati din p.d.v. profesional. Care este scopul? Emigrarea este o mare afacere. In primul rind vii cu bani caci altfel nu esti primit. Un numar bun de luni nu primesti ajutor si iti consumi proprii bani obtinuti din vanzarea apartamentului din Romania (esti consumatorul perfect care impinge economia inainte). In anii ’90 au venit din Hong-Kong o puzderie de milionari, de frica anexarii teritoriului la China. Acum migrarea este inversa si se vede efectul economic. Canada are mare nevoie de populatie pentru teritoriile sale imense. Sunt preferate familiile cu copii. Aici nasterile sunt in declin, femeile sunt foarte independente, aducerea de copii pe lume fiind considerata un act de adevarat eroism. 50% din casatorii se desfac. Sa mai adaugam ca numarul de nasteri se micsoreaza si datorita fenomenelor de homosexualitate si lesbianism, foarte raspindite si in continua crestere. Quebec cauta cu infrigurare candidati pentru a inclina balanta in favoarea secesionistilor.
Emigrantul este dispus la compromisuri pe care canadianul autohton nu le-ar accepta. Avantajul pentru statele Americii de Nord este acela ca odata ajuns aici iti cheltuiesti putinele resurse si apoi este mai greu sa pleci in alta parte fara cheltuieli substantiale. Dupa cum spunea o personalitate, de aici din Canada, emigrantul nu trebuie sa lucreze in meseria lui. Simpla extragere a unui calificat din tara de origine inseamna slabirea concurentei pe piata globalizata.

Ce este cu aceasta mult-trimbitata “EXPERIENTA CANADIANA?” Un fost coleg spunea ca in Canada nu esti lasat nici sa cari galeti cu apa pe santier daca nu ai experienta canadiana.
Venit nou in Canada intri intr-un cerc vicios. Nu esti angajat pentru ca nu ai experienta canadiana si nu poti capata experienta daca nu lucrezi.
Fac o paranteza. Va aduceti aminte de PCR? (adica, Pile-Cunostinte-Relatii). Daca ai una dintre litere in buzunar nu te mai doare capul!
Dar, daca nu ai? Atunci incepi sa trimiti Resume-uri. Pentru cei care nu stiu, acesta este un fel de Curiculum Vitae sau pe vremuri Autobiografie, dar mult diferite. Despre cum se intocmeste un Resume am gasit un raft intreg de carti la biblioteca. Ei, teoria ca teoria dar praftica ne omoara!
La un barbeque (gratar) organizat intr-unul din parcurile orasului Toronto, unde ne mai adunam din cind in cind, noi cei din lumea a treia, cineva spunea ca in sfirsit a gasit un job dupa ce a trimis 180 resume-uri. A ocolit raspunsul la intrebarea: Ce fel de job?

Iata in continuare cele povestite de doi concetateni de-ai nostri, colegi de barbeque.

Unul inginer in hi-tec. “Daca cineva mi-ar fi spus acum 5 ani, da-mi 1.000 de dolari ca sa-ti spun ce te asteapta, sau de ce sa nu te grabesti cu emigratul, mai ales in Canada, sigur l-as fi categorisit imediat ca facind parte din vechii sau noii …, sau as fi povestit si as fi ris cu toti prietenii. Cum? Eu care credeam ca mai rau decit in Romania nu se poate, ca o experienta de ani in telecomunicatiile de virf, 12 brevete de inventii si inovatii si scolarizari in 3 tari din Vest nu se dau asa de usor la o parte! Dupa peste o mie de ore petrecute pe Internet, special pentru a culege informatii despre Canada, credeam ca nu voi avea nici un fel de probleme! … acum poate as plati de citeva ori mai mult!
(La prima tentativa de angajare a fost respins ca fiind supracalificat. La a doua tentativa a fost preferat un localnic chiar daca avea o calificare mai slaba. Rezervele banesti se subtiau. Dupa multe incercari s-a hotarit sa se angajeze ca simplu electrician. Aici situatia devine diferita. Sindicatul i-a spus ca il angajeaza dar trebuie sa faca un curs de calificare in cadrul organizatiei. Dura cam un an si trebuia sa plateasca aproape 3000 de dolari. Cursul consta si in a invata elementele de baza ale electricitatii, incepind cu legea lui Ohm (!!!). Apoi trebuia sa lucreze citeva luni neplatit pentru a capata experienta. Dupa aceea avea dreptul sa lucreze ca ajutor si daca o da Domnul va avansa. Urma ca aproape doi ani sa stea fara venit si sa mai si plateasca bani buni din buzunar).
Atunci am hotarat, zise el, conform bancului din vremurile odiosului: De maine ii sabotez – fac tot ce mi se spune sa fac; eu am hotarat sa muncesc numai pentru a castiga un ban lasand la o parte experienta de inginer in hi-tec. In locul unei situatii win-win am ales loose-loose. Pierd eu pentru ca nu mai imi fac meseria in care am investit si eu si altii si pierde Canada un specialist in care nu investise nimic si de care ar fi putut sa profite. Dar nimanui nu-i pasa. Totusi in final pierderea nu este prea mare, pentru Canada, avand in vedere ca am adus doi copii crescuti si educati timp de 10 ani nu pe banii Canadei dar care vor deveni “carne de tun” in teritoriile de Nord.”

Al doilea caz releva situatia tragi-comica a vinatorului de job. Omul a emigrat cu doua scopuri precise. Sa trateze pe cale medicamentoasa o gastro-dodenita cronica si pentru educatia copiilor. Am inteles ca nu il frigea buza dupa un job. A stat cam un an timp in care l-a apucat o plictiseala ingrozitoare. Aici in Canada plictiseala este sportul numarul unu. Nu poti sa pleci cu masina ca in Romania. Distantele de aici se masoara in zile de condus sau iei avionul. Asa ca, pentru a vedea muntele, cheltuiala merita daca stai cateva zile. Cum trebuia sa duca si sa aduca copii de la scoala, era legat de casa. S-a hotarit sa ia un job. In meseria lui nu a avut succes, asa ca a ajuns la concluzia ca nu mai conteaza ce, numai sa scape de monotonie. Printre alte locuri s-a dus sa aplice pentru a face curatenie la un local public. Interviul a decurs bine, dar managerul i-a spus ca nu-l poate angaja. Atunci omul contrariat l-a rugat sa-i spuna ce este in neregula ca sa stie pentru alta ocazie. Managerul a scos un teanc de resume-uri si i-a zis: “Uite aici am 40 de candidati, toti emigranti cu scoala. Dintre ei am selectat 4 ingineri, 2 medici si 2 profesori. Tu esti inginer dar eu am ales un medic ca se pricepe mai bine la higiena!? Norocul lui a fost, al medicului, ca nu a venit nici un canadian nascut aici caci l-as fi ales chiar daca nu avea liceul terminat. Da bine la autoritati!...”
Piata Canadiana este saturata de emigranti calificati si supracalificati (overqualified). Trebuie sa ai o tenacitate de otel pentru a reusi sa faci un ban. Daca ai pe cineva cunoscut la o firma esti angajat imediat cu salariu onorabil si pozitie neumilitoare pentru calificarea avuta. Asa ca cei ce prind o slujba se considera OAMENI REALIZATI (?!).

As putea face o paralela cu situatia de pe vremea comunismului. Atunci la intreprinderea “Comunistul roman” erau oameni multumiti carora le convenea ce castigau. Aveau un apartament, o masina Dacia ca toti ceilalti, cu care mergeau la mare in concediu, ce mai, il prinsesera pe Dumnezeu de picior. Pentru ei era raiul. Cei care isi tocisera coatele si mintea prin scoli nu erau prea fericiti. Simteau ca pot face mai mult dar sistemul ii tinea pe loc. Ambele paturi formau clasa muncitoare, cu exceptia unor mici categorii.
O a treia patura, cea a oligarhilor comunisti nu era accesibila oricui. Acestia aveau grija sa le creeze primilor iluzia ca ei conduc si ca munca de orice fel innobileaza si ca de fapt munca l-a creat pe om. Cei de la “munca de jos” nu aveau acces la magazinele, vilele de vacanta si mediul de viata al oligarhilor, iar drumurile lor se intersectau arareori.

Acum, la intreprinderea “Capitalistul canadian” e cam la fel. Unii emigranti l-au prins pe Dumnezeu de picior cu un job, deci mincare, imbracaminte, masina, casa in rate, mersul la mare mai greu (pe aici nu prea sunt concedii de odihna), dar se simt REALIZATI(?!). Pentru ei este raiul. Aceasta categorie va sustine pina in pinzele albe ca orice munca este buna. Pentru patura de emigranti cu calificare superiora, sistemul ii tine in loc. Chiar daca au un job, dar in care nu-si folosesc cunostintele acumulate in ani de scoala si munca, nu cred ca toti ajung la orgasm numai datorita banilor cistigati. Mai vor sa aiba si o minima satifactie sufleteasca.
Si aici, oligarhia financiara are grija sa le spuna ca “nici o munca nu e degradanta”. Dar credeti ca o veti vedea vreodata pe lady X frecind podelele la McDonald’s? Toti romanii au urmarit serialul Dallas. Ati vazut vreo secventa in care un membru al familiei JR-Ewing facea o munca de emigrant? La fel ca si in exemplul de mai sus, bariera catre mediul acestora, la cluburile sau petrecerile private este de netrecut.

Publicat de Danila Prepeleac Jr la 14/06/2005 - 06:14

http://www.cafeneaua.com