"Unii poate va intrebati ce e cu mine pe aici, altii, mai vechi pe forum sunt convins ca se intreaba cum de am mai intrat pe forum dupa atata vreme.
Le raspund intai celor din urma ca asa se cuvine cu toate ca multi stiu motivul. In aproape 2 ani de forum pe quebec.ro si montreal.ro am incercat si eu sa ajut altii asa cum altii m-au ajutat pe mine impartasind din experientele mele si ale celor de dinaintea mea pentru a clarifica unele probleme din procesul de emigrare. Nu pentru a-l usura, pentru ca in primul rand este la fel de greu sau de usor cu sau fara parerile mele, depinde de fiecare cum il priveste si din care parte si in al doilea rand prima parte a procesului de emigrare, adica procesarea dosarelor este doar o particica dintr-un intreg care poate dura toata viata. In tot acest timp practic am facut loby pentru Canada (acum le raspund celor si celor dintai) si motivul pentru care nu am mai scris de aproape 2 ani pe forum este ca realitatea este mult diferita de ceea ce credeam inainte de a ajunge aici, chiar daca am pierdut zile si nopti pe internet adunand informatii si din momentul in care am sosit aici pur si simplu nu am mai vrut sa influentez in nici un fel viata cuiva, pentru ca stiu ca o parere a unuia de aici inseamna foarte mult pentru candidatul la cardul de rezident.
Sa nu credeti ca imi pare rau ca am venit in Canada. Nu mi-a parut rau de pasul facut nici in cele mai grele momente aici. Sunt unul din aceia care ii pare rau de ce nu a facut si nu de ce a facut.
Ceea ce va voi relata in continuare luati in considerare numai ca ceea ce mi s-a intamplat mie este posibil sa vi se intample si voua. Nu exista un tipar. Fiecare isi are parcursul propriu aici si difera mult de la unul la altul.

Sosirea noastra in Canada, o familie cu 2 copii, s-a petrecut exact acum 2 ani, aterizand aici plini de sperante, nestiind ce ne asteapta si foarte obositi dupa un zbor de vreo 14 ore. Am aterizat direct in Toronto cu toate ca am aplicat pentru Quebec si nimeni nu ne-a intrebat de ce in Toronto si nu in Montreal, asa cum scrisem in toate formularele. Ne-a cerut doar o adresa unde sa poata trimite cardurile de resident, asa ca cei care ati aplicat pentru Quebec si vreti sa veniti in Ontario sau in oricare alta provincie a Canadei nu trebuie sa va faceti probleme in privinta asta.
Prima impresie a fost un pic dezamagitoare sau cel putin confuza vzand casele aproape identice, trase la sfoara si lipsite de vegetatie. Mentionez ca am poposit la varul care locuia intr-o zona nou construita in Mississauga, un oras de 650 000 de locuitori ce face parte din GTA (este lipit practic de Toronto). Dupa cateva zile am aplicat pentru SIN (Social Insurance Number), si mi-am facut un cont bancar. Tot atunci am aplicat si pentru un Credit Card Visa. L-am obtinut dar pentru asta mi-au blocat o suma egala cu limita cardului. Multora nu le-au cerut asta, mai mult chiar au primit credit carduri cu limita mai mare decat noi.
Am fost la un centru de instruire pentru adulti unde am dat un test de limba engleza stabilid nivelul englezei care il aveam in acel moment apoi am mers la curs de limba engleza (LINC) care este gratuit si care are si day care gratuit pentru copiii cursantilor. Aici se fac cursuri de la nivelul 1 pana la 5. Dupa asata poti merge la ESL (English Second Language) pana la nivelul 12 si platesti $30 pentru fiecare nivel.
Apartamentul l-am inchiriat dupa 2 luni chiar in centrul orasului si la scurt timp ne-am dat seama ca am facut alegerea gresita. Era mare, frumos, o vedere exceptionala catre lacul ontario si Toronto Downtown dar un an de zile cat a durat contracutul nu ne-am simtit deloc bine acolo. Am cautat de unul singur si la vream aceea nestiind nimic despre zonele orasului am crezut ca ne va fi bine acolo. Contractele aici se fac de regula pe un an, platindu-se la inceput prima si ultima luna. Preturile sunt cam aceleasi, adica pentru un apartament cu 2 dormitoare in jur de $1100. Era un bloc mare (24 de etaje) in care predominau indienii, libanezii si mexicanii iar in zona nu am vazut picior de romani. Alti europeni da, in special rusi si polonezi. Dupa un an ne-am mutat mai la vest intr-un complex cu blocuri de 3 nivele (Meadowvale) zona unde sunt si multi romani, poate cei mai multi din Mississauga unde putem spune ca ne simtim excelent.
Masini sunt pentru toata lumea. Depinde de cati bani vrei sa cheltui pe masina si de noroc. Eu am luat-o de la privat (un Pontiac Grand Prix 97), primul proprietar si m-a costat $3000. Cum mici exceptii pot sa spun ca am fost norocos. Gasiti si masini mai ieftine, chiar la $500 dar trebuie sa fii foarte norocos sa nu mai bagi bani in ea. Dealerii abia te asteapta sa-si vanda ruginiturile. Marea problema este insa asigurarea care, fata de Montreal, este de vreo 10 ori mai mare. Dupa 2-3 saptamani de telofoane la brokerii de asigurari auto am obtinut o oferta convenabila de $220 pe luna (one way) si am zis ca am facut o afacere pentru ca celelate oferte erau de la $300 in sus, chiar $500. Abia dupa un an am avut $130. Am auzit nou veniti care au obtinut cote mai bune dar oricum asigurarea trebuie luata serios in calcul aici.
Jobul. Asta este de departe cel mai arzator subiect si numai in primele luni ci si dupa aceea pentru ca intotdeauna iti vei dori unul mai bun si, evident, mai bine platit. Totusi primul job este cel mai important pentru ca este practic inceputul tau de drum in Canada. Primul job l-am obtinut foarte tarziu. Dupa 8 luni de trimis resumee. Trebuie sa va spun ca in acest timp am fost si pe walfare care, contrar povestilor cum ca in Toronto se obtine foarte greu acest ajutor, eu am avut o surpriza de proportii ca sa am banii in cont in aceeasi zi in care am fost la interviu. Am aplicat dupa 3 luni de la aterizare (nu poti aplica mai devreme) si probabil ca am impresinat-o pe tipa de la asistenta sociala cu un dosar pus la punct pana ultimul detaliu ea nemailucrand aproape nimic la el. I-am pus pe masa dosare cu situatia cheltuielilor lunare pana la ultimul cent, copii de pe toate chitantele indosariate pentru fiecare luna, situatia centralizata pana in acel moment, copii de pe toate documentele oficiale ale noastre. Am primit 6 luni cate $950 pe luna (ne-a dat retrocativ si pentru luna de dinaintea aplicarii).
Revenind la job, spuneam ca am prins un job dupa 8 luni ca Furniture Installer. Am asamblat 6 luni mobila NEOSET la clienti. Mi-am rupt spatele cu mobila lor (trebuia sa o si car in casa lor nu numai sa le-o asamblez) dar asta ne-a salvat de la o intoarcere in tara ce devenise aproape inevitabila. Chiar luasem hotararea si ne facusem calculele la bani ca sa mai asteptam 1 luna si apoi sa ne facem rezervarea la avion cat nu este prea tarziu. Pana in momentul de fata cele 3-4 luni inainte de a gasi acest job a fost cea mai grea perioada de cand suntem in Canada. Dupa ce am luat jobul totul s-a schimbat. Am prieteni care si-au gasit relative repede (3-4 luni) unii chiar joburi bune. Amn cunoscut chir si o familie care chiard aca si-au gasit joburi amndoi de supravietuire au hotarat sa se intoarca dupa 9 luni de Canda. Nu trebuiea sa-i blamati, nu trebuie sa-i condamnati cum se mai obisnuieste pe aici pe forum. Aveau joburi foarte bune in Romania si aici se asteptau sa la ceva mai mult decat ce gasisera. Au considerat ca nu e locul lor aici si pur si simplu au refuzat sa caute alte joburi. A fost alegerea lor sa se intoarca asa cum a fost alegerea lor sa emigreze in Canada. Sunt familii care se intorc dupa ani de zile traite aici.
In ceea ce ne priveste pe noi primul job l-am obtinut eu dupa cateva sute de resumee trimise. Dupa cele 6 luni petrecute la NEOSET a picat si primul job pe meseria mea (inginer mecanic) luat printr-o agentie, ca Plant Engineer. Sa nu credeti ca e cine stie ce. In primul rand, pentru ca era primul job pe meserie nu mi-am permis sa negociez salariul si nu este foarte mare ($35000 anual) si fac de toate in firma, de la productie si mentenata pana la tooling (executie si proiectare matrite si dispozitive simple) si programare pe CNC. Pentru unii, chiar de aici pare ciudat pentru un job in Canada unde specializarile sunt mult mai stricte si mai restrans definite decat in Romania, dar asta e. Nu am gasit inca pe nimeni care sa imi faca o acea vestita recomandare si trimit in continuare resumee sarind deja de modesta cifra de 800 de resumee trimise (fax, posta sau e-mail). Va repet ca este posibil ca sa vi se intample si unora dintre voi la fel si sa nu o luati ca pe o regula. Cunosc multi aici care au resit sa-si gaseasca un job bun si sa-si cumpere casa in mai putin de 2 ani.
Sotia, care a fost educatore si a lucrat la teberele scolare a gasit un part-time la 14 luni dupa vreo 2 luni de voluntariat la daycare-ul de unde am facut cursurile de engleza. De fapt acea luna a fost cea mai bogata de evenimente (placute) de cand am sosit in Canada. Amandoi am gasit joburi pe profesia noastra si ne-am mutat in aceasta zona in care spuneam ca ne simtim foarte bine. Acum deja are full-time si traim amandoi cu speranta ca experienta pe care am acumulat-o pana acum ne va aduce joburi mai bune. Pe noi rabdarea si perseverenta ne-a adus deocamdata pana aici.
Copiii, cum era de asteptat s-au adaptat cel mai bine si cel mai repede. Sunt inscrisi la scoala conform vrastei lor si de regula cei veniti din romania sar un an, adica fiica-mea cea mare dupa clasa I in Romania aici a mers in clasa a III-a si nu merg in clase speciale pentru emigranti ca in Quebec ci merg in clase normale numai ca au cateva ore pe saptamana mai mult engleza decat ceilalti. Oricum ei invata limba engleza foarte repede si mi se pare o greseala ca parintii sa vorbesca cu ein in casa in engleza pentru ca asa cum au invatat engleza de repede asa uita romana. Problema lorl a inceput sunt prietenii. La inceput ii gasesc foarte greu din cauza ca nu vorbesc limba bine dar dupa cateva luni sunt in elementul lor. Un singur lucru trebuie sa-l aveti cumva invedere : si unde locuiti sa-si poata face prieteni. Unde am locuit primul an nu si-au facut nici un prieten si asta a cantarit foarte mult cand ne-am hotarat sa ne mutam. Aici unde locuim acum au o multime de prieteni, romani si de alte natii.
Pritenii. Pentru noi, cei mari, e un pic mai dificil pentru ca am vrea sa avem aceeiasi prieteni care ii aveam in Romania dar acele prietenii au s-au infiripat in ani, in mod natural si aici incercam sa Ť implantam ť rapid si in mod cumva artificial niste prietenii dar simtim lipsa pritenilor din tara. Cu timpul poate unii dintre ei vor deveni prieteni pana intr-atat sa le simti lipsa atunci cand nu sunt langa tine. Prietenii vechi care ii regasesti, care poate te-au convins sa vii in Canada, este posibil sa ii regasesti mult schimbati de cum ii cunosteai in tara. Vita de aici schimba mult si este posibil sa ai astfel de surprize.

Probabil ca deja v-ati plictisit citind, vreau sa va spun ca nu-mi pare rau ca am plecat si deja pot sa spun ca mi-ar fi greu sa ma intorc sa locuiesc in Romania. Sunt aici si bune si rele dar parca mai multe bune si mai putine rele decat in Romania. La inceput unele lucruri mis-au parut chiar pe dos dar trebuie sa ne gandim ca venim intr-o tara cu o alta cultura, cu alte reguli in ceea ce priveste relatiile dintre oameni si aici vreu doar sa mentionez ca respectul fata de celalat real cel putin prin aparente. Oricum nimeni nu te va jigni, nimeni nu te va incerca sa-ti bat joc de tine indifernt de unde vii.

In final vreau sa multumesc tuturor celor care au facut tot ce au putut pentru a ajuta pe cei care au visat si au dorit in Canada adica mebrilor acestui forum pentru ca fiecare a contribuit in vreun fel sau altul la dezvoltarea acestuia chiar daca nu a csris nici un mesaj dar macar a ami spus cuiav adespre el si asa au aflat multi ca pot emigra si fara sa cheltuie mii de euro pe la tot felul agentii de emigare.

Celor care s-au hotarat sa vina in Canada, celor car inca nu s-au hotarat si celor care s-au hotarat sa ramana in Romania le doresc multa bafta si sa-si vada indeplinite dorintele asa cum si le-au visat fiecare.

Exact acum 2 ani, exact la ora aceasta pe aeroportul Otopeni rula avionul care ne purta spre Canada.

August 18, 2006, 07:47:51 AM "