| Telefonistii din Canada |
| Aveti in continuare
povestea unei familii care a emigrat in Canada. Ce au facut oamenii acestia? 1) EL - s-a angajat dupa vreo doua luni la un centru de apel (raspunde la telefoane). In prezent lucreaza in alta parte dar tot pe o pozitie similara. 2) EA - face citeva luni cursuri de franceza dupa care efectueaza un stagiu intensiv (5 luni) pe domeniul turismului. In prezent nu este angajata insa are speranta ca isi va gasi job tot la un centru de apel. Trebuie spus ca munca in astfel de centre este una din cele mai prost platite si in general angajatii sunt oameni foarte tineri care isi cistiga primele lor salarii. Asemenea locuri de munca iti asigura supravietuirea si nimic mai mult. Sa nu va imaginati ca centrele de apel sunt pentru emigrantii romani si straini absolventi de facultati particulare in care nu au invatat nimic asa cum este cazul autoarei textului de mai jos. Nu, indiferent de nivelul pregatirii si al experientei, tot la joburi foarte de jos ajungi. Canada nu are locuri de munca pentru ei, Englezii si Francezii locali, ce sa mai vorbim de sutele de mii de emigranti care se indeasa an de an intr-o tara ce nu le poate oferi nimic. |
"Un an de Canada Sincer, nici nu stiu cu ce sa incep. Mi-e greu sa intru in detalii ptr ca un an de zile e destul de mult sa-l povestesti in cateva randuri. Am ezitat inainte sa deschid acest nou subiect ptr ca am observat cu tristete ca indiferent daca spui lucruri de bine sau de rau despre Canada, lumea incepe sa te ia la rost. Apoi m-am gandit ca poate postarea mea ar ajuta pe cei de buna credinta de pe acest site, ajunsi aici sau "pe drum", sa-si faca o parere cat mai aproape de realitate...insa parerea mea este ca nu exista o singura realitate, ptr ca nici o experienta nu poate fi la fel. Mie personal imi place foarte mult aici si in Rom ma mai intorc doar in vizita. Nu am venit cu nici o idee anume anume despre Canada, desi simteam c-o sa-mi fie bine si o sa-mi placa, imi dadeam seama ca nu pot din Rom sa-mi dau seama cum e aici pana nu ajung aici. Nici nu stiu exact ce sa scriu, s-au intamplat atatea, am invatat atatea, imi plac atatea aici (imi displac f putine, care in general sunt si usor de ignorat), incat mi-e greu sa dau exemple. Stiu ca o sa va intrebati la ce bun subiectul "Un an de Canada", ca nu am spus nimic concret. Ei bine, tocmai ptr ca fiecare experienta e diferita, poate ca nu are sens sa intru in detalii, poate ca mai mult conteaza mesajul: imi place si raman si se poate...totul e sa ai atitudinea care trebuie, adica sa fii optimist, sa fii constient inainte sa vii aici ca trebuie sa faci un curs, o scoala ceva (indiferent de "doctoratele" din tara), sa stii ca ptr a reusi ce ti-ai propus trebuie sa fii dispus s-o iei pas cu pas si sa realizezi ca poate Canada iti va oferi si altceva, poate mai de pret, decat un salariu mai bun decat in Rom. Poate ca mi-ar fi mai usor sa povestesc din experienta mea (daca intereseaza pe cineva, evident) daca ma intrebati ceva anume, ce v-ar interesa sa detaliez, bineinteles dupa ce ve povestesc in 2 cuvinte ultimul an de zile. Mai intai despre sotul meu: el a terminat acum 8 ani Finante Banci si a lucrat 7 ani pana sa venim aici ca broker. Ptr ca-i placea f mult si informatica s-a ocupat si de reteaua de calculatoare a firmei, lucru care, pe langa certificarile Microsoft luate in tara, l-au ajutat f mult aici ptr ca si-a dat seama ca fara ceva studii aici nu se poate angaja in domeniu si ptr inceput e bine sa-si caute un job in informatica. Chiar asa s-a si intamplat, la 2 luni de cand am ajuns aici si-a gasit un job la un call center ca agent de suport tehnic, asta pana in februarie cand auzind ca firma s-ar putea sa dea faliment (lucru care s-a si intamplat) si-a gasit un alt job, mai bun, la IBM, tot ca agent de suport tehnic, unde e si azi. Intre timp s-a inscris la un curs fara frecventa in domeniul lui, curs organizat de Canadian Financial Institute, pe scurt are de invatat vreo 2 manuale si in decurs de un an de la inscriere, cand se simte in stare, poate sa dea un examen, iar diploma pe care o obtine e recunoscuta peste tot in Canada (si chiar ar fi avut sanse sa obtina un post la Banca Nationala deja de anul trecut daca avea diploma). Acum despre mine: in 2003 am terminat Relatii Publice la o facultate privata si sincer, mi-e cam rusine cu diploma obtinuta ptr simplu motiv ca mi-am dat seama ca nu ma prea ajuta la nimic (nu numai in Canada), efectiv, simt ca nu am invatat mare lucru, ca practic nu am nici o meserie, asa ca am pornit la drum cu ideea ca trebuie neaparat sa fac ceva cursuri aici, nu neaparat o alta facultate. Zis si facut. La 2 luni de cand am ajuns aici am inceput cursurile de francizare (ma gandeam ca o sa ma ajute daca vreau sa fac o scoala aici, sincer, am cam fost dezamagita, dar macar timp de 3 luni jumate am avut cu cine sa vorbesc in franceza-mie asta imi lipsea, conversatia, ca de teorie eram satula, in liceu am facut la greu franceza si engleza fiind la uman, ne puneau sa citim de ex Camus si Balzac direct in franceza, dar cand era vorba sa deschid gura, nu-mi veneau cuvintele...) in fine, sa continui...in timp ce eram la francizare, am inceput sa ma interesez de ce as putea sa fac, sa-mi placa si sa nu dureze prea mult, max un an. Si cum mergeam zilnic spre francizare cu metroul, tot vedeam o reclama la Colegiul April-Fortier de turism...asa mi-a venit ideea, tot imi placea mie de mica geografia, la limbi straine intotdeauna m-am priceput (pe langa fr si engl, mai stiu spaniola si nitica portugheza, in rom am luat si ceva cursuri - vreo 6 luni - de chineza, bine ca asta nu se pune, ca la cat e de grea, daca mai imi amintesc 2 vorbe, desi daca nu as avea ce face si m-as apuca din nou, maca stiu ca am baza, bine am inceput sa deviez, ideea e ca ptr a lucra in domeniul asta, lb straine sunt un atu), asa ca m-am inscris ptr sesiunea de 5 luni intensiv care incepea in ianuarie. Chiar acum 2 spatamani am terminat cursul care mi-a placut enorm, in 5 luni am invatat mai multe decat am invatat in 4 ani de facultate, si mi-am dat seama ca o diploma cunoscuta aici (se pare ca April-Fortier e cel mai tare colegiu in turism din Qc) iti deschide multe usi. Trebuie sa recunosc ca a fost intr-adevar intensiv, timp de 5 luni nu am avut timp de nimic altceva decat sa invat, nu doar ca sa trec, dar si sa acumulez cat mai multe si sa am si note cat mai bune ptr ca si asta ajuta pe viitor mai ales ca sunt profesori care dau referinte despre tine ptr joburi. Imediat cum am terminat am si inceput sa ma duc la interviuri, de fapt am fost la 2, ptr ca mi-am propus ca ptr inceput sa lucrez la o companie care se ocupa cu voiajele de afaceri, ceea ce ei numesc turism corporativ, asa ca afland ca au porti deschise 2 din companiile din acest domeniu, de fapt cele mai tari din cate ne-au spus profesorii de la colegiu, respectiv HRG (cunoscuta dupa fostul nume: BTI - Business Travel International) si American Express (aia care au si cartea de credit), m-am dus si eu si acum chiar sunt optimista ca va iesi ceva deoarece ambele deja m-au pus sa le dau referinte sa ma verifice si apoi imi vor da un raspuns final. Este vorba de fapt despre posturi la centrele lor de apel, din fericire nu sunt 24 din 24 si se pare ca este usa de intrare in domeniul asta, apoi ce-o mai fi, mai vedem, important este ca o sa incep sa-mi fac renumita "experienta canadiana". Cam asta este experienta noastra, spusa f la rece, "just facts", acum daca vrea cineva sa ma intrebe mai multe, "go ahead"... Joi 22 Iun. 2006" |
| sursa: http://www.montreal.ro/viewtopic.php?t=33051 |