Principalele obiective ale administrarii retelei rutiere din Romania în etapa actuala trebuiesc corelate cu disponibilitatile financiare ale economiei romanesti si cu cerintele societatii :
a - pentru corelarea criteriilor de eficienta, cu criterii de ordin social, cultural si de valorificare a resurselor economice ale zonei, este necesara o tratare diferentiat a drumurilor, dar si o distributie echitabila a resurselor:
- reteaua principalelor drumuri care sa cuprinda drumurile europene, o parte din drumurile nationale precum si o parte din drumurile judetene; aceasta trebuie conceputa pentru a merge inaintea cerintelor traficului urmarindu-se realizarea de amenajari rutiere in jurul marilor orase (centuri si segmente de autostrada); in restul retelei este necesara scoaterea drumului din localitati, realizand primul fir de pe viitoarele autostrazi sau executand drumuri expres,
- reteaua de drumuri de interes regional, care sa cuprinda restul drumurilor nationale, o parte din drumurile judetene, precum si unele drumuri comunale, pe care este necesara mentinerea starii tehnice actuale, pana la crearea de resurse,
- drumuri cu trafic redus, care sa cuprinda restul drumurilor judetene si comunale; aceasta a fost categoria cea mai defavorizata, ea reprezenta un balast imens pentru natiune deoarece este scos din circuit 25-30% din potentialul economic al Romaniei. Este iminenta o repopulare a satului, proces care se va consolida si se va exercita o presiune apreciabila asupra retelei rutiere. Este segmentul de retea care cere prioritate absoluta.

b - utilizarea eficienta a resurselor de care dispunem la aceasta data in conditii de efort valutar minim, actuala baza de productie trebuie adusa la paramentri acceptabili de exploatare macar pentru urmatorii 5 ani.

c - elaborarea de structuri si tehnologii adecvate pentru drumurile cu trafic redus, care sa asigure la costuri minime conditii pentru derularea traficului in orice conditii; administrarea acestei retele nu poate fi lasata la nivelul comunelor.

d - exploatarea bazelor proprii de productie trebuie sa respecte cu strictete normele de protectie a mediului, iar pe trasee sa se realizeze lucrari de intretinere "curate".

e - initierea de cercetari in echipe complexe pentru reabilitarea mediului inconjurator cu specialisti de diferite specialitati, geografi, arheologi, istorici, geologi, esteticieni, etc.; dar si cu participarea directa a organelor locale, a unor agenti economici sau a unor asociatii cu scop nelucrativ;

f - luarea de masuri speciale in traversarea unor zone "sensibile" la poluare cum ar fi rezervatiile naturale, prizele de apa potabila, zonele de odihna, agreement sau balneare, s.a;

g - integrarea in cadrul retelei publice a unei parti din reteaua de drumuri de exploatare, acoperita cu imbracaminti permanente si pe care sa se poata circula in regim de peaj;

h - eliminarea plantatiilor care prezinta pericol pentru siguranta circulatiei rutiere si dezvoltarea notiunii de "plantatii antisoc" in cadrul normelor tehnice privind plantatiile rutiere;

i - realizarea unei informari corecte si decente asupra spatiului parcurs de uzager si evitarea invaziei publicitatii, prin impunerea unor norme de estetica a peisajului;

j - recuperarea si valorificarea materialelor utilizabile continute in deseurile si rezidurile provenite din activitatile de constructie si intretinere a drumurilor, retinerea, neutralizarea si depozitarea corespunzatoare a celor neutilizabile;

k - crearea cadrului legal care sa protejeze eficient drumul, caci in prezent actiunile nu sunt descurajante; in primul rand se impune franarea tendintelor de "dispersare" a constructiilor dealungul drumurilor si instituirea obligativitatii de a se realiza "accese grupate" la drumurile importante; chiar bine conceput si integrat corespunzator in peisaj, un drum poate fi invadat de "mediocritate", anulandu-se eforturile initiale; din acest punct de vedere limitele actuale ale zonei de protectie sunt total nesatisfacatoare;