Intr-un colt din natura
Atunci cand in zori de ziua imi imaginam
Ca intr-o clipa rautatea disparea
As fi preferat sa-mi ocolesc singuratatea
In loc sa gasesc nelamurirea inflacarata
O tacere se transforma in placere
Iar placerea intr-o cruda intretaiere
Cea a drumurilor care imi e deschisa
Oricand poate fi stinsa
Pluteam pe aripile cerului
Si-mi amestecam speranta curcubeului
Ca si cand nemurirea inchina o spaima incarcata
Totul parea o raza despicata
Sau o pata intr-un vechi citat
A celui ce a ramas mereu mirat
De ceea ce poate cuprinde natura
Aceea torta care ti-a mangaiat dorinta
De a ingropa trecutul presarand lacrimi de flori
Si de a renaste speranta unor strasnici trecatori
Cee ce inteleg ce inseamna
Uitarea... poate fi descoperita
Intr-un vechi candelabru in castel, parasita.
A prelucra un zambet e o arta
La fel cum si iarna poate fi umilita fiind o natura moarta
Intr-un colt de imaginatie
Rasadind franturi de creatie
Este o nimica toata de a fi scaldat in bratele printesei
Intrucat mereu a fost alintata copia Craiesei
Doresc sa ma scufund intr-o ploaie de stele
Si sa le numar fiind perlele mele .
Sau sa rapesc o frantura dintr-o carte
Si sa o amestec transformand o vietate
Intr-un fir de melancolie
Precum un suflet fara un pic de gingasie
Oricine ma poate rapi
Si sa ma duca pe un meleag ce nimeni nu-l poate gasi.
|
