Anglia anglo-saxona

Abandonata de legiunile romane, Marea Britanie a fost ocupata treptat de triburile germanice. Astfel a luat nastere Anglia-saxona, care s-a delimitat de "biserica celtica" din nord si vest, pastrandu-si identitatea pana la cucerirea normanda din 1066.
Invadatorii veneau de pe coastele din nordul Europei si apartineau unor triburi diferite: saxoni, iuti, angli si friti; ei au dat numele unor regiuni ale Angliei (de ex. Anglia de Est Sussex - semnificand teritoriile anglilor si teritoriile de vest, sud si est al saxonilor).
Cu toate acestea, diferentele dintre aceste triburi de invadatori nu i-au impiedicat sa devina un singur popor, si, din acest motiv, istoricii pot folosi acum termeni colectivi ca "Anglia anglo-saxona" sau chiar "saxoni" pentru a descrie triburile germanice care ulterior au devenit engleze.
In acelasi timp au avut loc modificari importante si in lumea celtica.
Desi saxonii erau atei, religia crestina-adusa de romani a supravietuit in Tara Galilor si de aici, incepand din 432 d.Hr., a fost dusa in Irlanda.


Cruciadele

Zeul religios, cruzimea, cavalerismul si lacomia, toate au detinut un rol important in istoria dramatica a cruciadelor. Acestea erau expeditii militare, trimise din Europa medievala, cu scopul de a recastiga de partea crestinismului Palestina si Siria.
In secolul al XI-lea Europa crestina supravietuise unui numar insemnat de crize grave si era in plina expansiune.
Ultima cruciada: S-au organizat inca patru alte cruciade in afara Europei insa doar una s-a mai desfasurat in Tara Sfanta. Aceasta, a sasea cruciada (1228-29), a fost organizata de imparatul romano-german Federic al II-lea, cunoscut pentru scepticismul sau religios. Cu toate ca fusese excomunicat de catre Papa, el a reusit sa cucereasca Ierusalismul, Bethleemul si Nazarethul.
Acest castig s-a dovedit insa a fi doar unul temporar. Crestinii din Tara Sfanta au devenit din ce in ce mai dezbinati, in vreme ce sultanul Egiptului, revigorat militar, a inceput sa cucereasca fortificatiile cruciatilor, una dupa alta.

Date importante:
- A treia cruciada 1189-1192;
- A patra cruciada - au fost cucerite orasele crestine Zara si Constantinopol 1202-1204;
- Cruciada copiilor 1212;
- A cincea cruciada 1218-1221;
- A sasea cruciada 1228-1229;
- A opta cruciada ataca Tunisul fara a reusi sa-l cucereasca 1270;


Anglia si Normandia

Cucerirea Normandiei din 1066, a dat Angliei o clasa stapanitoare noua si straina. Regii normanzi au creat o monarbie puternica, implicand si Anglia in ambitiile lor dinastice pe Continent.
Dupa ce l-a invins pe Harold in batalia de la Hastings, William Cuceritorul (1066-1087) s-a incoronat la Westminster, fiind recunoscut rege de "parlamentul" anglo-saxon. Acesta i-a legitimat pozitia, insa nu putea ascunde faptul ca s-a suit pe tron prin intermediul fortei, distribuind prazile de razboi sustinatorilor sai. De fapt, William urmarea inlaturarea vechii clase din conducerea statului si a bisericii, creand o societate pe deplin feudala, in care grupurile sociale dominante erau formate din straini provenind din Normandia si alte regiuni ale Frantei.
Wilhelm a fost capabil sa se foloseasca de faptul ca putea controla intreaga tara. El a pastrat o mare portiune de pamant pentru ei insusi, impartind ce ramasese in parcele mici, astfel incat propietatile supusilor sai erau prea imprastiate pentru a constitui o amenintare puternica.
In timpul domniei lui William al II-lea (1087-1135), Anglia si Normandia au fost pentru scurt timp separate, insa fiul cel mai tanar al lui William Cuceritorul, Henry I, a devenit rege al Angliei, iar in 1106 acesta a preluat si conducerea Normandiei de la fratele sau.
In 1153 cand Henric, fiul Matildei, in varsta de 20 de ani, a sosit in Anglia, a fost intampinat cu speranta si entuziasm. Henric al II-lea (1154-1189) a devenit primul rege al dinastiei Angevin sau Plantagenet.

back