Porcul este considerat în vechi culturi animal sacru, animal emblematic pentru zei ai vegetatiei - Osiris (la egipteni, care îl identifica uneori chiar cu zeul), Demeter si Persefone (zeite agrare la greci), sau Ceres (zeita romana a grâului).
Crestinismul a acceptat practica sacrificarii porcului ca secventa a suitei de obiceiuri pregatitoare marii sarbatori a Craciunului.
Exista un timp ritual al sacrificiului porcului - ziua de Ignat (20 decembrie) sau dupa Sfântul Vasile (aproximativ aceeasi zi pe stil vechi), dimineata în zori - moment al zilei propice multor practici rituale.
În unele zone, la Paste este sacrificat un purcel "de lapte".
"Daca nu tai porcul de Ignat, nu-i mai merge bine", "dupa Ignat, porcul slabeste" spun batrânii, dar sunt sate (din Vâlcea, Bacau, Prahova) în care porcul este taiat a doua zi de Craciun sau a treia zi (în Dâmbovita), conform unor interdictii privind consumul carnii de porc în prima zi de Craciun.
Spatiul trebuie curatat bine si este demarcat, practica ce aminteste ritualul de pregatire a actelor sacrificiale la romani prin trasarea unui cerc magic in jurul altarului. Totodata, "victima" este pregatita cu gesturi si formule rituale: animalul este stropit cu apa sfintita, este asezat cu capul spre rasarit, pe frunte sau pe ceafa este trasata cu cutitul o cruce pe care se presara sare iar în casa sunt rostite formule rituale: "Doamne ajuta!", "Sa-l mâncam cu sanatate!".

Sarea , simbolul de puritate si curatenie, este utilizata în ritualul sacrificial înca de la romani, care o presarau pe capul victimei (împreuna cu boabe de orz) sau o ardeau pe altar pentru îmblânzirea zeilor Penati - zei ocrotitori ai caminului familial.
Alte obiceiuri scot în evidenta valoarea animalului ca simbol al vietii: parul porcului trebuie înmuiat în sânge "pentru ca sa nu se stinga neamul porcilor" iar sângele care curge în timpul sacrificiului trebuie strâns într-un vas cu mei.
Ansamblul ritual al "taierii" porcului este încheiat prin masa comuna (numita "pomana porcului") ce se desfasoara într-o atmosfera solemna, în liniste, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituala a participantilor la actual sacrificial înfaptuit.

Sursa: Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru" din "Bucate, vinuri si obiceiuri românesti"/Radu Anton Roman

back