Înnoitoarele icoane ale Elenei Murariu

Icoanele Elenei Murariu împrumută ceva din ştiinţa zugravilor medievali, în desenarea ocrotitoarelor incinte cereşti şi a detaliilor vegetale, dar pun – în acelaşi timp – în valoare vocaţia compoziţională a artistei, lizibilă mai ales în realizarea unei complementaritaţi pline de sens şi frumuseţe între spaţiul profan şi cel sacru. Abordând teme cunoscute ale eposului biblic de la Buna Vestire la Izgonirea din Rai, Răstignirea sau Înălţarea, icoanele Elenei Murariu au totuşi un element de noutate, individualizant şi inconfundabil.

Obişnuită cu migala ostenelii îndelungi pe suprafeţele destinate restaurării şi cu respectul faţă de fiecare milimetru de frumuseţe veche, ce trebuie smulsă nedreptăţii corozive a timpului, Elena Murariu işi îmbogaţeşte compoziţiile cu unele detalii surprinzătoare, dar pline de sensuri. Dacă spaţiul profan redat prin peisajul abrupt şi stâncos al unui povarniş montan, transmite sugestia de inospitalitate şi suferintă, incintele cereşti ale Raiului şi Împărăţiei, de dincolo de vârfurile chinuitei ascensiuni pământeşti, compensează spaţiul plastic al icoanei cu liniştea refugiului definitiv al sufletului, eliberat de precarităţile vieţii lumeşti. O altă lume se deschide peste înălţimile munţilor, în care vegetaţia exotică desenată cu plăcere miniaturală sugerează vitalitatea sacrului din mereu înverzitele Grădini ale Raiului, promisiunea Învierii şi a vieţii veşnice revelate în Evanghelii. Elena Murariu înviorează arta iconografică românească înnoind-o cu sugestii actualizante ale deschiderii postmoderne, lucru pe care nu-l poate face decât un artist care nu doar cunoaşte rigorile icoanei bizantine, ci işi trăieşte viaţa şi destinul în paradigma sacrului hrănindu-se cu aura Duhului cel viu şi mereu creator.

România Liberă, 10 ianuarie 2004

La Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia, de la Icoana Naşterii la Naşterea Icoanei

La parterul Palatului Brâncovenesc Mogoşoaia se află deschisă o expoziţie care merita cu adevarat sa fie vizitata. Expun împreună Ion Grigorescu, Mariana şi Mihai Macri, Maria Mirea, Elena Murariu, Mihaela Nacu, Horea Pastina, Mihai Sarbulescu, Bogdan Vladuta, artişti de formaţie, stiluri şi viziuni plastice diferite, extrem de personalizate, ale căror lucrări se întregesc reciproc sub inspiratul generic "Icoana Naşterii - Naşterea Icoanei". Fie că e vorba de desene, lucrări in ulei, pictură pe sticlă, tapiserie, diversitatea tehnicilor slujeşte cu mijloace specifice temperamentului şi talentului propriu o temă generoasă, asumată creator atât de profund încât Naşterea Domnului se răsfrânge în lucrările fiecărui artist sugerând o geneză iniţială, veritabilă renaştere a gestului artistic originar, când cultul şi cultura se hrăneau din aceeaşi rădăcină a sacrului, potenţându-se reciproc.
Un spaţiu extins în expoziţie a fost acordat Elenei Murariu, pe care am remarcat-o şi cu prilejul unei ex-poziţii personale, ale cărei precizie a detaliului plastic şi originala încadrare în canoanele bizantine restaureaza ideea iconografiei ortodoxe, în plină explozie iconoclastă contemporană. Extrem de originală ca viziune este o icoană a sa sub formă de cruce, în centrul răstignirii căreia e plasată imaginea leagănului cu pruncul sfânt vegheat de maica născătoare - o sinteză a creştinismului şi a ideii generice a bobului de grâu care numai prin sacrificiu şi moarte va putea da roadă bogată. Elena Murariu, dar şi ceilalţi artişti care expun, poate întreaga expoziţie de la Palatul Mogoşoaia ar merita reluată într-o expunere amplificată în spaţiile generoase ale Palatului patriarhiei din Bucureşti.

Această expozitie a fost vernisată în preajma sărbătorilor Naşterii Mântuitorului şi va rămâne deschisă până la sfârşitul lunii martie. La vernisaj, Doina Mândru, directoarea Centrului Cultural Mogoşoaia şi iniţiatoarea evenimentului, împreună cu Dan Nasta, a avut ideea fericita de a aduce copii de la şcolile din zonă, inclusiv de la un centru de copii defavorizaţi, atât pentru a asculta frumoase colinde maramureşene, cât şi pentru a se familiariza încă de la o vârstă fragedă cu actul artistic de valoare, astfel încât Icoana Naşterii să renască în inima fiecăruia, lucrând în timp pentru regăsirea spiritualiţăţii sacre originare, într-un prezent înspăimântător de profan.