Numerosii cititori care i-au apreciat excelentul Vademecum in cancerologie vor avea, parcurgand cea de-a doua varianta a cartii, intitulata ONCOVADEMECUM 2000 (Editura MPM Edit Consult, Bucuresti, 2001), o surpriza pe care, cunoscutul specialist roman stabilit in Olanda, dr. Theodor Ban, le-a pregatit-o, si anume aceea ca volumul expunerii aproape s-a dublat, autorul nazuind si izbutind, sa sintetizeze unele probleme de actualitate in oncologie, astfel incat, intr-o editie reactualizata si completata, practicianul care se ocupa de un pacient cu cancer va gasi un raspuns practic la intrebarile sale cotidiene. A rezultat un tom masiv, de aproape 700 de pagini, cu o solida sustinere stiintifica (avand o baza documentara de peste 1.115 referinte recente), clar expus si bine sistematizat, cu o bogata ilustratie demonstrativa, al carui tiraj, prin stradaniile autorului, prin generozitatea unor sponsor! neerlandezi si a Fundatiei Culturale ..Sindan", va fi distribuit in mod gratuit oncologilor din Romania si Republica Moldova. Tinand insa cont de faptul ca prima parte a amplei monografii actuale (tratand cvasiexhaustiv, desi rezumativ, despre tumorile solide si oncohematologie) a fost prezentata in hebdoma-darul ,,Viata medicala" curand dupa aparitie, ne vom concentra atentia exclusiv asupra celor patru capitole, nou introduse - cancerul metastatic, cancer si infectii. tratamentul paliativ si sindromul dureros in oncologie", in incercarea de a desprinde ideile lor calauzitoare. Astfel, documentata sectiune consacrata cancerului metastatic constituie o convingatoare tentativa de a muta accentui de la terapia paliativa la aceea curativa, ,,deoarece in doua din trei cazuri el poate fi controlat", fiind necesar a fi “considerat ca orice alta boala cronica". Complexa si complicata relatie cancer-infectii, , “sursa majora de morbiditate si mortalitate", este analizata in detaliu, tratamentul recomandandu-se a fi instaurat ,,cat mai rapid posibil, mai intai in mod empiric si apoi adaptat in functie de antibiograma". Vom sublinia ca, totusi, centrul de greutate al noii abordari com-plementare este mutat in sectorul ingrijirilor paliative si al terapiei antalgice - raspunzand necesitatilor obiective ale ,,bolnavilor cu maladie avansata", mai putin influentata de ,,progresele semnificative" inregistrate in ultimul deceniu. De remarcat ca, dupa expunerea mijloacelor si procedeelor terapeutice adecvate simptomatologiei-tinta in cadrul ingrijirilor paliative, avand drept obiectiv central ,,prezervarea calitatii vietii bolnavului cu cancer avansat", autorul insista asupra ,,acompa-niamentului unui bolnav care moare" si asistentei familiei ,,cu scopul de a preveni doliul patologic" si dedica un subcapitol special privind ,,problema eutanasiei, pana nu demult un subiect tabu" si resimtita, in mod dureros, drept consecinta logica a evidentei incontestabile ca ,,peste tot in lume, bugetele alocate sanatatii se reduc de la an la an". Revenind la dezideratul prezervarii calitatii vietii pacientului, trebuie mentionata , “terapia psihologica adjuvanta“ (prezentata intr-o anexa si centrata de metoda Simonton de psihoterapie cognitiva). 0 atentie deosebita este insa acordata terapiei selective a durerii, in scopul controlarii si, pe cat posibil a suprimarii acesteia, tinandu-se cont de obiectivitatea observatiei ca ,,in cance­rologie, sindromul dureros are o semnificatie aparte". De altfel, atat capitolul final, cat si masivul volum, se incheie cu urmatoarea concluzie: nDurerea din cancer poate si trebuie tratata, pentru ca fiecare bolnav trebuie sa ramana, pana la sfarsitul vietii sale, un barbat sau o femeie vie, atat pentru el, cat si pentru anturaj, adica sa i se respecte demnitatea umana". Dr. Valeriu MIHAILA