PROTEST/NOTÃ/CONTESTATIE/DECLARATIE/COMUNICAT

Proiectul drumului de ocolire propus de primãia Tg. Mures si promovat prin inducerea în eroare a cetãtenilor, este o aberatie tehnicã, o crimã ecologicã si o imensã ilegalitate.
Nu vãd cum acest drum de ocolire ar putea rezolva problemele de trafic, chiar de trafic greu, un drum care este foarte ocolitor (din Tudor nimeni nu se va duce prin spate sã ajungã în centru, iar sufocarea Spitalului Judetean, respectiv a serpentinei si a cartierului,  cu camioane nu este nici pe departe o solutie) si care în plus costã "o pãdure"...

Sã luãm cele de mai sus pe rînd si sã le analizãm. Oferim si solutii alternative.

1. Tehnic, traseul drumului ales nu are nici o noimã, nici o logicã si nu este justificat de nici un fel de informatii tehnice.
   
   1. Datele pe baza cãrora s-a realizat studiul de fezabilitate sînt atît de subtirele tehnic si faptic deoarece aceste date nu afirmã si nu demonstreazã nimic.
      
   2. Accesul la drumul de ocolire este situat exact la marginea orasului, Masini de Calcul, pe un traseu pe care nici un sofer aflat, de exemplu, la Fortuna nu l-ar alege. Pentru a ajunge în Centru sau în 7 Noiembrie orice sofer ar vira la stînga în intersectia dintre Înfrãtirii si Cutezantei ca sã nu spun cã ar lua-o pe 1 Decembrie.
      
   3. Iesirea/intrarea drumului de ocolire se va face lîngã spitalul nou, un loc “minunat” pentru redirijarea traficul greu, pentru asigurarea linistii si aerului curat al bolnavilor. Oricare ar fi directia, drumul de ocolire ar trece la cîtiva metri de spital pe lîngã pãdure, prin parcarea directiei de sãnãtate. Varianta este inacceptabilã, pentru cã spitalul nou ar fi supus poluãrii chimice, fonice si vibratiilor. Dacã eu la etajul 4 pe Pandurilor am peretii crãpati si vibreazã totul de la traficul prin gropile si denivelãrile de pe drum, pot sã îmi imaginez cum va vibra sala de operatii de la etajul 7 din spital. Combinatia groapã, camion greu, bisturiu va deveni mortalã. Un chirurg bun stie asta!! Nu, domnule primar?
      
   4. Viteza de deplasare propusã pe acest drum este micã (50 km/h), drumul este foarte virajat, iar rezultatul final este un timp lung pînã la ajungerea la destinatie.
      
   5. Se poate compara traficul realizat pe centura actualã, de masinile care pleacã din zona Tudor, Livezeni, Fortuna spre Azomures. Abia 5-10% folosesc ruta, majoritatea preferînd chiar si în orele de vîrf traseul Gheorghe Doja - 1 Decembrie 1918 (Predeal – Pandurilor). Putini locuitori din Tudor se duc spre marginea orasului ca sã ajungã la Prodcomplex!!
      
   6. Majoritatea celor care sînt factori de decizie pe plan local sînt si soferi. Luati-vã masina, parcati la Corina, Dacia, Super, Diamant sau Fortuna si gînditi-vã pe unde ati merge la Azomures sau Spitalul Nou.
      

1. Drumul este o crimã ecologicã.
   
   1. Tãierea a 12,5 hectare de pãdure, pentru cã atîta înseamnã 122.000 m2 va lipsi orasul de o bunã parte din protectia sa verde. Si asa avem prea putin spatiu verde raportat la numãrul de locuitori.
      
   2. Aceastã nouã defrisare va veni în completarea celor 27 de hectare defisate (rase) de universitatea Sapientia în fosta livadã de meri, adicã împreunã lasã orasul fãrã 40 hectare de pomi si copaci.
      
   3. Altfel spus fãrã nici o justificare 8% din zona verde din jurul orasului va fi defrisatã!
      
   4. Studiul de mediu pleacã de la afirmatia COMPLET FALSÃ cã traficul greu trece prin zona centralã (pagina 1 pct. 2.1). Traficul greu ocoleste zona centralã!
      
   5. Studiul de mediu ia în considerare, ca bazã de calcul, un trafic pe ruta Sighisoara – Reghin care nu stim cum a fost determinat, mãsurat, evaluat. La pagina 1 traficul presupus este de 1591(m) + 7851(b) masini, iar la pagina 14, exact acelasi trafic, devine 1406(m) + 7851(b)! Adicã traficul greu este mai redus cu 185 unitãti, sau 13 procente. Oricum sursa informatiei este necunoscutã. Restul este poezie si regula de trei simplã.
      
   6. Lipseste complet din studiul de mediu, efectul defrisãrii unei pãduri încã tinere asupra capacitãtii acesteia de a absorbi noxele.
      
   7. Este extrem de grav cã nu se pune mãcar în discutie efectul asupra faunei, animalele din pãdure, care vor trebui sã traverseze în mod regulat o sosea care le va tãia în douã habitatul lor natural.
      
   8. Datã fiind defrisarea a 12 hectare de pãdure, nici un investitor din UE nu va accepta sã îsi lege numele si reputatia de o asemenea actiune. Rezultatul va fi lipsa de finantare si nevoia de a suporta costurile din bani publici, adicã banii nostri!
      

1. Drumul de ocolire este o imensã ilegalitate.
   
   1. Dacã cititi cu atentie PUG Tîrgu Mures, pagina 76-78 se poate vedea cã pãdurea este inclusã la capitolul “V6 – Pãduri de agrement” iar aceste zone pot fi utilizate cu conditionãri: “cu conditia ca prin dimensionarea si configurarea spatiilor libere fãrã vegetatie înaltã sã nu fie diminuat efectul de ameliorare a climatului local”.
      
   2. Dacã cititi si legea 26 din 1996 se poate vedea cã “Art. 54. - Reducerea suprafetei fondului forestier proprietate publicã este interzisã” si “Art. 55. - Ocuparea definitivã a unor terenuri din fondul forestier se face, de regulã, pe bazã de schimb. Terenurile preluate trebuie sã fie apte a fi împãdurite si echivalente ca suprafatã si bonitate”.
      
   3. Rezultã cã de fapt în mod legal acest drum nici nu poate fi realizat pentru cã se va afecta fondul forestier prin reducere. Nimeni nu va aproba la ministere o asemenea actiune. Adicã în final acest drum este doar o vorbã goalã mult zgomot pentru nimic.
      

O primã invitatie la o discutie despre drumul de centurã a fost propusã de Asociatia “Valea Soarelui” încã din august 2002 dar fãrã un rãspuns mãcar de la primãrie.
http://valeasoarelui.home.ro/centura1.html.

O a doua invitatie la o discutie onestã, care includea si propuneri concrete, am initiat-o în martie 2003. Din nou primãria a ignorat orice date care erau în contradictie cu intentiile ei.
http://valeasoarelui.home.ro/centura2.html

Datã fiind aceastã atitudine, de ignorare a problemelor cetãtenilor, nu cred cã primãria urmãreste sã rezolve problemele reale ale cetãtenilor chiar dacã o face pe bani publici. Sper sã fie vorba doar de o umanã grandomanie si nu de interese ascunse de grup!
Solutia propusã mai jos reprezintã doar o posibilitate care poate fi realizatã dupã ce se iau în calcul toate elementele.

Solutia realã a problemei accesului Tudor – Clinici este formatã din douã subsolutii complementare.

1. Traficul greu sã fie scos cu adevãrat din oras, adicã sã foloseascã drumul propus a fi construit de Consiliul judetean pe lîngã Livezeni spre Selgros. Acest drum ar fi într-adevãr un drum de ocolire (centurã) si dacã va fi proiectat ca sosea (100 km/h), va permite ocolirea orasului în cîteva minute. Solutia de ocolire ar fi valabilã si în anul 2020 sau 2030!
   
2. Pentru autoturisme folosind reteaua existentã de drumuri, trebuie realizate fluxuri pe sens unic, trebuie lãrgite unele artere printr-o reorganizare si eficientizare a traficului, semaforizare în undã verde, etc.
   
   1. NU este neapãratã nevoie de un singur drum de acces, se poate realiza o retea de sensuri unice alternative care sã permitã accesul de pe ambele versante ale Platoului Cornesti.
      
   2. Aici sînt incluse strãzile Papiu, Korosi Csoma Sandor, Crizantemelor, Popescu Petre, Borsos Tamas, Kogãlniceanu,Tîrgului, Bolyai, Stefan cel Mare, Lieceului, dar si Alunis, Gabor Aron, gen. Dumitrache, Cantemir, Rãsãritului, Pãdurii, Trebely, Subpãdure, Negoiului, Posada, Cornesti.
      
   3. O variantã de drum de ocolire ar putea merge pe strada Subpãdure, sã urce spre Platoul Cornesti pe la marginea pãdurii (cîteva sute de metri!), sã atingã strada Cornesti si prin strada Pãdurii si Rãsãritului sã iasã la Clinici. O ramificatie a acestui traseu ar trece pe strada Trebely pînã la unitatea militarã de pe Mihai Viteazu. O parte a drumului pe strada Subpãdure existã deja!!
      
   4. O altã variantã ar putea urca de pe strada Negoiului spre strada Posada care se leagã de strada Cornesti. Si aceste drumuri existã sub formã de strãdute sau poteci largi pe care însã circulã si masini!!! Si eu am urcat pe acolo!
      
   5. Adicã ideea de bazã propusã de noi, este sã cheltuim pe amenajarea orasului asa cum este el acum, oferind variante multiple de acces, în loc de un drum grandios, inutil si costisitor.
      
   6. Costurile totale ale amenajãrii drumurilor existente ar fi mult mai reduse decît Grandiosul Drum Al Inutilitãtii si în plus ar realiza sistematizarea si reabilitarea întregii zone a Platoului Cornesti. Si asta fãrã a face multe expropieri. În cel mai rãu caz primãria ar trebui si ar putea sã ofere alte terenuri la schimb, terenuri aflate în apropiere, în aceeasi zonã si încã în proprietatea primãriei.
      

Modul în care primãria face campanie pentru a obtine “sustinere” publicã este penibil, cetãtenii “agresati” de activistii din primãrie, aproape cã sînt obligati sã spunã da, iar dacã totusi spun nu, sînt ignorati. Primãria vrea doar rãspunsuri pozitive. În imagini este actiunea culegãtorilor de semnãturi la cimitir si cîteva din minciunile propagandistice.





Prezentarea problematicii acestui drum si consecintele lui pe termen lung sînt complet si voit ignorate si îmi aduce aminte de trista campanie pentru “cincinalul în patru ani si jumãtate”.

Sper ca acest protest/notã/contestatie/declaratie/comunicat/etc sã fie luat în seamã de cei care iau decizii, de cei care iau atitudine, de cei care iau parte.





ing. Dan-Cãlin Tocaciu
Extrase din Legea nr. 26 din 1996 – codul silvic
Art. 1. - Pãdurile, terenurile destinate împãduririi, cele care servesc nevoilor de culturã, productie ori administratie silvicã, iazurile, albiile pâraielor, precum si terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national.
Art. 2. - Sunt considerate pãduri, în sensul prezentului Cod silvic si sunt cuprinse în fondul forestier national, terenurile acoperite cu vegetatie forestierã cu o suprafatã mai mare de 0,25 hectare.
Art. 3. - Terenurile din fondul forestier national destinate împãduririi si cele care servesc nevoilor de culturã, productie ori administratie silvicã sunt:
a) terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate si poienile stabilite, prin amenajamentele silvice, sã fie împãdurite;
b) pepinierele, solariile, plantajele, culturile de rãchitã si cele cu arbusti ornamentali si fructiferi;
c) terenurile destinate asigurãrii hranei vânatului si animalelor din dotarea unitãtilor silvice;
d) terenurile date în folosintã temporarã personalului silvic;
e) terenurile ocupate de constructii si cele aferente acestora, drumuri si cãi ferate forestiere, fazanerii, pãstrãvãrii, crescãtorii de animale, dotãri tehnice specifice sectorului forestier.
Art. 4. - Fondul forestier national este, dupã caz, proprietate publicã sau privatã si constituie bun de interes national. Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier national se exercitã în conformitate cu dispozitiile prezentului Cod silvic.
Art. 23. - În scopul asigurãrii permanentei, stabilitãtii, biodiversitãtii pãdurii, se va acorda prioritate regenerãrii speciilor din tipul natural fundamental, prin aplicarea unor tratamente cu interventii repetate.
Tãierile rase sunt admise numai în pãdurile de molid, pin, salcâm, plop, salcie si în zãvoaie, precum si în cazul refacerii unor arborete în care nu este posibilã aplicarea altor tratamente. În aceste conditii, mãrimea parchetelor va fi de maximum 3 hectare; în situatiile în care pentru reîmpãdurire este necesarã pregãtirea mecanizatã a solului, suprafata parchetului poate fi de cel mult 5 hectare.
Art. 32. - Persoanele juridice si fizice, care desfãsoarã activitãti ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului forestier national si vegetatiei forestiere din afara acestui fond, sunt obligate sã ia toate mãsurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei si solului.
Pagubele aduse prin nerespectarea acestor prevederi se recupereazã integral de la cei care le-au produs, deosebit de sanctiunile penale sau administrative ce se aplicã, dupã caz.
Art. 54. - Reducerea suprafetei fondului forestier proprietate publicã este interzisã.
În mod exceptional, pentru constructii cu destinatie militarã, pentru cãi ferate, sosele de importantã deosebitã, linii electrice de înaltã tensiune, mine, forãri, sonde si echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrãri de îmbunãtãtiri funciare, de gospodãrire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apã, obiective turistice, ocuparea definitivã de terenuri din fondul forestier în alte scopuri decât cele silvice, cu defrisarea pãdurii sau fãrã, se aprobã potrivit legii.
Art. 55. - Ocuparea definitivã a unor terenuri din fondul forestier se face, de regulã, pe bazã de schimb. Terenurile preluate trebuie sã fie apte a fi împãdurite si echivalente ca suprafatã si bonitate.
În cazul în care terenul din fondul forestier este acoperit cu pãdure, valorificarea masei lemnoase se face de cãtre ocolul silvic, iar beneficiarul schimbului datoreazã, pe lângã taxa legalã pentru scoaterea definitivã din productia silvicã, si contravaloarea pierderii de crestere determinatã de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilitãtii, precum si cheltuielile de instalare a vegetatiei forestiere si de întretinere a acesteia pânã la încheierea stãrii de masiv, stabilite pe bazã de deviz.
Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobândeste situatia juridicã a celui pe care îl înlocuieste.
Înregistrarea în evidentele de cadastru general este obligatorie pentru ambele pãrti, cu plata taxelor de timbru, potrivit legii.
Art. 61. - Schimbarea categoriei de folosintã silvicã, inclusiv defrisarea pãdurii, în scopul executãrii de lucrãri necesare gospodãririi fondului forestier se aprobã de cãtre autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã si este scutitã de plata oricãror taxe.
Art. 62. - La amplasarea la distante mai mici de 1,0 km de liziera pãdurii a unor obiective industriale, unitãti comerciale sau de altã naturã, care prin functionare pot aduce prejudicii pãdurii, beneficiarii acestora vor obtine, în prealabil, avizul Regiei Nationale a Pãdurilor.

Fondul forestier proprietate privatã
Art. 64. - Administrarea fondului forestier proprietate privatã se face de cãtre proprietarii acestuia, individual sau în asociatii.
Proprietarii de pãduri si de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã au obligatia sã le gospodãreascã în conformitate cu regimul silvic si cu regulile privind protectia mediului.
Art. 74. - Reducerea suprafetei pãdurilor proprietate privatã este interzisã, cu exceptia situatiilor prevãzute la art. 54 alin. 2.
De asemenea, este interzisã defrisarea lentã, prin secuiri de arbori ori prin alte procedee care duc la reducerea treptatã a consistentei pãdurii.