A fost o generatie care s-a impartasit din bucuria unei mandre aventuri istorice romanesti, dar i-a fost harazita si durerea sfasietoare a pierderilor grele, a despartirilor totale si a anihilarii Patriei ei. A fost o generatie care a iubit mult si a suferit cumplit. Dar tocmai asta i-a intarit credinta in misiunea ei si in dreptatea pe care-o reprezenta. Caci numai aceia care au cunoscut durerea si dragostea pentru Natiunea lor isi pot asuma cu mandrie spiritul acesteia. O generatie care a cuprins la sanul ei acel maret avant romanesc al "fratiilor de cruce", firul conducator al unei trezite energii nationale, care s-a manifestat in Romania de atunci.
Dar daca asta a fost Fratia de Cruce in acel trecut, ce perspectiva mai are ea, oare, in viitor? Sau, ce va spune viitorul despre ea?
Viitorul? Dar cum se prezinta acest viitor? Care este drumul lui actual,si se va mai putea, oare, incrucisa acesta cu drumul trasat de invataturile si idealurile "fratiei de cruce"?
Iata, ne apropiem de un nou mileniu. In ultimul secol, saltul umanitatii a fost spectacular. Ea a evoluat in 100 de ani mai mult decat de-a lungul tuturor mileniilor scurse pana acuma. Dar, din pacate, aceasta evolutie nu se manifesta armonic. Nu se avanseaza cu acelasi ritm pe toate planurile vietii. Ba din contra, in unele din acestea - si nu cele mai putin importante - omenirea se afla intr-un regres evident si nelinistitor.
Din punct de vedere al civilizatiei, este drept, s-au atins nivele foarte inalte. In campul stiintei, al tehnologiei, al medicinei, progresele sunt de-a dreptul uimitoare. Nivelul de viata al omului - cel putin in anumite arii geografice - creste cu o repeziciune fantastica.Insa, toata aceasta avansare masiva a omenirii, in ceea ce priveste desfasurarea materiala a vietii, sufera o descompensatiune ingrijoratoare in valorile ei etico-morale, adica in acel factor care da valoare manifestarilor omului. Din acest punct de vedere bilantul este cu totul negativ. Golul spiritual ce se adanceste tot mai mult in om ii inchide perspectivele surazatoare pe care i le ofera civilizatia moderna si provoaca in acesta si in societatea lui, mari dezechilibrari si contradictii. Cand sufletul nu este luminat si nu ia parte la organizarea vietii omului, totul cade, se darama in jurul lui. In fiecare zi undele ne aduc stiri infioratoare: foamete, razboaie periferice, revolutii sangeroase, terorisme crude si teleghidate din centre de puteri oculte si primejdioase, boli noi,contagioase, urmarile unui hedonism extins si decadent, manipulare de embrioni omenesti (adica fiinte umane in dezvoltare) care sunt tratati ca niste obiecte experimentale neinsufletite, ca si iepurii sau cobaii, avortari la scara din ce in ce mai intinsa, consecinta a unei sexualitati debordate si neresponsabile. Iar in ultimul timp se observa cum isi deschide drum in mintea omului chiar si ideea eutanasiei, adica a uciderii batranilor si celor neputinciosi, dar purtatori de destine omenesti, idee pe care manipulatorii ei incearca sa o acopere cu niste stramte straie umanitare.
Din toate partile numai dezastre, depravari, necazuri si suferinte. Parca totul se desface in jurul fiintei omenesti, care nu se mai poate bucura din plin de avantajele ce i le ofera civilizatia pe care a creat-o. Astazi omul traieste infricosat, din ce in ce mai stingher si neputincios in fata unor probleme care-l coplesesc si depasesc. Tehnologia, aceasta zeita moderna care a invadat toata viata omului, i-a adus, pe langa imbunatatirea traiului sau si niste primejdii pe care omul nu le mai poate domina. Ele plutesc pe deasupra capului sau si ii amarasc si intuneca bucuriile vietii. Ele plutesc pe deasupra capului sau si ii amarasc si intuneca bucuriile vietii. Cum s-ar putea bucura din plin si de toate, cand totul poateplesni in jurul lui intr-o conflagratie atomica? Iata deci, cum stiinta si tehnologia, aceste orgolioase creatii ale omului, cand nu sunt controlate de o puternica constiinta morala, il pot conduce la dezastrul sau si al societatii in care se misca.
Este panorama care se proiecteaza astazi peste tot.
Iar pentru a opri aceasta fuga in absurd, aceasta distantare periculoasa care se produce intre omul - materie si omul - spirit, este nevoie, si cat mai repede, de o reintoarcere la adevarul vietii, la o actiune viguroasa de reeducare a maselor, de luminare a spiritelor. Si mai ales este nevoie de aceasta reeducare serioasa si radicala, a tinerelor generatii. Acestea s-au intalnit cu niste conditii de viata pe care nu le-au creat ele, nu le-au ales singure, dar se vad scufundate in ele. Sunt aceste generatii tinere cele mai lovite de esecul omului modern. Iar daca nu vor fi ajutate la timp, va fi foarte greu pentru ele ca sa-si gaseasca singure iesirea din acest ocean fara viata prin care navigheaza fara directie sigura. Este imperativ si urgent sa fie scoase din noroiul depravarilor, al cruzimilor, al inconstientilor, al pasiunilor si instinctelor primare, al demoralizarilor, si sa fie reconduse pe vai de lumina, de speranta si de viata in curatenie. Trebuiesc ajutati ca sa recastige forta spirituala a eroismului pentru o credinta nobila, care da sens vietii. Tebuiesc sadite din nou in aceste generatii tinere, cu tenacitate si coerenta, valorile spirituale care nu pot sa lipseasca din om niciodata. Tineretul trebuieste educat sanatos pentru a intoarce spatele tuturor acelor curente care trateaza fenomenele sociale numai prin consideratiuni materialiste, ignorand ca adevarata dimensiune a omului si a societatii lui este aceea transcedentala. Trebuie reinviat sufletul si purtatorul lui si apoi imbogatitacest suflet. Caci numai sufletul in care se gaseste ceva, poate darui ceva si celor din jurul lui. Numai un astfel de suflet si purtatorul lui, vor putea urma directii drepte in viata lor si nu se vor incurca in mrejele mincinoase ale unor idei confuze, nesincere si care ascund in ele o periculoasa intentionalitate politica daunatoare, de descompunere umana.
Daca nu se va face asa ceva, si repede, universul nostru, in proces rapid de inumanizare, este sortit esecului total si ireversibil. Se va scufunda tot mai mult in barbarie si va deveni o prada usoara pentru inamicii civilizatiei si ai culturii crestine, sub semnul careia trebuie sa traim. Tradand legea Evangheliei, acea lege eterna de viata de care vorbea Corneliu Codreanu, omul s-a condamnat si a ajuns la tipul de societate de astazi, mecanizata, dar neinsufletita, societate ce agonizeaza lent pentru ca a pierdut notiunea realitatii omului.
Este legitim acuma sa ne punem intrebarea: in fata acestui aspect intunecat la care s-a ajuns, a fost oare, justificata, utila, toata aceasta tensiune a tineretului roman, din acel sfert de secol ce s-a scurs intre 1920 si 1945? A influentat, oare, in ceva, sfortarile generoase ale acelei generatii care incearca sa-si croiasca un drum neted, pentru ea si pentru societatea romaneasca, trasat pe muchii de inalta traire omeneasca?Au meritat, oare, grelele ei sacrificii, rezultatul sarac pe care-l observam, astaiz, peste tot?
Intr-adevar, privind in jur, s-ar parea - daca privirea este superficiala - ca totul a fost zadarnic, fara sens, o experienta condamnata unui esec definitiv. Dar daca ochii sunt treji si simturile ascutite cand se priveste si analizeaza viata indivizilor si a popoarelor in mijlocul carora traim, raspunsul este afirmativ. Categoric afirmativ. Da, a fost bine ca aceea generatie - care si-a omorat chiar propria ei viata - s-a luat de piept,
