|
[Eugene W. Roddenberry – Despre razboi, curaj exemplar si mult fler...]
Viata lui E.W. Roddenberry a fost la fel de incitanta ca aproape orice aventura de fictiune superioara.
S-a nascut in El Paso, statul Texas, la data de 19 august 1921; petrecandu-si tineretea in "Orasul Ingerilor" (versiunea romana pentru spaniolescul "los angeles"), unde a studiat cca trei ani, la un colegiu de Drept civil american, pentru ca apoi sa-si reorienteze interesele academice asupra ingineriei aeronautice, unde s-a calificat ca pilot de incercare.
Un pic mai tarziu, s-a inrolat in Corpul de Infanterie Aeriana a S.U.A., in decursul toamnei anului 1941, ordonandu-i-se sa zboare, precum rangul sau de cadet o prevedea, in teritoriul inamic, odata ce-a izbucnit razboiul.
Pornind de la baza aeronautica din Kelly Field, Texas, cu gradul de sublocotenent, Roddenberry a fost trimis sa serveasca in Pacificul de Sud, unde a luptat in (faimoasa si sangeroasa) batalie aero-navala de la Guadalcanal, pilotand B17-uri, direct de pe pistele japoneze proaspat capturate de Aliati (acestea devenind mai tarziu pistele Aliate ale aeroportului strategic "Henderson Fields"), din acelasi Pacific de Sud, si din acelasi Guadalcanal. A pilotat in misiuni strategice impotriva buncarelor germane din Bougainville, Franta, si a mai participat la Invazia Mundei. Cu totul, a participat la 89 de misiuni strategice, fiind pentru aceste fapte de arme deosebite, decorat cu Onorabila Cruce a Aviatorului si cu Medalia Aerului.
Dar, mai mult decat simplul fapt ca a luptat in Pacificul de Sud, tot acolo a inceput sa scrie (proza stiintifico-fantastica si poezie). Si-a vandut articolele catorva "reviste efemere", iar apoi si-a publicat poemele in New York Times, precum si in cadrul altor publicatii.
Odata cu lasarea sa la vatra, a devenit asistent tehnic pentru Fortele Aeriene ale S.U.A., lucrand in Washington D.C., unde a investigat cazuri de incidente aeriene, inclusiv prabusiri.
La finele conflagratiei mondiale, s-a alaturat eforturilor companiei Pan American World Airways de a intra pe piata liniilor aeriene civile, mai ales prin serviciul de posta transatlantica (un concept "pionieresc", pe-atunci). In paralel, a studiat literatura la Universitatea Columbia (din Columbia Britanica).
Cu ocazia unui zbor pe ruta Calcutta-Siria, avionul regretatului Roddenberry s-a prabusit in desertul sirian, in urma defectarii si aprinderii a doua dintre motoarele avionului de pasageri pe care d-sa il pilota.
Fiind ofiterul supravietuitor cu gradul cel mai mare, Roddenberry a trimis doi englezi inot peste Eufrat, in cautarea unui punct luminos pe care d-sa l-a remarcat chiar inainte cu putin timp de a se prabusi. Intre timp, a negociat dur cu niste nomazi ai desertului, care venisera sa jefuiasca cadavrele din epava.
Englezii ajunsesera, intre timp, la un avanpost militar sirian, care a trimis imediat un avion de recunoastere in zona indicata. Roddenberry s-a imbarcat in acel avion, iar odata ce-a ajuns la avanpost, a emis un mesaj de urgenta catre cei de la Pan-Am, pentru salvarea ranitiilor ramasi in epava, acestia trimitand un planor de salvare.
In urma acestor evenimente dramatice, eroul intamplarii (acelasi Roddenberry) a fost recompensat cu distinctia Aeronautica Civila.
Proaspat decorat, Roddenberry a continuat sa piloteze pana ce a fost martorul primei emisii de televiziune. Estimandu-i corect potentialul, a inteles faptul ca noul mediu de divertisment va avea nevoie de scenaristi, si s-a gandit ca Hollywood il va domina foarte curand.
A actionat prompt, lasandu-si cariera de pilotaj deoparte, si prezentandu-se la Hollywood doar ca sa gaseasca industria televizionistica inca „in fasa” si cu sanse foarte slabe de realizare pentru scenaristii neexperimentati. La sugestia unui prieten, asadar, s-a alaturat Departamentului de Politie din Los Angeles, in special pentru ca sa poata observa viata dintr-o perspectiva realmente valoroasa unui viitor scenarist.
Pe-atunci, Roddenberry devenise sergent, vanzand scenarii pentru seriale de televiziune precum: Scena Teatrului Goodyear (1951 – 1960), Ora de Aluminiu a Keiserului (1956-1957), Scena de Patru Stele (1952-1956), Dragnet (1952-1970), Teatrul Fireside – Ora lui Jane Wyman (1955 – 1958), Orasul Pustiu (1958-1963), s.a.m.d.
SUS
[Un inceput ezitant, metodic si paradoxal de cutezator...]
Format integral ca scriitor, si-a depus insigna, si a devenit liber-profesionist. Apoi, a activat ca prim-scenarist pentru Have Gun - Will Travel (unul dintre cele mai populare seriale, de tip western, din perioada anilor '50 – 1957, mai exact).
Episodul intitulat Elena de Albingian, a primit Premiul Ghildei Scriitorilor, iar scenariul a fost redistribuit caselor de televiziune interesate, ca model. Au urmat scenariul si regia pentru seria seria Locotenentul (t.o.: The Lieutenant, perioada 1964-1969), avandu-i in rolurile principale pe Gary Lockwood si Robert Vaughn. Era, in principiu, povestea unui tanar care invata lectiile vietii cotidiene prin prisma pozitiei sale din Infanteria Marina a S.U.A.
SUS
[Un viitor utopic plauzibil - Paradox...]
O lume in care fiintele umane si-au lasat deoparte diferendele, au eradicat bolile de orice tip si saracia, dedicandu-se perfectionarii de sine, in detrimentul acumularii de bogatii materiale...
Nu prea "suna" a lumea cotidiana, insa este o lume pe care Eugene W. Roddenberry si-a imaginat-o ca fiind tangibila Omului, intr-un viitor (apropiat sau indepartat chiar).
Lumea este "impiedicata" inca in teama si conflicte stupide; decalajul dintre cei bogati si cei saraci continua sa se accentueze, iar stricaciunile facute de Om mediului natural isi spun cuvantul. Dar este exact acum clipa cand trebuie sa reafirmam "viziunea" ce a facut din Star Trek o forta culturala proxima, un fenomen literar-artistic, ceea ce este el acum pentru noi, copiii ajunsi la varsta adulta odata cu acesta.
Intr-adevar, este o "imagine" despre un viitor optimist, pe care noi, oamenii, suntem capabili sa-l atingem prin depasirea dificultatilor cu care ne confruntam zilnic, insa aproape din timpuri imemoriale, traversand „linia” dintre inclinatia noastra (aceea de distrugere si autodistrugere) spre altceva, evoluand ca specie indeosebi.
Dupa cum comunitatea sa de fani cunoaste prea bine acest aspect, Star Trek reprezinta mai mult decat un spectacol de divertisment. Este un concept, intentionat sa devina astfel si care, din chiar cuvintele lui Roddenberry aflam ca:
(...)Va schimba, in cele din urma, fata Americii(...)
[extras din Crearea seriei Star Trek; de: Stephen E. Whitfield si Gene W. Roddenberry].
[Deoarece NU se putea vorbi altfel...]
Descris, in primele sale etape, drept "vagon stelar", Star Trek a fost, de fapt, un vehicul (literar, desigur) cu care Roddeberry putea povesti, dialoga si contempla despre si asupra unor aspecte contemporane societatii umane, sub "deghizarea" in stiinta fantastica, desigur. Nu ar fi putut nicicand sa vorbeasca despre: politica, sex, relatii rasiale si inutilitatea razboiului la televizor, mai ales in decursul anilor '60, asa ca si-a ales astronava exploratoare Enterprise, dar mai ales pe membrii echipajului acesteia, pentru a o face in locul lui:
(...) Dar Gene a fost capabil sa transforme aceste subiecte prin faptul ca le-a oferit, pe rand: monstrii, i-a deghizat pe oameni in costume caraghioase, i-a „pictat” in culori ciudate, si a scapat cu toate acestea. Sincer, cenzorii nu au inteles mesajul, asa ca l-au lasat cu ideea sa in pace (...), a declarat vaduva sa, d-na Majel B. Roddenberry, cu ocazia acordarii unui interviu revistei lunare, intitulate tot Star Trek (numarul din octombrie, 2001).
A existat, la un moment dat, o controversa aprinsa pentru a se putea macar lansa serialul, dar si pentru a-l mentine la televizor, ulterior. A necesitat, de asemenea, o campanie cu semnaturi si scrisori din partea fanilor pentru a-i convinge pe producatori sa-l prelungeasca pana la cel de-al treilea sezon, insa insasi ora difuzarii sale l-a „condamnat” inca de la prima emisie. Numai in cadrul unei publicitati masive, Star Trek si-a asigurat audienta; si nici ca i-a mai dat drumul acesteia, de-atunci pana in contemporaneitate.
[Pentru ce un Star Trek?..]
In timp ce lucra la Star Trek, reputatia sa de viitorolog literar continua sa se contureze. Ziarele si lecturile sale i-au atras un respect profesional de inalta "nota".
A lecturat in cadrul simpozioanelor ale A.S.N.A. (N.A.S.A.), ale Muzeului Smithsonian si chiar ale Bibliotecii Congresului S.U.A. pe marginea acestor subiecte, ca de altfel si la intrunirile organizate de universitati respectabile.
Star Trek: Seriile initiale (1966-1969) a aparut, apoi. Primele doua episoade-pilot au fost desemnate ca (citez): prea intelectuale; fiind respinse, in consecinta.
Dar odata cu prima sa emisie, serialul a dezvoltat o componenta fidela in publicul sau, devenind primul serial de televiziune care sa aiba onoarea prezentarii mediului sau generic in incinta Muzeului Smithsonian, acolo unde o replica de 11 picioare a astronavei Enterprise (prima din seria initiala, de altfel) a fost expusa, fiind amplasata la acelasi etaj cu exponatul original al Fratiilor Wright (planorul acestora), dar si cu Sfantul Ludovic (Spirit of St. Louis), al pionierului aviatic regretat, Lindbergh.
Mai mult, prima naveta spatiala a A.S.N.A. (N.A.S.A.) a fost denumita tot Enterprise, drept raspuns la sutele si miile de scrisori ale "trekkerilor", care solicitau „sus si tare” ca aceasta sa fie denumita astfel, intru comemorarea mult-iubitei lor astronave virtuale.
Marcand premiera celei de-a patra serii, si a celui de-al zecelea film, in faza de regizare, conceptul Star Trek a devenit mai puternic decat oricand, la aproape doar saisprezece ani de la trecerea in nefiinta a creatorului acestuia.
De ce? Poate pentru ca, undeva inlauntrul nostru (al tuturora), simtim faptul ca lumea imaginata de Roddenberry este, intr-un fel, mai reala decat cea in care traim astazi. Temerile, prejudecatile si limitarile pe care ni le autoimpunem trebuie sa treaca intr-o buna zi, deoarece acestea nu sunt la fel de reale spre deosebire de: Speranta, Toleranta si Posibilitate.
Si Da!, adevaratele astronave si agregate "tari", precum si contopirile mintale, ne indeamna sa credem ca poate suntem predestinati sa devenim o civilizatie spatio-aventuriera, si ca asta semnifica un lucru bun, mai ales in conceptia umanista a creatorului acesteia. Conceptie pe care a infatisat-o si dezvoltat-o de-a lungul anilor si pentru care a fost recompensat cu Premiul Umanist al Asociatiei pentru Arte Umaniste (din S.U.A.), in decursul lui 1991. De fapt, a fost, ce-i drept, un antipanteist, asa cum l-au denumit criticii contemporani si de mai tarziu.
[Un fenomen cultural remarcabil si ceva mai mult decat un fandom...]
Roddenberry a creat legenda, care continua si astazi de altfel, dand nastere unui spectacol care ne-a ajutat sa credem in faptul ca... exista un viitor pentru care merita sa traiesti. Ne-a aratat faptul ca spatiul cosmic nu este doar pentru batalii, ci mai ales pentru a invata noi concepte si metode de a gandi, iar indirect, a facut mult mai mult pentru drepturile civililor si pentru programul spatial mondial, in genere, decat Martin L. King Jr. sau John F. Kennedy insisi. Lui Roddenberry ii va fi simtita lipsa, dar cu siguranta ca nu va fi si uitat.
In decursul lunii septembrie 1987, Star Trek: Generatia urmatoare a continuat legenda pe care Roddenberry a inceput-o cu mai bine de treizeci de ani in urma. Ca scenarist si regizor al seriei initiale, a lansat un fenomen televizionistic fara precedent, si si-a atras statutul de celebritate (aproape unicat) printre colegii sai, regizorii de gen.
Creator al mult indragitei nave Enterprise si a echipajelor acesteia, de-a lungul anilor, care i-a inclus pe neinfricatii capitani Jonathan Archer (era prefederativa), James T. Kirk (mai tarziu, amiral al Flotei Stelare federative) si Jean-Luc Picard (capitan din era federativa), dar si pe "urecheatul" de vulcanian (intotdeauna complet) logic, "D-nul Spock" (mai tarziu investit ca ambasador pe Vulcan, si angajat in tratative de pace cu Imperiul Stelar Romulan), Roddenberry a dezlantuit, fara voia d-sale, acel fenomen cultural, in cadrul caruia admiratorii acestuia (fizicieni, ingineri spatiali, casnice, senatori, copii, profesori si intelectuali deopotriva) s-au putut regasi. Dansii au devenit asa-numitii "trekkeri". De mentionat este faptul ca seria a iesit din "tiparele" televiziunii si a continuat cu zece filme artistice (perioada 1979 - 2002), castigand in cele din urma, Premiul Hugo (pentru primele sase filme artistice, din perioada 1979 – 1991).
[Alte incercari scenaristico-regizorale si distinctii de profil...]
Dupa ce seriile originale ale Star Trek au fost incheiate, Roddenberry a regizat Fecioare Dragute pe Linie (t.o.: Pretty Maids, All in a Row), avandu-i ca protagonisti pe: Rock Hudson, Angie Dickinson si Telly Savalas; de asemenea, a regizat si un "calup" de episoade-pilot pentru televiziune. Printre acestea se numara: Geneza II (productie CBS, 1973 – t.o.: Genesis II), o poveste despre Pamantul proaspat iesit din vacarmul Celui de-al Treilea Razboi Mondial; Inregistrarile Chestorului (productie CBS, 1974 - t.o.: The Quaestor Tapes), care nareaza povestea unui android in cautarea creatorului sau; Geneza II – Planeta Pamant (productie ABC). In anexa, a coscenarizat Spectru (productie NBC, 1977 – t.o.: Spectre), un faimos film de groaza.
Activand ca membru al Consiliului Executiv al Ghildei Scriitorilor (americani) si ca guvernator al Academiei de Arta si Stiinta pentru Televiziune, a obtinut trei grade academice: cel de doctor in Stiinte Umaniste, in cadrul perioadei sale de studiu la Colegiul Emerson, in Boston, Massachaussets; pe cel de doctor in Literatura, obtinut de la Colegiul Union, din Los Angeles (1977); si pe cel de doctor in Stiinta, insa in urma absolvirii cursurilor Colegiului Clarkson, Potsdam, New York (1981).
La data de 4 septembrie 1986, fanii lui Eugene i-au acordat privilegiul de a avea propria sa stea pe Trotuarul Celebritatilor, in Hollywood, fiind si primul scriitor-scenarist onorat cu o asemenea distinctie, de altfel. Star Trek: Generatia urmatoare, in decursul primului sau an de mediatizare, a fost nominalizat cu Premiul Peabody - Cel Mai Bun dintre Cele Mai Bune (seriale de gen), iar asta se intampla in decursul lui '87 abia. Seriile Star Trek au primit nici mai mult, dar nici mai putin, de 11 premii Emmy. In februarie 1990, Marsul lui Dimes l-a onorat pe Roddenberry cu Premiul Memorial Jack Benny, pentru o cariera scenaristico-regizorala splendida.
Dupa ce a activat ca si consultant regizoral executiv pentru franciza Star Trek, Roddenberry a „romanescizat” conceptul, adaugandu-l portofoliului sau literar. Star Trek: Filmul (colectia Carti de Buzunar, 1979) a fost vandut in peste un milion de exemplare, si a fost catalogat drept unul dintre cele mai bine vandute romane de gen, cel putin pentru cateva saptamani, mai ales pe intregul cuprins al S.U.A.
[Disparitia "Oracolului"...]
Intr-o joi, la data de 24 octombrie 1991, Eugene W. Roddenberry ne paraseste, iar o lume nu asa de departe de presentimentul d-sale, deplange disparitia unuia dintre pionierii televiziunii mondiale. Acum, implinindu-se cel de-al cincisprezecelea an de la decesul creatorului (literar) al (ciclului televizionistico-cinematografic) Star Trek, se pare ca suntem inca foarte departe de acea viziune asupra viitorului, poate mai mult decat oricand.
Este inca prezent, insa, prin sotia sa, d-na Majel Barrett Roddenberry (cea care a interpretat-o pe sora Chapel, din Star Trek: Seriile initiale, si pe Lwaxana Troi, mama Deannei Troi, consiliera telepata de pe Betazoid a lui Picard, din ST: Generatia urmatoare si din ST: Deep Space Nine) si prin fiul d-lor, G.W. Roddenberry Jr. De asemenea, ii este comemorata personalitatea prin cele doua fiice ale sale, Darlene si Dawn, rezultate dintr-o casnicie anterioara, dar si prin cei doi nepoti pe care i-a avut.
Desi dansul a trecut in nefiinta atunci, mostenirea artistico-culturala a d-sale ramane sa dainuiasca prin: Star Trek: Generatia urmatoare, Star Trek: Deep Space Nine, Star Trek: Voyager, Pamantul: Batalia Finala, Andromeda si Star Trek: Enterprise; acestea fiind mentionate aici ca serii (filmele artistice fiind altfel evaluabile).
Virgona
24 decembrie 2005
NOTA:
* Regretatul Eugene W. Roddenberry a fost unul dintre „pionierii” genului literar S.F., dar si din perspectiva scenaristico-regizorala a fost considerat aidoma.
** Aceste paragrafe au fost preluate din editorialele semnate de catre terte persoane, cu sau fara experienta in domeniu, dar beneficiind de acelasi simt de loialitate fata de omul care a dat nastere universului Star Trek, iar traducerea a fost de tip adaptat, rezultand un nou editorial. Prin urmare, poate fi considerat semiplagiat, deoarece majoritatea informatiilor au fost reverificate si corectate.
*** Unele dintre ideile-concluzie, prezentate in spatiul acestui editorial, imi apartin in exclusivitate, iar responsabilii colaboratori ai C.R.T.C. isi deroga responsabilitatea fata de afirmatiile mele.
©
Dianna
(co-"arhitecta" Web prima a C.R.T.C., din 5 noiembrie, 2005)
|
©
Virgona
(membru fondator al C.R.T.C.; detinator de drept si prim "arhitect" Web al Virgonei
Initiator al proiectului Erigonnei-Galladriela, din 12 februarie, 2005)
|
|