Medicii, psihologii si tortura - Trinitatea noii Ordini Mondiale

prima parte

Inapoi...

    Exista motive intemeiate de a considera faptul ca diversi psihologi si medici (ai S.U.A., in principal, dar nu numai) au participat la interogatoriile crude, care au avut loc in incinta inchisorii din Golful Guantanamo, Cuba (inchisoarea fiind spatiul federal al S.U.A.), ca si oriunde se desfasoara "razboiul contra terorismului".

Atat Asociatia Psihologilor Americani, cat si Asociatia Psihiatrilor Americani, au lasat sa se inteleaga ca este total neetic pentru membrii aflati sub jurisdictia acestora, indiferent daca lucreaza in cooperare cu Armata S.U.A. sau nu, sa ia parte la asemenea practici de tortura. Dar aceasta prevedere asupra eticitatii va comporta foarte putina influenta, cel putin pana la momentul in care se va defini clar ce reprezinta notiunea de "tortura", de fapt.

    Sunt, oare, izolarea prelungita, umilirea sexuala, privarea de somn, nuditatea fortata, cainii de paza fiorosi si hamaitori, ranirea organelor umane cu functii senzoriale si reflectoarele plasate direct in ochii interogatiilor, considerate a fi "tortura psihologica"?

Dar folosirea metodelor coercitive, bazate pe evaluari psihiatrice (arbitrare, de altfel), care demasca anxietatea detinutilor fata de probabilitatea ca acestia sa fie inchisi pe viata, pot fi considerate tot astfel?

Sau simplul fapt de a avea o echipa de specialisti in Studiul Stiintific al Comportamentelor, ascunsa dupa o oglinda bifocala, care sa-i ghideze pe interogatori in exploatarea cat mai eficienta a vulnerabilitatilor unui detinut, constituie acest aspect foarte temut de catre oficialitatile politice sau politizate "binevoitoare"?

    Conform asociatiei "Medici pentru Drepturile Omului", toate aceste tehnici, pe care dansii le descriu a fi drept "tortura psihologica sistematizata", au fost folosite cu acordul psihologilor, psihiatrilor si a celorlalti medici practicanti (legal). Dar pana la declaratia Secretarei de Stat (a S.U.A.), d-na Condoleezza Rice, emisa de catre dansa cu ocazia vizitei oficiale din Kiev (Ucraina), din decursul saptamanii trecute, pozitia (oficiala) a Guvernului (federal) american a fost aceea ca (citez):

(...) Nici macar una dintre aceste masuri si tehnici nu poate fi definita ca tortura, in genere, si ca atare, sa fie interzisa de legislatia americana (federativa) in vigoare.

Ca de obicei, doar studii si simpozioane "sictirite"...

    Acum, faimosul momerand al Departamentului de Justitie din Bybee, emis publicitatii (si, implicit, opiniei publice americane si internationale, dezgustate de varsare inutila de sange, dar care cerea, in acelasi timp, "sange") in decursul lui 2002, pentru unul dintre discursurile procurorului general al S.U.A., d-nul Alberto Gonzales, a prevazut faptul ca actele de interogare a detinutilor politici (citez):

(...) Pot fi crude, inumane sau chiar degradante, dar tot nu constituie o dovada de practicare a torturii.

Departamentul acesta a ridicat atat de mult "stacheta" privind definirea exacte a notiunii de "tortura" (psihica si fizica deopotriva), incat aproape orice tip de masura cruda (atat din punct de vedere etic, cat si moral) este permisa acum a fi luata, aflandu-se sub protectia sistemului legislativ al S.U.A.

    Definitia memorandului, la capitolul de provocare a durerii severe detinutilor (politici), a "sunat" oarecum straniu in "urechile" celor de la Departament, asa ca au modificat-o cu urmatoarea prevedere textuala:

(Durerea fizica) provocata sa fie echivalenta in intensitate cu cel putin cea (durerea fizica) care ar putea provoca rani apreciabile, precum: cedarea organelor vitale, paralizia sau chiar moartea.

Chiar si mai extrema a fost definirea "torturii psihologice", aceasta reclamand conditia extraordinara (si total iesita din comunul bunului-simt, de altfel) ca interogatorul (citez):

(...) Sa fi avut intentia de a fi provocat rani mintale pe termen prelungit (numai atunci acesta ar putea fi pus sub acuzare!).

Aberant de simpliste definitiile...

    Sub incidenta acestei noi si scandaloase interpretari abuzive, interogatorii ar putea bine-mersi sa scape de "bratul lung al Legii" (de oriunde ar proveni acesta), motivand simplul si "onorabilul" fapt ca nici unul dintre acestia nu a intentionat sa provoace rani (ireparabile) mintale detinutilor ("numai" 22 dintre acestia comitand suicidul - cu sau fara sorti de izbanda -, din cauza relelor tratamente aplicate, in timpul detentiei, daca este sa ne ghidam dupa ultimele statistici macabre ale inchisorii din Guantanamo).

    In decursul lunii Ianuarie, consilierul prezidential Gonzales, nominalizat pentru functia de procuror general al S.U.A., de altfel, a "explicat" de ce "stacheta" a fost ridicata in felul acesta, in ceea ce priveste definitiile anterior mentionate.

D-sa a declarat faptul ca tortura era/este interzisa, dar ca interogarea implicatoare de exercitare a unor metode abuzive, crude, inumane sau degradante (verbal sau fizic) nu erau deloc interzise, mai ales daca acestea se petreceau in afara granitelor Statelor Unite, iar daca cetatenii americani (din spatiul S.U.A.) nu erau victimele acestor practici ale personalului autorizat al inchisorii politice a S.U.A. din Guantanamo, Cuba, sau a celor exercitate de catre personalul autorizat al C.I.A. (Agentia de Informatii a Americii de Nord), care activeaza, in mare parte, in cooperare cu conducerea respectivei inchisori controversate, unde drepturile omului nu mai reprezinta decat doua cuvinte scrise pe o hartie, parafata de catre niste politicieni dornici (macar) sa mentina aparentele.

    Aceasta a fost interpretarea acordata de catre Departamentul Justitiei al S.U.A. tratatului ratificat in decursul anului 1994, intitulat "Conventia Impotriva Torturii si Altor Tratamente Inumane Implicatoare de Tratament Degradant sau Pedepse".

    Aparatorii lui G.W. Bush si ai administratie d-sale, au motivat faptul ca respectivii lor critici au confundat notiunile de "tortura" cu "tratament inuman si crud".   Dar daca a existat, intr-adevar, o astfel de confuzie, a fost doar pentru ca americanii nu au nici macar cea mai vaga idee despre faptul ca propriul lor guvern a adoptat o asemenea masura, aparent legala, dar foarte permisiva cu practicarea torturii si sustinerea ideii practicarii acesteia de catre oficialitatile specializate, in cadrul inchisorilor politice ale spatiului federativ, dar si pan-federativ al S.U.A., precum este cazul aceleia din Guantanamo, Cuba.

Sau poate ca nici nu le mai pasa...

    Senatorul S.U.A., d-nul John McCain, a propus cateva articole de lege (fundamentul unei noi legislatii federative a S.U.A., in privinta masurilor care trebuie aplicate cu ocazia interogarii detinutilor politici, cel putin), care sa remedieze aceste abuzuri cumva si intrucatva, iar Armata Americana a S.U.A. chiar a aprobat editarea unui manual de instructiuni, destinat ofiterilor si gardienilor inchisorii politice a S.U.A. din Guantanamo, Cuba, astfel incat prizonierii (cei mai multi dintre acestia fiind de origine araba, dar cel mai important... cu credinta intru Islam - fapt detestat de catre "puritanistii" Casei Albe, desi se scuza mereu sub forma unor misiuni umanitare pentru popoarele arabe, devastate de razboaiele "la comanda" ale S.U.A.), detaliile ramanand strict secrete.

In spiritul "democratiei" americane contemporane doar...

Ceea ce inca deranjeaza opinia publica internationala este faptul ca acel manual al Armatei S.U.A. a fost conceput pe baza prevederilor stipulate de catre Conventia de la Geneva, insa, conform declaratiilor oficiale ale administratiei Casei Albe, nu se vor aplica nicicand si nicicum teroristilor sau detinutilor din inchisoarea Golfului Guantanamo, Cuba.

    Dat fiind si crezul in sloganul pacifist si traditionala deja, "Nu face rau!", este dificil de crezut cum oricare dintre profesionistii sistemului sanitar ar putea fi considerat scuzat de orice vina, daca a participat la vreo actiune de interogare in mod crud, inuman, degradant sau chiar punitiv, chiar daca procurorul general a decretat faptul ca nu constituie nici o infractiune in a face asta.

    Totusi, d-na Secretara de Stat, C. Rice, pare ca s-a alaturat acelora dintre noi care sunt indignati in legatura cu manipularea si reinterpretarea (abuziva) a Legii, de catre administratia Casei Albe.

In decursul saptamanii trecute, d-sa a "rupt randurile", si s-a pronuntat ferm impotriva acestor practici (citez):

(...) Tratamentele crude, inumane si degradante, nu numai din S.U.A., ci si din intreaga lume, ar trebui interzise cu desavarsire (...)

Momentan, sunt doar "vorbe" (regizate)...

    Nu se poate decat spera intru faptul ca d-na Rice prefateaza o noua atitudine a administratiei americane a S.U.A. fata de exercitarea acestor practici, si ca Asociatia Psihiatrilor Americani, precum si Asociatia Psihologilor Americani, vor emite noi prevederi-ghid pentru practicantii supusi jurisdictiei acestora, si sa emfazeze faptul ca este total neetica participarea la vreuna dintre interogatoriile care implica folosirea torturii, ca forma de obtinere a informatiilor trebuincioase serviciilor secrete internationale angajate, de altfel, in "Marea Cruciada Impotriva Terorismului".

Desigur, vor mai fi cazuri in care anumite oficialitati vor dori uzarea torturii, ca masura preventiva in scenarii privind atentatele fanatice cu bombe.   Insa asemenea temeri nu justifica nicicum practicile rusinoase de la inchisoarea S.U.A., din Golful Guantanamo, Cuba.

De ceea ce avem acum nevoie este anume faptul ca legislatia americana a S.U.A., dimpreuna cu Asociatiile Psihiatrilor si Psihologilor Americani, beneficiind de suportul Colegiului Medicilor din S.U.A. sa reformuleze cateva dintre normele de baza ale conduitei etice a personalurilor de rang inalt, ce pare-se ca s-au autocolapsat odata cu "11 Septembrie 2001" ("9/11").

* Dr.-ul Alan A. Stone este profesor de Drept American Civil si de psihiatrie, in cadrul Universitatii "Harvard", la Facultatea de Drept American, Cambridge, Boston (Noua Anglie), S.U.A.

** Aceste paragrafe au fost preluate din editorialul semnat de catre d-nul prof. dr. Alan A. Stone, la data de 16 Decembrie 2005, in paginile publicatiei "Boston Globe" (detaliile despre dansul si activitatea d-sale sunt mentionate in randul de mai sus), iar traducerea a fost de tip adaptat.

*** Unele dintre ideile-concluzie, prezentate in spatiul acestui editorial, imi apartin in exclusivitate, iar responsabilii colaboratori ai C.R.T.C. isi deroga responsabilitatea fata de afirmatiile mele.