Vlad Enache, 1 octombrie 2003
„– Ioane!
– Da Mărie, ce preferi de mă strigi așa?
– Păi... preferam să‑ți spun că Gigel nu mai preferă să servească.
– Și ce preferi acuma, să servesc eu? Nici eu nu mai pot, c‑am servit destul. Am servit la porc până mi‑a ajuns, m‑am săturat. Gigele tată, dacă preferi nu mai servi, că doar nu te‑om face servitor de porc la McDonald’s! Hă‑hă!”
Aproape de neînțeles, nu‑i așa? Normal, pentru că textul nu e scris în limba română. Cum nu sunt nici unele materiale promoționale McDonald’s pentru noua campanie „i’m lovin’ it”. Din păcate, nu e vorba nici de limba engleză.
La casele de marcat McDonald’s se poate citi întrebarea ridicol‑hazliu‑jignitoare „Ce‑ai prefera să servești azi?”. Am putea crede că e vorba de o campanie internă, adresată personalului McDonald’s: angajații care‑i servesc pe clienți sunt invitați să‑și aleagă ce produse doresc să ofere în ziua respectivă. Dar întrebarea este evident adresată clienților, nu celor ce servesc clienții. Atunci, poate e o acțiune de genul „Să înțelegem unii munca celorlalți – Zilnic te invităm să vii timp de o oră în locul nostru, în spatele tejghelei, și să servești clienților un produs din gama McDonald’s. Azi ce‑ai prefera să servești?”...
Să nu ne mai ascundem după deget: cel mai probabil este că autorul textului cunoaște limba română nu de la școală, ci din cârciumă – pentru că doar în localurile familiale de mahala se mai întâmplă să fii întrebat pe un ton slinos „Ce serviți?”, de‑ți vine să răspunzi „Servesc patria!”. În română, a servi înseamnă a sluji și nicidecum a mânca (dacă cineva încă are nevoie de dovezi, să analizeze familia de cuvinte a lui a servi – de exemplu servitor, care înseamnă slujitor, nu mâncător; și dacă nici așa nu s‑a convins, să pună mâna pe DEX). Atunci când gazda vrea să relaxeze protocolul și să dea tonul unei atitudini familiare la masă, obișnuiește să spună „Nu aștepta să te servesc eu, servește‑te singur!” – pe scurt, „Servește‑te”. Deranjați de te‑te‑ul final, oamenii mai puțin instruiți au eliminat o silabă și‑au ajuns la „Servește!”. Observând în preajmă că urmarea acestui îndemn este că oamenii încep să mănânce, persoane încă și mai puțin instruite au dedus că „Servește!” înseamnă „Mănâncă!”. În final, persoane practic inculte au preluat prostia, făcând‑o să circule la scara întregii țări prin intermediul publicității.
Cât despre a prefera, nici el nu înseamnă a vrea, ci „a considera mai bun în comparație cu altceva”. Preferința presupune obligatoriu comparația: Dacă un om pur și simplu vrea să doarmă, nu va spune niciodată „prefer să dorm”. Ar spune așa doar dacă ar fi pus să aleagă între câteva variante – „Poți să dormi, să înveți sau să vii la petrecere. Ce preferi?”. Diferența față de vreau este așadar aceea că prefer subliniază gama limitată de opțiuni. Asta să fi fost intenția celui ce‑a scris „Ce‑ai prefera să servești azi”? Nu, nicidecum. Cheia este sloganul original, după care acesta a fost copiat: „Where do you want to go today?” („Unde vrei să mergi azi?”) al vestitei campanii Microsoft. Ideea este isteață și atrăgătoare: oriunde ai vrea să mergi (pe Internet), Microsoft te poate duce acolo. Adaptarea McDonald’s ar fi trebuit să sugereze așadar ideea „Orice ai vrea să mănânci, noi îți putem oferi. Tu doar spune – ce vrei să mănânci azi?” Dar cineva a socotit că a vrea este prea popular, prea muncitoresc, și a găsit o variantă mai „rafinată”: chipurile, acolo unde mitocanii vor, oamenii subțiri preferă...
Adevărul este că limba română are suficiente resurse pentru a da libertate de exprimare artistică. Nu e nevoie să pervertim sensul unor cuvinte. Dacă „Ce‑ai vrea să mănânci azi?” nu convine din motive stilistice, ar fi putut fi exprimat sub forma „Ce ți‑ai dori să savurezi azi?”.
Dacă ar fi fost vorba de bodega din colț, batjocorirea limbii române ar fi avut efecte mai puțin dăunătoare. Pe de o parte, numărul celor expuși la asemenea „publicitate” ar fi fost redus, iar pe de altă parte credibilitatea, autoritatea unui afiș scris de mână (cum probabil că s‑ar fi prezentat la bodega din colț) ar fi fost și ea mult mai mică. Dar când milioane de clienți McDonald’s din toată țara citesc asemenea formulări tipărite îngrijit și însoțite de fotografii frumoase, pericolul ca aberația să prindă devine infinit mai mare. Oamenii ajung să spună „Păi așa e corect, doar am văzut scris și la McDonald’s!”.
Este păcat că o companie altfel responsabilă și grijulie cu clienții săi face o asemenea gafă. În ciuda celor afirmate în sloganul incriminat, nu noi ar trebui să servim McDonald’s, ci McDonald’s ar trebui să ne servească pe noi. Și nu doar cu mâncare bună, ci și într‑o limbă română corectă.