Despre Niagara.(clic aici sa o vedeti in direct)

E spectaculos, desi nu ne-am dus in cel mai apropiat loc de cascada. Mai era de mers un pic pe jos, de unde eram noi, dar curentul de la cascada era foarte rece, desi era o zi calda, insorita. Ne era teama sa nu-i fie frig lui Evelyn. Pe marginea cascadei era inca zapada desi batea soarele pe ea din plin. Imaginati-va ca noaptea, toata caderea aia de apa e luminata si ai impresia ca de fapt curge lumina. Noi nu am stat pina noaptea ci cu totul doar o ora, era intr-o duminica din primavara lui 2001 in jurul orei 17:00. Din Toronto sint cam 130 Km, adica 1 ora si un pic pe autostrada. Am pornit de acasa cam pe la 14.30, dar nu aveam de gind sa mergem la Niagara. Prima data ne-am gindit sa mergem in downtown(centru), pe malul lacului Ontario, dar pe drum, cind am vazut ce vreme superba era, am schimbat directia spre vest(cum merge autostrada ocolind lacul, ca Niagara e de fapt la sud de Toronto).

Despre cascada in sine ar fi cite ceva de spus. Marile lacuri(1/3 din volumul da apa dulce de pe glob) provin de pe urma topirii ghetarilor din vremea ultimei glaciatiuni. Acum 100,000 de ani era inca era glaciara si intreg continentul nord-american era acoperit cu un strat de gheata de pina la 2Km grosime. Portiunea unde sint lacurile e in zona de cimpie si, probabil solul a fost ceva mai moale si s-a lasat sub greutatea ghetii. Cam cu 10,000 de ani in urma deja procesul de dezghetare s-a incheiat si a avut ca rezultat formarea Marilor Lacuri. Lacurile astea nu sint la acelasi nivel. Superior si Huron sint cele mai de sus, apoi Michigan, Erie si la cel mai de jos nivel se afla Ontario, toate fiind legate intre ele prin diverse riuri si canale, asa incit se varsa unul in altul. La capatul de jos al lantului se afla Erie care se varsa in Ontario care la rindul lui prin intermediul riului St.Lawrence, se varsa in Atlantic. Erie se varsa in Ontario prin intermediul riului Niagara. Pe acest riu se afla si cascada. In perioada urmatoare formarii lacurilor, atit Erie cit si Ontario erau mult mai mari (avind pe la inceput nume, bineinteles, indigene, nu mai retin cum se chema Erie, dar Ontario se chema Iroque) si erau despartite de o limba ingusta de pamint. Diferenta de nivel dintre ele era si este cam de 50-100m, datorita existentei unei falii, Niagara Escartment, care se intinde pe mai multe sute de km pe continentul nord-american. La un moment dat, in urma acumularii de apa prin dezghetare, Erie a inceput sa se reverse in Ontario, trecind peste acea limba de pamint, prin nu mai putin de 5 cascade, fiecare cam de nivelul Niagarei de astazi. In timp, datorita incalzirii climei, Erie s-a retras mai aproape de matca lui actuala lasind loc din ce in ce mai mult uscatului, dar continuind sa se verse in Ontario doar printr-o singura cascada din cele 5 si printr-un fir de apa care este astazi riul Niagara. Cu alte cuvinte, acum vreo 10,000 de ani, cascada se varsa direct in lacul Ontario. Riul curgea undeva pe sus si facea legatura cu Erie. Caderea aia imensa de apa, a facut si face ca solul de la baza ei sa fie puernic stropit, udat in permanenta ceea ce a dus la erodarea, spalarea lui. Deci cascada sapa paminul de la baza in sus. Ca urmare, in timp, partea de sus a solului, cea peste care se prelinge apa, ramine fara suport dedesupt si se prabuseste, procesul continuind permanent. In acest fel cascada se retrage practic in susul riului, urmind bineintele traseul unde intilneste solul cel mai putin rezistent. Ceea ce ramine este un canal cu maluri abrupte, un fel de chei, care se pastreaza si astazi. Deci in susul cascadei riul e la nivelul solului, pe cind in josul ei se afla pe fundul acestui canal, cu malurile de citeva zeci de metri. Procesul acesta este continuu, ceea ce inseamna ca in cele din urma, peste inca vreo 10,000 de ani cind cascada va ajunge la Erie de fapt va disparea nemai-raminind decit cursul de apa foarte tumultos. In concluzie, grabiti-va s-o vedeti pina mai aveti ce.

Acum despre partea Canadiana si partea Americana. Granita dintre cele doua tari urmeaza exact cursul riului Niagara. Deci malul sting e in Canada, cel drept in SUA, apa curgind dinspre sud spre nord. Cu citeva sute de metri mai sus de marginea cascadei firul apei e despicat in doua de catre o insula care se termina exact pe buza ei. De asemenea si caderea de apa e despartita in doua de aceasta insula. Deci granita dintre Canada si SUA trece de fapt prin aceasta insula. Cadera de apa din stinga insulei e in Canada iar cea dreapta e in SUA. Astfel avem partea Canadiana si cea Americana. Prima(Canada) este mai mare si are forma de potcoava, deci e mai spectaculoasa, cea de-a doua e ceva mai mica si e dreapta(vezi poza din fundal). Imediat dupa cascada, cursul apei nu continua drept ci o ia spre drapta cam cu 90 de grade. Din cauza asta cind esti pe partea americana ambele cascade sint situate de fapt in lateral stinga de tine, deci nu le prea vezi ca lumea, pe cind de pe malul canadian ai o vedere din fata a ambelor cascade, panoramica as putea spune, malurile fiind la nivelul de sus al lor. Ca sa fiu mai explicit, cum te uiti in directia de curgere a apei din sus de cascada, sa va imaginati potcoava in partea stinga cu deschizatura spre dreapta, apa mai jos curgind prin deschizatura in aceeasi directie, iar putin mai la drapta, dincolo de insula de care va vorbeam, e cascada americana, care curge de fapt din lateral in riu. Prin urmare, daca vrei sa vezi ca lumea cascada(cascadele) Niagara, trbuie sa fii in Canada. De fapt si exista un pod, care face legatura intre Canada si SUA si unde se afla si un punct vamal. Pe ambele parti se afla cite un oras cu acelasi nume Niagara Falls(Cascada Niagara in traducere), pe parte canadiana existind si Niagara By The Lake(Niagara de Lac ar veni in roma^na), care se afla pe malul lacului Ontario unde se varsa riul, 15 km mai jos, un orasel foarte cochet cu vile frumoase si case de vacanta ale celor cu bani.

De-a lungul anilor, tot felul de nebuni si-au dat drumul cu butoaie pe cascada in jos. Multi au supravietuit, dar au si murit dintre ei. Daca bine tin minte, prima persoana care a facut lucrul asta a fost o femeie de vreo 60 de ani (!!!), prin 1901. In vremurile noastre, se folosesc butoaia speciale, din aluminiu, captusite pe dinauntru cu materiale moi si cu rezerva de oxigen. Unul dintre astia a fost prins cumva dedesupt, butoiul nemia-venind la suprafata decit dupa 18 ore. Cum rezerva de oxigen era pt. 3 ore, a murit asfixiat. De fapt exista lege care interzice toate astea, dar pe cei dependenti de adrenelina nu-i poate opri nimic.

Exista niste scari care coboara pina la baza cascadei, s-o vezi de jos si tunel care duce in spatele ei, dar din tunel nu prea vezi mare lucru. Este o distanta minima(balustrada) pina la care te poti apropia de capatul lui si nu vezi decit deschizatura si apa cum curge in dreptul ei. Noi nu am fost prin toate astea dar am vazut la televizor. De fap amanuntele care vi le-am povestit le-am vazut intr-un film documentar la televizor, pe care l-am prins absolut intimplator. Toate explicatiile erau insotite de imagini, inclusiv cele despre perioada de inceput a cascadei, unde erau prezentate, bineinteles, imagini animate pe computer. Am putut vedea astfel in citeva minute ceea ce s-a intimplat in 10,000 de ani si ce se va intimpla in inca 10,000 de ani de acum incolo.

Poate stiati multe din lucrurile astea, dar am tinut sa vi le impartasesc deoarece mi se par extrem de interesante si totusi mai putin cunoscute publicului larg. Poze puteti vedea dind click pe link-ul Poze de familie apoi pe Niagara(aici direct).

Sanatate si fericire va doresc la toti.