12                                                                                                                                                                                                                                                    ZBORLU A NOSTRU – 1-2/2000

 

 

OMLU MULTU ANALTU SHI CU BARBA LUNGĂ

LIPSEASHTI S-HIBĂ GLARU

(dzicătoari populară; ditu revista “Lunjina”, anlu 1905 pg. 58)

 

            Multsă au avdzătă shi shtiu cari eara ună oară Peca ali Shane. După cumu nă spun aushlji, năs eara omu avutu shi avzătu ti shtiarea tsi fâtsea a gramatelor veclji, ashi că tuti cărtsile tsi yinea ân hoară, ditu itsido xeane s-eara, mashi năs putea s-li aleagă. Tr-atsea tută hoara lu shtia cu minte mare.

            Ună dzuă, Peca vru si s-ducă la cifliche, ninti di scăpitata soarilui. Ghini ma, nu shtiu cumu featse shi di iu imna sh-chiru calea shi di ună oară s-află tu ună pădure multu indisită. După multă ampăturare agiumse la ună făntănă mushată cu shoput di marmură shi cu ună chiatră pisti shoput pi care eara scriati născănti gramate veclji. Peca tr-oară sh-arucă oclji pi chiatră shi ahurhi s-aleagă cu boatse tsi eara scriată pi ploace: „Omlu multu analtu shi cu barba lungă lipseashti s-hibă glaru “.

După tsi li aleapsi, arăse; ma apoia ahurhi să s-mutrească. S-mutreashte-nghios la cicioare shi zburashte singuru: „Cicioarele a mele ca lundzi inj paru; truplu nji-easte analtu“. Apoia ăshi scoală cu mănjle barba-n sus, u veade sh-dzătse : „ca mare barbă am; ghine ma, escu iou glaru?“ Apoia iară sh-dzătse cu mintea: „ma tră tse scrie ashitsi pi chiatra di pi făntănă?“

„Eu lipseashti s-fac tsiva ca s-nu nji-dzăcă lumea ni omu analtu nitsi cu barba mare că va mi da di glar. Tsi s-facu? Cicioarle s-li scurtezu nu s-poate; cama ghine easti să-nj talju niheamă barbă.“ S-caftă pi tu gechi, mutreashte-n sus, ân ghiosu, shi nu poate s-află nitsi foartică, nitsi căstură, ca s-aibă cu tsi să-shi talje barba. Shade sihătsi ântredzi pi paru s-mindueashti cu tsi tropu să-sh scurtează niheam barba. După multă minduire ăli yine ună arădeare shi dzătse: „Ha, aflai eu cum sâ-nj facu ma njcă barba.“  Shi tsi fatse! Cu măna atsea stănga sh-acatsă barba pănă la grunju, iară cu andreapta aprinde unu shpirtu sh-lji da focu ali barbe. „A s-ardă, dzătse năs, pănă la mănă că di aclo shi--nghiosu easti primansus, apoia eu va u astingu cu măna“, shi străndze barba cu măna iară foclu arde putsăn căti putsăn hirele di peri dipărtoshi; căt s-dutse cama s-aprinde shi căndu foclu agiumse la mănă ălj duguri ahăt măna shi fără s-va, shi-alasă măna-nghiosu.

            Atumtsea barba âlji si featse ună piră mare shi nu-lj alăsă peru ni arsu pănă tu arădătsina diadun cu mustătsile shi sufrăntsealele.

            Ashitse după tsi Peca ascăpă tora di barbă shi arămase shi fără di mustătsi âlj vini mintea, discălică di pi yumaru, scoase calămarlu ditu brăn shi scrise cu peana pi marmora di făntănă, sum seamnele atseale veaclji aiste grae: „Dialihea easte tsi easte scriată pi aistă chiatră“.