12                                                                                                                                                                   ZBORLU A NOSTRU – 3/2000

 

Cum mor lumea*

 

Eara tsi nu-sh eara.

Eara nă oară nă soacră sh-nă noră.

Nă dzuă nora arnji cupriili sh-li arcă tu groapa de-arăzboiu. Aclo lâ deadi focu shi-s mută fumlu în sus până la ocljiu al Dumnidză.

Tu oara atsea Dumnidză-l durea ocljiu. Una agiumtă fumlu shi-lj si vindecă ocljiu cu totalui. Nâs acâtsă shi strigă:

- Cari nji-l featsi bunlu aestu? Cari nji-l featsi bunlu aestu?

Nora aurlă nă oară vârtos până la Dumnidzău shi-lj dzâse:

- Io tsi-u feciu bunătatsea aestă, io tsi-u feciu bunătatsea aestă!

- Tsi caftsâ di la mini, njică nivistică?, u ntribă Dumnidză.

- S-nji spui cumu moru lumea.

Atumtsea Dumnidză âlji dzâsi:

-Va tsâ spunu, ma s-nu aspunji la vârnă: mărlji moru cu tăpoarili, njitslji moru cu lăludzli sh-cu trandafili.

 

                                                          

Lemnul a crutsiljiei*

 

 

Eara unu furu cari vâtâmă noauă dzăts shi noauă di oaminj. Dupu tsi featsi ahâti lăietsi, lji s-aurâ di bana tsi u adutsea shi s-dusi la un călugăr sâ sh-aspună picatilj tsi li-avea faptă shi s-lja ânvitsături di la nâs, tsi lipseashti s-facă tra-s lji si ljiarta.

            Călugărlu cându-l vidzu cumu eara armătusitu shi lirusitu s-aspâre di nâs. Ma dupu tsi-lu ascultă âlji dzâse:

-Lja tuchinli aeshti shi duti di lj bagă tu loc; fă bunătetsi la tută lumea shi cându va-s vedzi că elji va-s ascoată vlăstari, atumtsea picatile a tali va s-hibă ljiertate.

Furlu lo tuchinli shi-s dusi t-unu locu ningă nâ cali pri iu tritsea lumi multă.El sh-featsi ningă cali nâ călivă shi divărliga plântă ayinj. Nângă călivă el îngrupă shi tuchinli. Tută lumea tsi tritsea pre-aclotsi shi-lj câfta auă, elu lâ dădea. Ună dzuă elu stătea la usha di călivă shi mutrea tufeche-a lui. Tu oara atsea videa că yini di diparti un omu câvală pri cal; câtu agiumse la ayinj, discălică di pri calu, intră tu ayinj sh-ahurhi ca s-adună auă fără ca-s antreabă vârnu. Furlu l-veadi di la câlivă shi atumtsea âlji strigă tră tse nu antreabă; am elu sh-mutrea gustul.

Furlu atumtsea nu ma putu tra s-aravdă. Lo tufechea shi dzâse:

-Vâtâmai noauădzătsishinoauă shi ninga unu sâ-s facă nă sută! Trapse piste nâs shi-l culcă mpade.

Tu oara atsea sh-turnă caplu câtră iu avea tuchinli sh-armase mărmărisitu di harauă, cându-lj vidzu, că scoasiră vlăstari shi ashitse lji si ljrtară picatile. Sibepea cari featse si-lj si ljartă picatile fu, că omlu atsel tsi-l vâtămă el, s-dutsea cu mintea tra-s vatămă cu multu cama multsâ oaminj di câtsi avea vâtâmată nâs. Ashi că vâtâmânda-lu, ascâpă bana multor oaminj, di atsea Dumnidză âlji ljirtă picatilj.

 

 

*(Ditu cartea “Basme aromâne” di P. Papahagi. 1905)

 

* * *