ZBORLU A NOSTRU – 1-2/2000
5
Eara ună dzuă di unu mesu di veară, tu
ună căldură duguritoare. Di furnjia că di multu chiro nu
avea dată ploaie tutu loclu s-avea uscată! Iarba-n-padi arsă. Tutiputa nu avea
tsi s-pască. Di ună parti sh-di altă di câmpu, pi tuti dzenurli iu eara câti
niheamă păduri, tuti avea luată focu shi ardea.
Nu mashi di câldură s-avea apreasă shi
ardea, ma sh-picurarlji lâ dâdea focu ta s-facă locu di păshune. Aprindea
pădurli di s-adra câpsală! Ashi lâ dzâtsea a locului arsu.
Era ti mirindi oara sh-nu s-videa cicioru
di omu. Tuts picurarlji avea bâgată oili tu amiridzu! Aua sh-aclo videai că
azbuira ornji. Poati că aclo-n cali iu azbuira shi s-alâsa cu silă-n ghiosu,
eara vârâ cufârmă di nimaliu psohiu, ică vârâ mârshi di omu vâtâmatu! Câ, tu
atselu chiro di cari zburăscu cara mari mintireaji - oaminlji ca prashlji-lj
tâljea.
Aua sh-aclo iara videai câ ansârea câti
unu ljiepuru; iara-n susu la tseru câti vârâ ljipuraru, câfta s-lu acatsă ta
s-lu mâcă.
Tu ahtari chiro, tu ahtari dzuă anchisi
Costa-lu Gogu ta s-ducă la oi, tu munti, câ alantă dzuă lipsea ta s-tundă
noatinjlji. Din hoară, di iu anchisi, până tu munti iu lj-avea noatinlji, avea
cabaia cali. Vârâ 4-5 sâhătsi. Ancălaru pi binecu, fârâ să-si ayunjiseascâ,
dipriunâ imna. Ta sâ-lj-li si parâ calea ma lishoarâ, ahurhi ta s-minduiascâ
shi sâ zburascâ singuru. Niscânti ori zbura pi azorea sh-cara s-lu avdza vârâ
omu, vrea s-dzâcă câ aestu omu nu easti salami.
Tata-su cându muri - nu muri di moarti bunâ câ fu vâtâmatu -, alâsă vârâ njilji di capiti oi sh-vârâ trei suti căpri. Alâsă sh-vârâ patrudzăts di calj, di tu cari vârâ yinghits eara ieapi sh-tuti cu mândzâ. Furâ trei fratsâ sh-unâ sorâ: Coli, Hali, Mara sh-elu, Costa. Elu eara ma njiclu di tutsâ. Tutsâ eara-nsuratsâ mashi elu eara ni-nsuratu.
Di cara-lu vâtâmarâ tată-su, fratslji
s-ampârtsară, sh-luară cafi unu câtâ tutiputâ lâ yinea. Elu, câ armasi cu măsa
lo ma multâ parti: s-aleapsi cu vârâ tsinti suti di capiti.
Ashi achurhi Costa-l Gogu nicuchirata. Câ
eara multu lucrâtoru, multu cilâstâsearu. tu-ndoi anj di dzâli, adră vârâ njlji
tintsi suti di oi. Căprili li csifeatsi shi armasi mashi cu oi. Elu singuru
adră patrudzăzi di calj, ditu cari vârâ yinghits di iapi sh-doi diotsi.
Tora, cându imna calea-ncâlaru pi calu,
acâtsă s-minduiască shi s-facă turlii turlii di isăchi! Âshi dsâtsea cu mintea
„Lipseashti s-li adoru vârâ două njilji di capiti. Câtse, atselu tsi-lj dzâtsea
Hagisteryiu, putu ta s-adarâ shi s-aibâ dzatsii njilji di oi sh-iou s-nu potu
ta s-li adaru?! Ma s-va omlu itsi baga tu naeti nu s-poati s-nu li adarâ“.
Ashitsi minduia Costa ta-s-facâ!
Di la isapea tsi u fâtsea ti tutipâtâ âlj
vini tu minti ti-nsurari shi-shi dzâtea:
“Ta s-potu s-li adaru
tuti aesti, lipseashti s-mi ansoru! Fârâ nicuchiră nu va-s potu s-facu
nicuchirată. Sh-diapoa, omlu, dzâtsea Costa, fără nicuchiră shi fără ficiori nu
s-luyurseashti omu. Tsi, iou mi luyursescu omu maca nu escu ansuratu? Tsi turlii di nicuchiru potu s-mi luyursescu iou tu lumi, macă mi adrai di
treidzătsi di anj sh-nica ni ansuratu escu? Tută lumea va-ni dzâcâ: tsi cara
easti avutu sh-ari ahâtă aveari, ahâtă tutipută, macă nu ari nicuchiră
shi-fciori, nu-i tsiva!
Luplu s-li mâcâ tuti oili, macâ iasti
bichearu, nu s-luyurseashti omu. Ashi-nj dzâtsi tută lumea: Costa
Bichierlu! Ma cirucă numă di aestă nu
mata-s poati. Ma ghini s-mi necu dicâtu să-nj dzâcâ ashitsi! Nu voi s-agiungu
tu hala-l Costa Gigea; emu bichiaru, emu ambitâtoru di sh-pizuaeashti tutâ
lumea di elu!
Avu niheamă aveari di la părintsâ sh-tută
u ciucuti cu bearea sh-cu muljierli xeani. Cu muljeri asparti! Diapoa, cumu
avdu câ dzâtsi lumea ti unu ca mini: iocu fălu! Adră adră aveari sh-lumea va
ljiu mâcâ, maca nu ari nitsi unu plodu dupâ elu. Ahtări
oaminj s-nu hibă!
Cându avdu că zburashti lumea ashitsi
canda nj-arshini s-iesu tu dunjiauă Ma ghini cumu ma dzashu, s-mi necu! Ti-atsea, tora, prota aestu lucru va-l facu! Va mi ansoru!Va s-facu unâ
numtă tsi nu s-ari faptă până tora, sh-tu tută lumea nu s-ari faptă! Feata u
amu aleaptă, câ zburâi cu ea! Mashi că lipseashti s-mi ducu s-u caftu di la
părintsâ, că taha ashitsi easti adetea! Taha mashi părintsâlj cara s-voru va
njiu da! Amu taha va njiu da? Pistipsescu ca va njiu da, că feata-nj-ari dzâsâ,
că părintsâlj va s-voru!“
Tu aestu chiro cându elu s-minduia la
tuti aesti sh-ti-nsurari, calu furmucsi unâ oară, ciuli urecljli shi s-dânâsi-n
cali, amprostu. Fără s-ducheascâ, avea agiumtă la shopatlu di sum mâyulă di la
palju stani. Mută caplu sh-vidzu câ la shopatu eara unu omu cari stătea tu
aumbră sumu unu fagu stâfosu. Sh-calu ma-nglo, ligatu di ună yianură! Eara Hali
Ghiza cari sh-elu yinea di la oi ditu munti, vitsinu cu muntili iu li avea
Costa oili!
-
Bunâ dzaua lali Hali ! (câ Hali Ghiza eara ilichia
a tatâsu) âlj dzâsi Costa.
-
Bună dzua, nipoate! Tini eshtsâ, nipoate Costa?
Sh-fără sâ-lj dzâcă altu
tsiva,
di ună oară âshi dzâsi tu minti „Mushatu ficioru easti sh-mari chihâe!
Lipseashti s-u dau feata mea pi aestu gioni!“
Hali Ghiza avea ună feată, atsea ma marea ti mârtari, cari u cljima
Sirma.
Cu aestă feată ari zburâtă Costa!
Tu-atsea oară sh-Costa âshi dzâsi cu mintea : „Tamam tora easti ipuhia sâ-lj
dzâcu, că noi nâ vremu cu Sirma shi s-njiu da ti-nveastă, că zburâmu aseara
dolji ta s-mi ducu s-u caftu!“
Ghini ma, anda sâ-lj dzâcă ashitsi cumu
s-mindui, poati di andrisi, mashi ahântu-lj dzâsi
- Iou escu lali Hali! Di iu yinj tu aestă
oară?
- Yinu di la noatinj, lj-u turnă Hali Ghiza.
Di cara mindui niheamă, ma dzâsi:
- Aseara tumshu noatinjlji. Pitricui mashi
njitsâli acasă sh-iou armashu di durnji
la stani, sh-tora mi ducu acasă!
După tsi iara sh-dzâsi cu mintea
„Lipseashti s-ul-facu dziniri pi Costa“, ascâpiră s-aprindă tsigara sh-dzâsi:
- Tini iu ti duts tu aestă căldură?
- Mi ducu sh-iou la stani, la noatinj ljiu
turnă Costa, că voiu s-tundu sh-iou mâni noatinjlji!
- Multu ghini nipoate. Vini chirolu.
Noatinjlji s-aprindu tora nitunshi. După
tsi shidzură niheamă di oară tâcuts sh-Costa mutrea la bineclu a lui
cumu adiljea di câldură sh-că eara asudatu, Hali Ghiza arupsi tâtsearea
sh-dzâsi:
- Nipoati Costa! Di multu vreamu s-tsâ spunu
tsiva tsi tini poati nu shtii. Ia, tora, că himu mashi dolji, va tsâ spunu, ama
s-nu ti-nvirinj, că iou voiu s-tsâ spunu aesta, ta s-mi lishuredzu.
După tsi shidzu niheamă di adră ună
tsigară, sh-după tsi u apreasi
sh-trapsi di vârâ-n doauă ori fumlu tu cheptu, dzâsi:
- Shtii, nipoati Costa, loclu iu fu vâtâmatu
tatâtu? Ia aclo, după mâyula atsea. Aclo iu s-veadi ună câlici. După tsi spusi
cu dzeaditlu cătră mâyulă, adâvgă;
- Aclo easti ună mari hauă sh-di aclo lu
arucutiră-n vali iu s-meastică doauli văljuri! Cu tuti că atumtsea avea tricută
vârâ dzatsi anj, al, Costa-li si jili shi acâtsară sâ-li cură lăcârnj pisti
fatsă!
Di aesti tsi li spusi Hali al Costa âlj
si-discljisi ună arană veaclji cari eara-ncljisă! Âlu mutri cu niscantsâ oclji
ca di unu omu vgatu di minti sh-perlji âlj si zburliră sh-trimbura canda avea
hiavră! Hali Ghiza-l duchi că s-alâxi tu fatsă.
- Nipoate Costa, s-nu tsâ fats
gaile di aesti tsi tsâ spunu, că-nj si pari că tini nu li shtii. Poati vrei să
shtii cari l vâtâmă? Shtiu că va s-dzâtsi: „furlji-l vâtâmară“. Dialihea ashi
easti, macă tută lumea ashi dzâtsi! Ghini ma, s-tsâ spunu mini că furlji nu
vatâmă oaminj că voru elji sh-di vrei nu vrei. Furlji
vatâmă mashi atumtsea căndu lâ dzâtsi vârnă omu că atselu omu lipseashti vâtâmari,
că taha-li prida furlji!
Costa-lu Gogu cându avdză atseali tsi li
spusi Hali Ghiza di unâ oară mută caplu-n susu, că până atumtsea lu avea
aplicată pi cheptu, sh-după tsi lu mutri-
ndreptu tu oclji sh-cu boatsea ca avâryisită âlj dzâsi alu Hali:
- Cumu nu fu vâtâmatlu di furi?
Sh-acâtsă ta s-treambură di inati...
Hali cara lu vidzu pi Costa că alâxi opsea sh-ta s-lu-mbuneadză
âlj dzâsi:
- Nu ti aspari sh-mutrea-ncoa,
sh-tsâ dzâcu că tsi va tsâ spunu mashi noi doilji va să shtimu. Aesti tsi va
tsâ li spunu nu li am spusâ la vârnă, ma mash atsăia tsâ li spunu ta s-li
shtii. Iou shtiu că sh-pi mini mi
pashti tacsiratea, shi shtiu că shi pi mini va mi aflâ atseali tsi lu aflară pi
tatâ-tu, sh-ti atsea voi s-tsâ li spunu
pânâ escu bânatu! Ti tsi tsâ spunu că mi pashti tacsiratea? Aseara cându
tundeam noatinlji, viniră la stani ta s-mi acatsă. Ma, că earamu la tundeari cu
multsă oaminj sh-tutsi cu tufechi, nu lă u tsânu ta s-yinâ!
Di cara shidzu niheamă pi
minduiri sh-trapsi fumu di tsigară tu cheptu, dzâsi:
- Tatâ-tu fu vâtâmatu di furi, di
Teylu tsi li dzăcu Iunanu, ama fu bâgatu di Yianculu Shcljoplu! Lu shtii
tini pi Yanculu Shcljoplu? Nu s-poati s-nu lu shti! Tutâ lumea lu shtii ca atselu ma anapudu, ma
andihristu omu. Aestu multă lumi ari mâcată. Elu
lu vătămă pi fratili a năiarcului tată. Ti furnjea că vrea s-lj ljea tuti oili dupâ tsi muri tatâ-su năiracului,
sh-că atselu nu vrea s-lj li da, că nu avea nitsi unu-ndreptu. Ia cumu fu! Tu
ună noapti âlj bâgă furlj-n casă, că sh-elu shidea tu atsea casă! Pi fratili a
năiercului lu vâtâmară-n casă, iara muljarea atsâlui u scoasiră nafoară din hoara sh-u vâtâmară! După atsea
âlj luară tuti lirili, că avea multi
njlji di liri! Aclo iu u vâtâmară muljearea, easti unu izvoru cari-lj dzâcu pi
numa a ljei: „Izvurlu al tsal Tică“. Că ashitsi lu cljima atselu vâtâmatlu,
Tică.
Cându Hali Ghiza spunea
atseali fapti di Yanculu Shcljoplu, Costa nitsi că lu asculta, ma mashi caplu
dâdea. Elu aljurea s-minduia. S-minduia la tatâ-su că tsi
bunu omu eara sh-câtse s-lu vatâmâ, di vrei nu vrei! Că elu, câtu shtia, că
atumtsea eara bârbatu, maca eara di yinyits anj, tat-su a vârnui omu nu-lj
fâtsea nitsi unâ lâiatsâ, ma mashi bunâtătsi fâtsea sh-lj agiuta pi oaminj.
Multsâ oaminj cari-lj shtiu
iou, dzâtsea Costa, âlj featsi tutsâ nicuchiri! Ca mostră, mea s-lu ljeau Mitra picurarlu, cari ari unâ sută di
oi sh-nu plâteashti nitsi ună arugă. Easti Goga Arushaclu, cari afendi lu
featsi sh-pi elu nicuchiru sh-tora dauă, trei suti di oi ari!
Sh-altsâ cari poati nu-lj shtiu iou!
Tamam cându eara tu andasea minduiriloru, avdzâ că bineclu aruji sh-di
unoarâ sâ sculă s-veadâ di tsi itie aruji calu, ma nu fu tsiva, mash că a lui
lj si spâru si tu oara cându sâ shutsă cătâ Hali, lu avdză cându zbura:.
-
Sh-cumu tsâ dzâcu, nipoate Costa, aestu
Shcljopu nu mashi aesti featsi.
Dupa-ndoi ani di cându lu vâtâmă
pi fratili a năiarcului tatâ, vâtâmă unu chihâc cu nicuchira a lui. Eara
aprindu Pashti sh-dinintea a ficiorloru njits, lâ arcară di gushi pirustii
arsi! După chiro, furlu cari-lj vâtâmă, lji spusi a unui ficioru că itie fu
Yanculu Shcljoplu! Elu dzâsi câ lipseashti vâtâmari, că taha eara contra
furiloru! Eara cu gretslji andartsi.
Costa nitsi că avdzâ atseali
tsi spunea Hali Ghiza, câ cumu ma
dzâshu, elu dipriună la tatâ-su s-minduia. Tora ma multu s-minduia, câ-nvitsă
cumu fu vâtâmatu, ca itia fu Yanculu Shcljoplu. Elu pânâ tora shtia mashi câ fu
vâtâmatu di furi, ahâtu mashi! Ma tora câ-nvitsă aesti, canda-lj intră ună
penurâ tu inimă sh-dipriună lu-ntsâpa.
„Ma ghini nu-lu andâmâseamu pi
Hali Ghiza, că lu aveamu agârshită pi tatâ-nju!” Ashi s-minduia Costa sh-că nu
putea s-lu ascultă, nu putea s-lu avdă, sâ sculă sh-fudzi tu păduri, ma nu
shtia nitsi elu iu s-dutsi. Vrea s-agârshească atseali tsi li spusi Hali, ma cu câtu fudzea, cu ahâtu
nu putea sh-nu shtia iu s-dutsi!
Cumu imna pitu păduri cu mintea
ta-naljurea, sh-cara s-nu lu dishtipta unu ljepuru cari tricu pi ningă elu,
vrea s-cadă tu unu pâtocu! Diunăoară s-dânâsi, s-frică niheamă pi oclji, îshi
dzâsi: „Bo! Bo! tsi vrea s-facu, vrea s-cadu tu pâtocu, sh-vârnâ nu va mi afla,
câtu easti ahândosu. Lumea vrea
s-dzâcâ: „Costa-lu Gogu zurlusi shi s-arcă tu pâtocu, shi lu mâcară
broashtili!“
Aclo iu avea dânâsită di
mardzina di pâtocu, eara unu cutsuru mari shi shidzu pi elu. Di cara mutri
na-ndreapta, mutri na-stânga, ta s-veadă shi să shtibă iu easti, mutri-nsusu ta
s-veadă câta oarâ easti până dicsearä, că sh-adusi aminti ti iu easti închisitu. Câ, cara s-nu lu andămăsea pi
Hali Ghiza, vrea s-hibă dusu la noatinj.
Di cara shidzu pi cutsuru, îshi
bâgă caplu tu măni sh-shidzu ashitsi, nitsi elu nu shtii câtu shidzu!…
------ > Tu numirlu
yinjitoru.
* Steryiu
al Guli, faptu la Mărli Livădzâ di ningâ muntili Dzâna (tu Gârtsia di adzâ) la
anlu 1903, easti autorlu a romanlui
„Sirma“ tsi va s-hibâ tipusitu
di Editura „Zborlu a nostru“. Romanlu, cu multi seamni autobiografitsi,
easti unâ intirisantâ frescâ a
banâljei tsi u dutsea armânamea tu
ahurhita a etiljei XX tu hoara iu
s-amintă autorlu. Elu nu easti unu omu cu multâ carti. Nu ari diplomi di la
sculii analti Ma, ca multsâ altsâ
Armânj, nu tricu pritu banâ cu bumbacu
tu ureclji sh-cu yilii fumurii pi oclji. Mutri sh-vidzu ahânda tu suflitli a
oaminjloru sh-anvitsă multi, nu mashi
di la oaminj ma sh-di la pâdurea, muntili, câmpul, sh-mardzina di amari pri iu
tritsea caljiurli a unui oeru ca elu - sh-di iu, tu serli sirini alidzea ca tu
carti, mistiryiulu a tserlui cu steali mări ca ti ciudii -. Tu ausheaticu, dupâ
80 di anj di banâ acâtsă sâ-shi deapinâ adutserli aminti shi alâsă unâ yishteari ti mintsâli sh-inimili a
bârnurilor yinitoari. Elu pirmithuseashtii, cu hari, tu limba ditu marea a lui
hoarâ ditu munti; unâ limbâ cari u avdzâ dzuâ di dzuâ 25 di anj – pânâ la
emigrarea tu Românii - di la Grâmusteanjlji, Pirvuljatslji shi putsânjlji Sârmânjats cari
avea aflatâ apanghiu tu unu locu paradisiacu iu puturâ sâ-shi veaglji
grailu shi arădzli, idyili tu tutu Armâniulu. V.B.