O provocare europeana: autonomia ca expresie a "frontierei interne"



de George RONCEA


"... minoritatea maghiara are doua alternative, respectiv revizuirea granitelor sau intreprinderea de masuri de natura sa determine autonomia statala a acestora in Ardeal"
Borbely Imre, 14.08.1992 (Interviu acordat pentru televiziunea ungara)
("Autonomia si minoritatile, o dezbatere necesara" - Document al mesei rotunde al partidelor politice din 31.05.1995)


Autonomia


Problema autonomiei (etnice, colective, teritoriale) pune in discutie un proces de inaintare si edificare a unei noi frontiere. In cazul Romaniei este vorba de situatia speciala a unei frontiere interne, situatie cu implicatie geostrategica si geopolitica evidenta.

Enclavizarea si secesiunea minoritatii maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare in interiorul teritoriului Romaniei ar putea constitui un model exploziv, un precedent susceptibil a pulveriza stabilitatea intregii Europe. Majoritatea statelor sunt plurietnice, multiconfesionale si pluriculturale, in consecinta, acceptarea enclavizarilor, a faramitarilor, ar distruge bazele juridice ale statelor suverane, readucand haosul si conflictele interetnice in inima Europei. Erodarea edificiului statal al constructiei europene, aceasta este ispita autonomiilor, a etnonationalismelor, a caror inflorire marcheaza un regres teribil, o decadere de la ideea casei comune a natiunilor la conceptul devastator al tribalizarii. Daca tendintele separatiste ar fi acceptate, state ca Italia, Spania, Franta, Belgia ar trebui sa se faramiteze, revenind la entitati asemanatoare celor care existau in feudalism.

De exemplu, Italia de nord, Padania , in viziunea lui Umberto Bossi, deoarece este bogata, ar trebui sa-si declare independenta fata de sudul sarac, plin de "puturosi", liderul Ligii Nordului (infiintata in urma cu 17 ani ca Miscare Federalista) preconizand realizarea a doua entitati separate cu Presedintii, Guverne, Parlamente proprii. Bossi a creat un cabinet-fantoma, care se intruneste la Venetia, a aparut si un Comitet pentru Eliberarea Padaniei, condus de Roberto Maroni, fost ministru de Externe in Guvernul lui Berlusconi, iar opinia publica a fost anuntata ca in data de 15 septembrie a acestui an se va declara independenta republicii federale a Padaniei. Autoritatile statului au anuntat ca vor face uz de forta armelor daca va fi nevoie, pentru a dejuca astfel de tentative.

In Sicilia , in alegerile din primavara, 21 de candidati si-au construit proiectul electoral pe ideea separarii insulei, preconizand transformarea Siciliei intr-un Hong - Kong al Mediteranei.

In Spania se manifesta o tendinta separatista sustinuta cu cerbicie de ETA. In 1979 in Tara Bascilor , ce numara peste doua milioane de locuitori, s-a organizat un referendum pentru autonomie, 53,79% dintre electori declarandu-se in favoarea acesteia. ETA insa, considera ca autonomia este insuficienta si militeaza pentru segregatie totala pe calea terorismului.

In Corsica , din 1965, vointa autonomiei se exprima prin atentate. Franta , ca si Grecia , nu recunoaste existenta minoritatilor nationale desi pe teritoriul Frantei, in Alsacia si Lorena, se afla aproximativ 2 milioane de alsacieni, iar in Bretonia, circa 2,2 milioane de bretoni.

In Belgia , inca din 1960, flamanzii au cerut despartirea de francofoni, nemultumiti de cresterea impozitelor, datorata crizei siderurgiei din Walonia. In 1988, Belgia a devenit stat federal, cu trei regiuni autonome: Flandra, regiune lingvistica olandeza, Walonia si Bruxelles, ramanand totusi un stat unit.

Si in Marea Britanie , scotienii ar dori sa se desparta, cerand pana una alta un parlament separat. Chiar si in Germania , recent, electoratul a respins fuziunea landului Branderburg cu cel al Berlinului, esticii preferand sa nu se amestece cu vesticii, desi fac parte din aceeasi natiune.

Cehoslovacia , dupa venirea la putere a fostului disident anti-comunist Vaclav Havel, in 1990, si-a schimbat numele in Republica Federativa Ceha si Slovaca, separarea efectiva producandu-se in ianuarie 1993.

Spre deosebire de divizarea pasnica a Cehoslovaciei, Iugoslavia a fost rupta in bucati cu pretul unui cumplit macel. In iunie 1991, Croatia si Slovenia isi proclama independenta si masiv inarmate de Germania si Italia pornesc razboiul cu sarbii. In martie 1992 isi declara independenta si Bosnia-Hertegovina intrand in joc armele lumii arabe si interesele americane. Iugoslavia constituie cazul flagrant al implicarii marilor puteri intr-o separare violenta si sangeroasa.

In Europa sunt peste 60 de minoritati nationale, diferentiate etnic, lingvistic si religios. Numai in cele 12 tari membre ale UE exista in jur de 45 de limbi nationale si regionale. Modul de reglementare a situatiei minoritatilor nationale difera in functie de organizarea statala, de traditiile politice si istorice. Acolo unde ele exista, formulele de autonomie sunt concepute ca alternativa a dezideratului protectiei minoritatilor si in temeiul imperativului general al protectiei drepturilor omului. La nivel international nu exista un normativ riguros de interpretare a conceptului de autonomie ca formula de abordare a problemei nationale iar autonomia figureaza ca o forma de expresie a descentralizarii, nefiind conturata in nici un document sub aspectul dimensiunii etnice.

Din 1990 in cadrul Consiliului Europei s-a extins ideea elaborarii unui document special destinat protejarii minoritatilor, document aditional pe langa prevederile generale ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In CE exista doua tedinte cu privire la problema protectiei minoritatilor: una care lasa statelor alegerea cailor si mijloacelor de aplicare a principiilor fata de care s-au angajat prin Tratate si o alta tendinta care urmareste crearea unui instrument institutional, respectiv a unui document aditional cu un continut astfel formulat incat sa permita utilizarea acestuia ca mijloc de constrangere a statelor, prin mijloace juridice, de catre instante internationale.

Cele doua puncte de vedere se confrunta la nivelul Comitetului de Ministri al Consiliului Europei, singurul organ cu putere de decizie si care reprezinta prima tendinta si al Adunarii Parlamentare, care are dreptul doar de a formula Recomandari catre Comitetul de Ministri. Recomandarea 1201 (R1201) de exemplu a fost, redactata de Comitetul Juridic (cu o larga participare socialista) si adoptata de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pentru a fi inaintata Comitetului de Ministri cu speranta de a i se obtine validarea in octombrie 1993, la reuniunea de la Viena a sefilor de state. Insa sefii de state si Comitetul de Ministri au decis ca Protocolul aditional (R 1201) sa se refere strict la domeniul cultural.

Adunarea Parlamentara s-a declarat nemultumita, straduindu-se sa gaseasca mijloace juridice pentru a fi imputernicita in problema minoritatilor, pe calea angajamentelor luate de statele membre fata de Adunare. O intreaga controversa s-a pornit datorita formularii ambigue a Articolului 11 a Proiectului de protocol (R 1201), care este un instrument al discriminarii pozitive, deoarece acorda minoritatilor nationale anumite drepturi colective. Conceptul autonomiei cu privire la minoritati apare explicit doar in acest paragraf din Recomandarea 1201 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei:
"In regiunile unde constituie majoritatea, persoanele apartinsnd unei minoritati nationale vor avea dreptul sa dispuna de administratie locala sau autonoma corespunzatoare, sau de un statut special, conform situatiei istorice si teritoriale specifice si in acord cu legislatia nationala a statului".

Documentul nu are insa valoare juridica intrinseca, cu rol executoriu si, tocmai datorita controverselor aparute intr-o serie de tari ale Europei Centrale, a fost ceruta, in martie 1996, opinia expertilor de drept international, membrii ai Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept de la Venetia, care au conchis ca, intr-adevar, sintagma "statut special", "is, admittedly, somewhat vague" .

Interpretarea ceruta comisiei specializate pana la urma nu precizeaza nimic si oricum nu schimba cu nimic fondul controversei, cu atat mai mult cu cat avizul acestei comisii nu are valoare de interpretare autentica (cu efect juridic). S-a cerut atunci crearea unui Comitet Consultativ pe langa Comitetul de Ministri care sa ajute acest organism sa includa principiile R 1201 in Protocolul aditional asupra drepturilor culturale. Totul a ramas deocamdata la nivel de proiect de protocol in asteptarea unei decizii a Comitetului de Ministri. In iunie 1996 deputatul german Bindig a prezentat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei un raport pe tema protectiei minoritatilor, insistand asupra obligativitatii aplicarii de catre state a Conventiei Cadru pentru protectia minoritatilor si a Cartei Europene pentru limbile regionale si minoritare. In acelasi timp, a accentuat asupra interpretarii Comisiei de la Venetia in privinta R 1201, ce inlatura, in opinia sa, orice echivoc asupra continutului articolului 11. S-a preconizat constituirea unei Comisii de recomandari care urmeaza sa fie un organism independent cu largi imputerniciri supraguvernamentale. Doar doi membri ai delegatiei romane au semnat raportul Bindig si recomandarea: Gheorghe Frunda si Adrian Severin (nr.77, pag. 9) .

Incercarea de includere a articolului 11 in Tratate bilaterale de baza intre state are ca scop tocmai legitimarea pe cale indirecta a unei recomandari ce ar capata astfel valoarea de norma cu valoare juridica. In acest sens este relevanta opinia secretarului general al CE, Daniel Tarschys care, intr-un interviu acordat in luna mai postului de televiziune maghiar MTI, spunea ca R 1201 nu are, in sine, o valoare juridica, adaugand insa cu referire la tratatul cu slovacii: "dar daca textul ei este inclus in tratatul bilateral, atunci capata valoare legala" (nr.74, pag. 7) .

Chiar si prin includerea in tratatele unor state Recomandarea 1201 nu poate deveni prin efect de consecinta norma obligatorie in negocierea altor state. Fostul secretar general al CE, Catherine Lalumiere declara, in februarie, la Bucuresti, ca ideea drepturilor colective lezeaza drepturile individuale remarcand ca in documentele oficiale ale Consiliului Europei se vorbeste de drepturile individului si nu ale grupului. In plus: "Prin acordarea de drepturi colective se risca abandonarea dreptului de a alege...este indispensabil de a da individului dreptul de a alege din ce grup face parte si de a-si pastra libertatea de a-l parasi." (Adev.1785, 6 febr.) . Tot in februarie, ambasadorul Statelor Unite in Romania, Alfred Moses, a exprimat transant pozitia Administratiei de la Washington cu privire la drepturi colective si autonomie pe baze etnice: "America nu admite autonomie pe baze etnice. Principiile care se aplica in mod universal, nu numai pentru Romania, sunt ca nu suntem in favoarea autonomiei teritoriale etnice si a drepturilor colective." (Vremea, 860, 2-3 mart.)

Cu privire la autonomie mai exista doua documente ale Comitetului pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) ce exprima, la nivel declarativ, optiuni: "Statele participante iau nota de eforturile intreprinse pentru a crea si favoriza conditii care sa permita promovarea identitatii etnice (...) prin constituirea, ca unul dintre mijloacele pentru realizarea acestor obiective, de administratii locale sau autonome adecvate" (Documentul de la Copenhaga) . Si: "Statele participante exprima opinia ca aceste abordari, sau altele - administratie locala si autonoma, autoadministrarea de catre o minoritate nationala a aspectelor privind identitatea, forma de guvernare descentralizata - pot fi utile in ameliorarea situatiei minoritatilor nationale" (Raportul reuniunii de la Geneva).

In concluzie nu este consfintita nicaieri printr-un document international autonomia pe baze etnice, iar conceptul de drepturi colective nu are nici o legitimare. In plus, in Europa democratica este respinsa ideea etno-nationalismului si a autonomiei ca scop in sine, ca expresie a unei ideologii de factura ultranationalista si etnocentrista. Procesul integrarii europene are ca pivot tocmai factorul statal, transferul eventual al suveranitatii urmand a se desfasura de la stat catre o noua ordine politica supra-nationala iar nu catre entitati de ordin inferior, cu atat mai mult cu cat nu exista nici o obligatie derivata din dreptul international, care sa angajeze statele la propria lor dezagregare.

Exista chiar formulata explicit in Conventia cadru pentru protectia minoritatilor nationale (art 24) prevederea ca dreptul la identitate al minoritatilor nu poate afecta statutul politico-juridic al teritoriilor statelor: "nici o dispozitie din prezenta Conventie-cadru nu va fi interpretata ca implicand vreun drept de a intreprinde vreo activitate ori vreun act contrar principiilor fundamentale ale dreptului international, in particular principiul egalitatii suverane, al integritatii teritoriale si al independentei politice a statelor".

Tratatul


Incheierea tratatului de baza a trenat tocmai datorita insistentei partii maghiare de a include R.1201 in textul documentului in conditiile in care minoritatea maghiara formuleaza concepte autonomiste inacceptabile, Ungaria incercand sa obtina din partea Romaniei semnarea unui document asemanator cu cel ungaro-slovac, incheiat de prim ministrii Gyula Horn si Vladimir Meciar, in martie 1995, la Paris si abrobat la inceputul anului 1996 de Parlamentele de la Bratislava si Budapesta.

Slovacia a acceptat includerea R 1201 in corpul tratatului in urmatoarea forma: "In interesul protejarii drepturilor persoanelor apartinand minoritatii maghiare din Slovacia si a minoritatii slovace din Ungaria, partile vor aplica, ca pe obligatii legale, normele si angajamentele politice ce reies din urmatoarele documente: Declaratia de la Copenhaga a Conferintei asupra Dimensiunii Umane a CSCE (9 iunie 1990), Declaratia Adunarii Generale a Organiatiei Natiunilor Unite nr. 47/135 asupra drepturilor persoanelor apartinand unei minoritati nationale sau etnice, religioase si lingvistice, precum si Recomandarea nr.1201 (din 1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, respectand drepturile individuale umane si civile, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor nationale."

Meciar, prost vazut in Occident datorita trecutului sau comunist, a fost bucuros ca i s-a oferit ocazia de a intra in gratiile curtilor europene, semnand documentul in atmosfera festiva de la Paris, unde eram si noi asteptati in acelasi scop, in ultima clipa, insa, romanii razgandindu-se. Parlamentul slovac, pus in fata faptului implinit, a aprobat tratatul, dar s-a opus ratificarii textului in forma respectiva cerand adaosul a doua documente-anexa prin care se specifica interpretarea R 1201 in sensul ca sub nici o forma autonomia nu poate fi constituita pe baze etnice, si respingand drepturile colective. Ungaria a considerat ca slovacii dau dovada de rea credinta, guvernul maghiar notificand Bratislavei ca aceste documente nu au nici un fel de relevanta juridica, Budapesta respingand ideea ca documentul tratatului sa fie insotit de anexe interpretative. "Daca partea slovaca le va prezenta la parafare si pe acestea, ne vom gasi in fata unei situatii absurde din punctul de vedere al dreptului international" a mentionat purtatorul de cuvant al ministerului de externe maghiar, Gabor Szentivanyi, iar prim ministrul Gyula Horn a completat spunand: "chiar daca parlamentul slovac i-ar fi anexat tratatului reteta galustilor nationale sau buletinul meteo, aceasta nu modifica cu nimic continutul sau" , Ungaria pastrand pozitia inflexibila cu privire la documentele aditionale ale partii slovace, apreciate nule de drept, astfel incat in final, la schimbul instrumentelor de ratificare slovacii au trebuit sa renunte la cele doua rezolutii interpretative. (Adev.1835, 4 apr., Jurn. 913, 29 mai)

Negocierile romano-maghiare s-au blocat initial in jurul disputei privind R 1201, in ianuarie 1996 anuntandu-se luna martie ca data posibila a incheierii tratatului, ca, in februarie, Laszlo Kovacs, ministrul ungar de Externe, sa puna sub semnul intrebarii oportunitatea acestuia. In luna mai a anului 1996 primul ministru ungar Gyula Horn a afirmat ca tratatul nu se va semna in cursul anului, Presedentia Romaniei aratand drept raspuns ca "intarzierea semnarii acestuia se datoreaza obstinatiei cu care Budapesta tine la includerea in textul tratatului a R.1201" adaugand ca "fara insistenta Ungariei pentru includerea recomandarii in cauza, tratatul ar putea fi semnat imediat" (nr.74, iunie, pag.15) . In 18 iulie la Washington, inaintea unei intalniri cu Theodor Melescanu, senatorul american Tom Lantos si-a exprimat convingerea ca "pana dupa alegerile din noiembrie, nu sunt de asteptat evolutii majore in negocierea acestui document" (Ev.1238, 20 iulie) . Acelasi punct de vedere a fost afirmat, in 22 iulie, la Budapesta, de Laszlo Labody, seful Oficiului pentru maghiarii de dincolo de granita: "Trebuie asteptate alegerile din Romania...pozitia partii maghiare nu va fi schimbata de alegeri" . La acea data partea romana era inflexibila cu privire la R 1201, refuzand acceptarea sa ca norma juridica interna.

Fostul ministru de externe al Ungariei, Jeszenszky Geza, acum lider al opozitiei, considerand R 1201 "o victorie a principiilor europene" a subliniat ca "daca Romania vrea sa intre in Uniunea Europeana, va fi silita sa puna in practica recomandarea" (nr.51, pag.45) prin semnarea tratatului. Dupa opinia secretarului de stat politic la oficiul primului ministru ungar, Tabadji Csaba, "scopul tratatului de baza, este sa ofere Ungariei, politicii ei, ancore juridice prin care - in calitate de tara-mama - sa ia atitudine in interesul maghiarilor din afara granitelor, al celor din Transilvania" (nr. 52, iulie 1994, pag. 30) , cu o alta ocazie acelasi om politic maghiar sustinand ca "maghiarii de peste hotare nu trebuie sa cedeze nici o iota din prevederile lor legitime" (nr51, pag. 18) . Aceste "prevederi legitime" se refera explicit la drepturi colective si la autodeterminare ca etapa de organizare statala. De exemplu Gellert Kis Gabor, presedintele comisiei parlamentare pentru drepturile omului sustine clar: "drepturile colective ale minoritatilor se exprima prin autoguvernare" (nr. 51, pag 24) , iar Eorsi Matyas, presedintele Comisiei pentru politica externa a Parlamentului Ungariei interpreteaza autoguvernarea ca "un fel de conceptie despre autonomie" si autonomia ca o "autodeterminare partiala, pentru ca autodeterminarea totala ar insemna insasi organizarea statului" ! (Jurn. 982, 17 aug.)

In august 1996, brusc, s-a trecut la finalizarea tratatului, ungurii acceptand sa fie adaugata o fraza interpretativa la R 1201, prin care se respinge autonomia pe baza etnica si drepturile colective, in urma rezervei taioase exprimata de Statele Unite fata de aceste concepte. Oricum pentru unguri el este foarte bun, asa cum au subliniat chiar ei, cata vreme este inclusa R 1201. Sunt consfintite aspecte care dau legalitate desfasurarii intereselor maghiare si este prevazuta si crearea unui corp de control de supraveghere a dispozitiilor tratatului. Adica un fel de comisari. Pentru UDMR, conteaza prea putin interpretarea adaugata de romani la R 1201. Ei "vor continua sa ceara drepturi colective si autonomie teritoriala" , a declarat Takacs Csaba, presedintele executiv al UDMR. (Mediafax, 23 aug)

Parte a II-a

COPERTA