O provocare europeana: autonomia ca expresie a "frontierei interne"


(partea a II-a)



de George RONCEA

Statul in stat


In cursul negocierii tratatului s-a conturat o atitudine a partii maghiare care subintelegea UDMR ca partener cu rang egal la masa tratativelor deoarece UDMR-ul este considerat reprezentantul unic si legitim al minoritatii maghiare. In aceasta calitate UDMR avea pretentia de a indeplini "rolul unui fel de mediator intre guvernele roman si ungar, intre fortele politice din Ungaria si din Romania. Daca guvernul ungar este un pol, atunci UDMR trebuie sa fie al treilea pol" (nr.69, pag.34) . In 20 august "Nepszabadsag" comenta rostul tratatului astfel: "Maghiarii din Romania vor putea profita de R 1201, ca de un cadru. Un cadru pe care va trebui sa-l umple de continut nu guvernul maghiar, ci UDMR, prin discutii cu partenerul sau, guvernul roman." (Mediafax).

Acest punct de vedere ce pretinde statutul de partener egal al UDMR, sau de a treia parte intr-un acord intre doua state, apare si in pozitiile unor lideri politici din Ungaria. In aprilie curent presedintele FIDESZ, Victor Orban arata ca "fara acordul UDMR nu se poate imagina semnarea acestor documente si consideram ca este important ca guvernul roman sa trateze cu UDMR ca reprezentant legitim al maghiarimii" (nr. 70, pag.13) . Afirmatia suna ca un fel de apostrofare la adresa lui Ion Iliescu care in propunerea de reconciliere adresata Ungariei sarea "peste capul minoritatii maghiare din Transilvania" (nr. 57, pag. 28) . Acest aspect este semnificativ si arata ca UDMR-ul incearca sa impuna ideea de partener statal ca subiect politic ceea ce implica definirea UDMR ca natiune asociata/co-natiune adica alcatuitoare de stat. care isi pretinde autonomia in aceasta calitate.

Inca din mai 1991 de la congresul al doilea al UDMR este pusa in circulatie definirea ca partener statal a minoritatii maghiare, in Principiile de baza ale programului UDMR: "Maghiarimea din Romania...ca si comunitate, se considera pe sine ca factor participant la formarea statului, subiect politic de sine statator si, ca atare, partener egal cu natiunea - poporul majoritar" . In iulie 1992 in Memorandumul lui Csapo Jozsef, autorul proiectului autodeterminarii, la definitia grupului etnic maghiar se precizeaza: "grupul etnic maghiar din Romania reprezinta o parte a natiunii ungare si, in calitate de subiect politic, este un factor constitutiv al statului, care dispune de autonomie" .

In februarie 1993 guvernul maghiar declara ca sprijina punctul de vedere al UDMR iar in mai 1995 congresul al IV-lea al UDMR intareste si completeaza astfel definitia minoritatii maghiare: "Maghiarii, constituind o comunitate autohtona, se considera factor constitutiv in stat, subiect politic de sine statator, si ca atare, partener egal al natiunii romane. In ceea ce priveste limba, etnia, constiinta identitatii, cultura si traditiile proprii, comunitatea maghiara este parte organica a natiunii maghiare" . Din aceasta dubla ipostaza - pe de o parte minoritatea maghiara este factor constitutiv a statului roman si pe de alta ea este parte organica a natiunii maghiare - rezulta indirect ca Romania este parte a Ungariei!

Pentru acelasi motiv se cere folosirea limbii maghiare alaturi de limba romana, intr-o institutie oficiala a statului cum ar fi Universitatea sau in Consiliile Judetene. Protestul autoritatilor locale din Sfantu Gheorghe fata de instalarea in "zona lor" a unei unitati militare a armatei romane si refuzul Consiliului local de a acorda aviz de constructie unei cazarmi a jandarmilor, implica aspectul negarii dreptului suveran al statului roman de a-si amplasa pe teritoriul sau, unde crede de cuvinta, unitatile militare, subintelegandu-se ca Romania ar fi trebuit sa ceara acordul natiunii aparte. Mai mult inca s-a insinuat ca prin aducerea unui numar de militari romani in Secuime se urmareste stirbirea omogenitatii etnice a regiunii, ceea ce subliniaza obsesia mentinerii puritatii etnice in enclava constituita de minoritatea maghiara desi liderii UDMR au negat sistematic, in public, determinanta etnica a autonomiei (75, pag. 57) . Cu toate acestea ei invoca totusi in temei etnic drepturi in plus adica privilegii. In martie curent Gyorgy Frunda a declarat ca "UDMR nu urmareste o autonomie pe baze etnice, ci asigurarea de drepturi in plus acolo unde maghiarimea traieste intr-un anumit procent" (69, pag.42).

Este enuntata astfel ideea pivot a elitei politice maghiare dupa care ungurii trebuie sa beneficieze de un statut special, privilegiat fata de natiunile "inferioare", carora li se consimte formal rolul de partener. Privilegiul de a fi maghiar este intarit printr-o serie de masuri cu caracter economic, maghiarii dispunand de institutii bine organizate ce se preocupa exclusiv de bunastarea membrilor etniei. Astfel la Miercurea Ciuc, de exemplu, exista un Centru de Inovatie si Incubatie care are programe de credit, garantie si ajutor pentru unguri, respectiv ofera sfaturi juridice si comerciale, spatii de productie si birouri, asigura linii internationale de fax si telefon si alte servicii la pret redus, acorda sprijin financiar nerambursabil precum si credite avantajoase cu dobanzi mici si garantii pentru credite. Nu trebuie uitata contributia institutiilor de tip cultural si religios care consolideaza comunitatea maghiara sub forma unui bloc unitar si etans in interiorul societatii romanesti. In teritoriul romanesc ocupat de minoritarii unguri, romanii sunt tratati ca intrusi si tratamentul care li se aplica este pe masura. Lideri ai UDMR nu admit amestecul rasial cu "natiunea partener" fiind cunoscuta pozitia critica a lui Katona Adam, reprezentantul platformei UDMR crestin-democrata intitulata Initiativa Maghiara sustinuta si de Tokes, care a sugerat ca maghiarii care manjesc rasa amestecandu-se cu romanii ar fi tradatori. In urma scandalului iscat, UDMR-ului i-au trebuit sase ore pentru a hotari in sedinta Consiliului Reprezentantilor din februarie curent, textul unei delimitari fata de afirmatiile lui Katona. Delimitare formala, nici vorba de excludere si in plus din sondaje rezulta ca Katona este unul dintre liderii populari ai UDMR.

Cu privire la casatoriile mixte Tokes a declarat: "Cu temerile pentru natiune ale lui Katona Adam toata lumea este de acord, chiar si cei ce critica vehement manifestarile lui...trebuie sa ne ingrijoreze...acea politica artificiala de asimilare in urma careia a crescut, spre exemplu, numarul casatoriilor mixte" (nr. 67,februarie, pag 32) . Se poate intelege ca liderii UDMR agreeaza un program autarhic, de izolare, omogenizare biologica si indiguire a minoritatii maghiare, din grija de a nu fi asimilata de majoritate. Cu toate acestea conceptia maghiarilor despre dansii este atat de inalta incat apare cu totul nejustificata aceasta temere: "o comunitate poate sa decida ca se asimileaza de bunavoie intr-o alta comunitate, daca aceasta simbolizeaza un nivel, un stil de viata superior. Intr-unul inferior, niciodata. Iata de ce maghiarimea nu poate fi asimilata" (Magropress, iulie 1995, nr. 52, pag. 32) . Deci superioritatea si motivatia comandamentului mentinerii puritatii etnice are si rezon cultural.

Ideea comunitatii superioare, fauritoare de civilizatie in "bazinul carpatic", samavolnic tinuta sub tutela apare constant in presa de limba maghiara: "Din 16 decembrie 1989 in Transilvania si Partium a incetat orice motiv legal pentru ca noi sa fim tinuti sub tutela...Inaintasii nostrii au trait in aceste tinuturi din 896 pana in 1920 ca natiuni autonome. Ca urmare a investitiilor lor pe aceste meleaguri, in Ardeal si in Partium au luat fiinta sate, orase, a inflorit agricultura, industria, comertul...este legitima pretentia comunitatii etnice maghiare din Ardeal si Partium sa i se restituie statutul de drept, dobandit de-alungul istoriei...Noi, maghiarii din Ardeal si Partium avem documente scrise care dovedesc ca timp de 1000 de ani pe aceste teritorii am fost natiune, acesta este statutul nostru de drept" (Erdely Magyarsag, nr. 8, 1991, Ujvari Ferenc) .

Pe acest concept, de natiune dezvoltata separat, in afara societatii romanesti si-a intemeiat UDMR-ul ideea ca Romania nu este stat national ci o societate plurinationala in care grupul etnic maghiar reprezinta o societate distincta cu drept de organizare propriu si autonom fata de institutiile statului. Mai mult, dupa cum reiese din autodefinirea ca subiect politic, atribut propriu statelor, UDMR ravneste calitatea de autoritate statala autonoma rezultatul purtand titlul de secesiune si implicand redesenarea frontierei interne.

Acesta este motivul pentru care revendicarile maghiarilor din Romania au capatat drept pivot R 1201, respectiv impunerea acesteia in Tratat, pentru a conferi suport juridic unei idei ce mineaza bazele statului roman. Asa cum a fost folosita conjunctura ocupatiei sovietice, la vremea respectiva, pentru constituirea fostei Regiuni autonome maghiare, tot astfel acum se incearca utilizarea puterii Consiliului Europei ca punct de sprijin al parghiei separatismului. De aceea UDMR-ul a respins formularea de stat national din Constitutia Romaniei, statul roman fiind considerat un fel de temnicer al "popoarelor" din care ar fi constituit. Exact acelasi lucru il sustinea si Kominternul in 1920 si pentru acest motiv a fost scos in afara legii la vremea respectiva Partidul Comunist din Romania. Este izbitoare asemanarea dintre proiectele federaliste ale UDMR si cele ale Kominternului, privind Romania.

Organizarea interna a UDMR, prin Consiliul Reprezentantilor - un fel de miniparlament, si crearea unor directii regionale cu rol executiv, care se ocupa de cadrele didactice, de problemele economice, de agricultura, de invatamant - ce imita activitatea ministerelor, duce cu gandul la organizarea de stat. In Secuime s-a trecut deja la utilizarea vechilor sigle si embleme din timpul ocupatiei hortiste, in consilii se foloseste limba maghiara, la diverse intruniri si sarbatori se canta imnul de stat maghiar, deci de fapt "insule de autonomie" cu atribute statale functioneaza deja. De drept ar mai fi nevoie doar de o recunoastere internationala fie si indirecta printr-un tratat care sa permita consfintirea a ceea ce exista in realitate, adica a unei organizari maghiare de tip statal pe teritoriul Romaniei.

Faptul ca statul roman nu are nici puterea nici vointa de a respinge un proces a carui instalare pare inexorabila, de inaintare a frontierei maghiare in interiorul granitelor sale, confirma ipoteza unei infrangeri logistice de proportii. Ceea ce este mai grav, nu doar institutiile par supuse infrangerii, coplesite, ci chiar resortul esential al reactiei de intampinare - puterea spirituala - pare sa se fi epuizat. Lipsa de reactie fata de agresiune, disparitia spiritului de frontiera pot fi interpretate ca semne ale stergerii identitatii antropo-culturale a poporului roman.

Partea a III-a

COPERTA