Dragii nostri,

Ne-a induiosat felicitarea de Paste trimisa de Bogdan si mi-am propus sa va scriu de indata, cu atat mai mult cu cat am dedus din aluziile Lianei ca n-ati primit unica si cu atat mai importanta scrisoare pe care v-am expediat-o la inceput de martie. Cum nu puteam sa ma consolez de pierderea scrisorii  la care "lucrasem" cam o saptamana (o fila fata-verso), am cautat textul pe discul hard cu intentia de a mai scoate o "editie"; din pacate calculatorul trecuse printr-o viroza care i-a halit toate inregistrarile, inclusiv scrisorica muncita din greu...Intre timp au intervenit cele de mai jos, asa ca daca nu de Pasti, va scriu de Inaltare.
Mi-am sarbatorit semicentenarul intr-o alternanta de stari de spirit confuze si contradictorii: mandrie de performer, panica la apropierea de fundul sacului, surexcitare, apatie, etc. Seara a venit Dorel si am mancat, si am fumat, si am baut, si n-am mai simtit nimic. A doua zi, 1 martie, paseam in cea de a 51-a primavara cu arsuri la stomac si 51 de dureri in cap. Drept urmare am tras concluzia ca e momentul sa incep o viata noua si m-am hotarat sa ma las de fumat.
Rezultatul imediat a fost o stare de neastampar permanent si o iluzie de energie de care m-am grabit sa profit pentru a ma apuca de zugravit - sufragerie, hall si closet de servici. Am citit cartea zugravului amator, mi-am luat un rest de doua saptamani de concediu,  huma, aracet si alb de zinc, am tras aer in piept si m-am aruncat cu capul inainte intr-o treaba scarboasa, din care am avut impresia ca n-o sa mai ies nicidata.
Prin ce-am trecut, imi face rau sa-mi amintesc! Ce zugraveam ziua se scorojea noaptea, de ajunsesem sa ma identific cu Manole, si ma gandeam cum s-o fac afis pe Daniela si s-o prind de tencuiala. Cat priveste curatenia "de dupa" nu-ti mai povestesc, pentru ca ai trecut relativ recent prin asta: galeti de moloz, geamuri stropite de huma, lampi nesterse de ani de zile, dosuri de mobile inpaienjenite de praf, rame de tablouri cacate de muste si inca... Cu carpa in mana, in pozitia pe varfuri, in genunchi, pe spate, atarnat cu capul in jos.., de dimineata pana-n noapte, cu sufletul la gura, ca vin prietenii din Suedia si trebuie sa facem impresie buna. Mai apoi am vopsit tamplaria, caloriferele si scara interioara.  Scara nu fusese revopsita niciodata si-mi statea pe suflet ca arata foarte nasol, asa ca am vopsit-o cu mult elan, de sus in jos si cand am terminat-o fericit, mi-am dat seama ca doua zile nu vom mai putea urca spre dormitor si baie. Greu a fost cu Cora care n-a inteles ce-i aia o stare de necesitate si si-a insirat amprentele labelor de pe scara pe parchet. In final am terminat cu curatenia, am aranjat in casa, am ascuns mizeria de pe tapiteria canapelei si a fotoliilor cu cergile cumparate on purpose cu putin timp inainte, am prins pe coltar lampa lui Catalin cu lumina orientata spre portelanuri, am agatat un bradut deodorant sa ia mirosul de vopsea si de Cora, mi-am rotit privirile si-am fost multumit de rezultat (cu conditia sa nu te atingi de ziduri ca se ia).
O zi ne-am odihnit, iar in ziua urmatoare a venit Elena cu Bozo si  Beatrice pentru doua saptamani, sa ne mai vedem si sa petrecem impreuna sarbatorile de Pasti. I-am cazat in dormitorul mare (din pacate singura camera ramasa nezugravita) iar noi ne-am inghesuit in cel mic unde am dormit aproape imbratisati in patul Hanei, care s-a si rupt cu aceasta ocazie. Musafirii, mai tot timpul in vizite, abia daca i-am simtit. Au fost placuti, calzi si apropiati - ne-am simtit bine impreuna si am regretat cand au plecat.
Nu-mi mai amintesc cand a plecat Boby "de la Hana la Haifa"; parca prin februarie. Hana era in sesiune si pana sa plece Boby n-a invatat ca sa stea cu el cat mai mult si am inteles-o. Dupa ce a plecat n-a putut sa invete pentru ca era prea trista si am inteles si de data asta. Ce n-am inteles este de ce s-a mai incurcat cu facultatea asta de care evident n-are nici-un chef. Dar nici de alta n-are chef. "Nu-i nimic, nu-i obligatoriu sa faci o facultate daca nu-ti place sau nu poti sa inveti". Dar nici meserie nu i-ar place, nici slujba! Pai ce-i de facut? "Nu stiu tata, crezi ca eu nu ma gandesc, in fiecare zi ma gandesc si-mi vine sa ma dau cu capul de pereti! N-am stare, nu-mi place nimic, nu mi-e bine" - hohote de plans, usi trantite si plumb in sufletul meu...
Pentru ca Boby cheltuise cu telefoanele 1500 $ in prima luna, au hotarat de comun acord cu familia lui sa telefoneze Hana, urmand ca nota telefonica s-o plateasca ei, varianta aceasta fiind mai ieftina. Si a venit prima factura... "Cum se poate Hana, cand altii n-au ce manca dintr-un salariu sau o pensie de o suta de mii, voi sa vorbiti de 450 de mii!"  Si raspunsul: "Ce te priveste daca tot nu platesti tu?"
Doua luni a stat Boby in Israel apoi a venit in vacanta pentru doua saptamani - mare bucurie la inceput, apoi reprosuri, apoi certuri si cand sa se impace... pauza s-a terminat si-a trebuit sa plece iarasi. Nu trecusera nici 10 zile de la plecarea lui, ca-l gasesc intr-o dimineata pe treptele din spate, cam inghetat si nedormit. Avea doua zile libere de nu stiu ce sarbatoare plus weekend-ul, asa ca luase un avion de noapte si iacata-l! Pe noi ne-a impresionat, iar pentru Hana a fost o dovada de mare dragoste ceea ce a facut-o foarte fericita! Cu totul altfel a reactionat mama lui care, dupa cum era si firesc, n-a inghitit usor plimbarea cu avionul (450$) si a hotarat ca nu-i mai da nici un ban pentru "cheltuieli sentimentale". La tanc hotarare, ca tocmai sosise urmatoarea nota telefonica, un milion de data aceasta. N-am dormit doua zile. Nu puteam sa cred ca mi se intampla asa ceva. M-am dus la Telefoane, am explicat, am implorat, mi-am smuls parul din cap (chestia cu parul a durat cel mai putin), am facut o cerere, am dat ciubuc doua casete cu Vangelis si am obtinut o esalonare a platii in rate lunare de 150 de mii. N-aveam de gand sa platesc nici-un leu pentru inconstienta Hanei, "cand suntem vai de capul nostru, Daniela n-are ce imbraca...ti-am spus de data trecuta ca este imoral sa risipiti atatia bani pe telefoane...treaba voastra cum platiti, iti trimite el banii sau te angajezi undeva.." Solutia a fost c-am inchiriat apartamentul Hanei cu 100$/luna.
E duminica, e foarte cald; in curte e umbra racoroasa, verdeata, linistea si pacea de pe lume! Eu impletesc cu sfoara la balansoar, Daniela... in bucatarie, o ghicesti dupa zgomotul de cratiti. Hana s-a sculat pe la 11, a mancat ceva si s-a asezat la televizor - o ghicesti dupa frecventa cu care impusca posturile. Urmeaza sa se apuce de invatat pentru ca a inceput sesiunea, mercuri are examen la gramatica franceza. Uite-o ca apare cu cartile sub brat, se aseaza la masa sub crengile de visin. Are un elan de zici c-o sa rupa cartea! Se potriveste-n scaun, isi aranjeaza hartiile, deschide cartea si ... se scoala dupa un pahar de socata. Trec 5 minute de studiu si cand sa zici ca s-a 'nfipt in materie, se duce sa se schimbe cu ceva mai lejer. Similar urmeaza un drum la frigider si unul la closet. Dintr-o data se potoleste si incepe sa scrie. Scrie, se mai uita-n frunzisul vitei, scrie iar, in sfarsit a reusit sa se concentreze. Eu nu indraznesc sa ma misc; in varful picioarelor ma retrag spre bucatarie s-o opresc pe Daniela din zdranganit si-n trecere imi cad privirile pe scrisul Hanei, care incepe cu "Draga Boby". Ei, ce sa-i faci, trebuie sa-si scrie daca nu mai vorbesc la telefon! Nu-i nimic, poate mai ramane timp si pentru franceza. Din pacate tantarii o pisca de picioare si pleaca sa-si puna niste pantaloni. Acum are si pantaloni, a epuizat caca-pipi-papa, n-ar mai avea alte motive sa mai amane si totusi...
Apare "tanti Olga" de pe traseul Valeni-biserica-cimitir, intr-o crestineasca misiune de pace. Ne punem sufletele pe tava in jurul unei sticle de vin si pana sa terminam sticla, am revenit la bunele sentimente de dinainte de prima mare glaciatiune. Olga ne povesteste cum a cumparat locul din Valeni, cum au inselat-o cu cimentul si piatra de constructie din care a inceput o fundatie carand pietrele cu carca pentru ca era nebuna, cum si-a revenit intretimp si a abandonat fundatia si si-au construit o magazie pe care au tot imbunatatit-o si au promovat-o in functia de cabana si cate si mai cate, de s-a facut ora de masa. Din bucataritul Danielei rezultase o ciorbita din piept de vaca si o musaca de cartofi cu salata asortata. Din politete, ori ca era lihnita, ori pilita, sau toate la un loc, Olga s-a extaziat in fata bucatelor si a decretat in stilul binecunoscut sincer(!) si exagerat, ca n-a mai mancat niciodata ceva mai aspectos si mai gustos si ca Daniela este cea mai buna gospodina, basca mama devotata si nevasta inteleapta! ... Intr-o stare de exaltare crescanda, Olga ma vedea si pe mine aratand bine, mai crescusem si facusem muschi; Hana era frumoasa, casa draguta si noi niste oameni impliniti si fericiti! Era bucuroasa si se mandrea de scrisoarea pe care o primise de la voi, cu rezerva ca nu era sigura ca a inteles jumatatea scrisa in engleza. Constatand ca ti-e din ce in ce mai greu sa te exprimi in romaneste am ajuns la concluzia ca pentru a mai putea comunica in viitor it is absolutely necessary to improve our english. Asta pentru cazul ca-mi vei mai scrie, ca se constata ca te-ai suparat pe tacerea mea si n-ai mai scris nici tu. Asa ca nu mai stiu ce faci, cum te descurci. Stiu ca studiezi medicina bucala in perspectiva unui ipotetic post de asistenta, si alte cursuri, multe si marunte. Sa dea Dumnezeu sa ai ocazia sa le folosesti inainte de a le uita! Sper sa aflu noutati din scrisoarea pe care ai trimis-o lui Olga. Multumirile pentru cadouri, desi s-au pierdut odata cu scrisoarea anterioara, raman valabile in continuare.
Bucuresti, 28 mai 1995