...si a fost o zi de joi cand l-am vazut pe Mihai si-am realizat in sfarsit cat de grea este viata in Canada - tras la fata si slab incat am crezut ca l-a adus vantul. Chiar m-am mirat ca n-ati asteptat o pala dinspre nord, sa fi economisit banii de avion - scapa si de viza de iesire!
Ne-am bucurat c-a venit, chiar si asa putintel cat era, pentru ca tocmai incepuse sa curga boyler-ul si n-avea cine sa se ocupe. Cand i-am spus despre ce e vorba a respirat usurat deoarece, din relatarile Petronelei cu care avusese deja un prim contact (nesexual), se temea sa nu fie cumva vorba de cazan. Cu boyler-ul pentru apa calda, dupa spusele lui, se pare ca-i simplu de rezolvat: il scoatem din functiune!
Dupa cateva zile a revenit cu cadourile. De data aceasta n-am mai rezistat psihic si intreband-ul cand a mancat ultima oara, l-am tras in bucatarie, spre frigider. Dar lui nu-i era foame, mancase la Petronela cu care mai avusese intre timp un contact despre a carui paranteza n-as putea sa garantez.
Multumim pentru cadouri! Care, cum le-a primit, s-a bucurat si le-a folosit cum s-a priceput. Eu am folosit zilnic cadoul meu, revista de retete. Spre exemplu, vin de la birou lihnit, pun pe masa revista deschisa la pagina cu roastbeef si mananc fasolica iahnie, cu ochii'n poza. Poza o schimb zilnic, iar iahnia o alternez cu ciorbita de fasole.
Am aflat de la Mihai cam tot ce ma interesa despre voi, ceea ce nu stiu cum ai reusit sa eviti in scrisorile tale: cati bani vin si cati ies, cum v-ati petrecut vara, ce slujbe au baietii, care-i situatia lor scolara etc. Ma bucur ca Bogdan s-a obisnuit cu munca, ca are banul lui, ca va merge la colegiu si ca nu s-a ingrasat asa cum intelesem din ultima scrisoare a ta. Nu ma bucura insa ca nu ne scrie - felicitarea de Pasti, ne-a tusat mult à l'epoque dar intre timp a expirat. Vad ca Catalin (nu se poate evita cacofonia!) mai corespondeaza cu Hana; aruncam si noi un ochi pe scrisori si in felul asta se pastreaza legatura. Catalin este primul subiect care o induioseaza pe Hana; Bogdan este al doilea, iar altii nu mai sunt. Copilaria petrecuta impreuna, secretele de adolescenta impartasite, nu-i lucru putin! Le cam simte lipsa! La fel si noi. Despre tine am aflat ca termini cu brio cursul in curs si esti in curs de a incepe alt curs. Mihai a fost dragut si-a zis ca ti-e dor de noi. De la Olga am aflat ca te-ai ingrasat si m-am necajit; pai un' ti-e tato tantoseala, mijlocel tras prin inel!? Ia vin' p'aci ca s-a’ facut ouale doua si juma la mie! Si chiar s-asa nu se gasesc. Nici nu stiu ce-o sa mai manance Mihai (care din fericire s-a mai intremat, nu se stie cum, in ultimile zile).
Despre mine afla ca am gripa (atentie la scrisoarea pe care o tii in mana, sa nu te molipsesti!) - ma ustura ORL-ul, imi curg lacrimile si mucii. Dimineata, in drum spre ISPE, de ger mare, au inghetat pe mustata; s-au inmuiat in lift si au inceput sa-mi pice in gura tocmai cand ma salutam, cocosel, cu cucoanele de pe palier.
Vineri, Daniela a avut petrecerea de Craciun la firma, petrecere la care trebuiau sa participe toti salariatii cu jumatatile lor. Daniela s-a dus cu jumatatea pe ea, ca jumatate de milion a costat tinuta de gala pe care si-o compusese cu cateva zile inainte, sub atenta supraveghere a Hanei. Eu eram pass ca de obicei când e vorba de astfel de reuniuni; nu-mi place, n-am tinuta de gala si mai daduse si gripa peste mine.
Spalata-vopsita-coafata-machiata-parfumata si superba, Daniela s-a urcat ca o diva in taxi, cu paltonasul Hanei pe umei si cu pantofii in sacosa. Noi eram mandrii de mamica noastra! Hana, cu care de aproape doua zile ma aveam bine, imi zice cu un aer insinuanto-conspirativ:
"Presupun ca are un amant."
"Din ce-ti veni?"
"S-a cam dat cu parfumul meu Dune in ultimele zile."
"De unde stii?"
"Am pus semne. Cred ca te inseala!"
"A nu, precis nu!"
"Cum de esti asa de sigur?"
"Am pus si eu semne!!!"
S-a imbracat si dra. Hana (c-o jantilica) si-a iesit cu dl. Eddie, iar eu am ramas cu dna. Cora la televizor. Intre un stranut si-o tuse, respiram cu dificultate, incercand sa supravietuiesc gripei. Ma uitam absent la un film, in timp ce-o mangaiam masinal pe Cora, care s-a relaxat si de sub coada mi-a trantit o basina in fata, de mi-au falfait pungile de sub ochi si mi s-au desfundat sinusurile; am putut astfel sa respir mai usor.
Azi dimineata am intrat s-o trezesc pe Hana: "Hai gandacelul tatii, hai ca ti-am facut un ceiut, scoala-te ca se raceste." Am mangaiat-o pe gat, am tras-o ghidus de degetele. De sub plapuma se auzi un marait slab, dureros. "Hai papuse" am continuat eu tot mai insistent "ca trebuie sa te duci la cursuri, ai vazut “tanti” Liana cum se duce!" Pe masura ce insistam, maraiturile deveneau tot mai amenintatoare, pana cand, intr-o explozie de gesturi si bocete, plapuma a zburat peste capul meu aterizand pe veilleuse(a) si de sub ea a iesit o scorpie. In timp ce trantea usa la baie, spargea capacul de la closet si smulgea dusul, se auzeau dracuieli si bodoganeli: ce viata e asta sa te duci luni dimineata la facultate, aruncata in gerul din strada de niste parinti care n-au nici un pic de intelegere, pentru niste cursuri idioate, tinute de profesori cretini....Si tot asa pana mi-am iesit din fire s-am bagat-o'n p...masii. La chestia asta s-a oparit Daniela, ca ce-am cu ea! Incidentul s-a incheiat de la sine cand am plecat “voiosi”, fiecare la treaba lui. Treaba mea era sa-ti scriu o felicitare de sarbatori si uite ce-a iesit. Speriat de zvonurile ca te-ai fi suparat fiindca nu-ti scriu mai des, m-am pierdut in amanunte, gata sa uit esentialul: CRACIUN FERICIT, ANUL NOU CU BUCURIE, SANATATE SI NOROC! LA MULTI ANI - 1996!