W A N T E D...ca suspect pentru uz, abuz si uz de abuz de încredere!

Drept urmare i s-a luat încrederea odata cu cheia de la apartament, care s-a dat vecinei Petronela, cea "invidioasă si cu ochi răi", de i s-a dus buhul pe ulită (lui) si lumea vorbeste si arată cu degetul (pe el). Impricinatul pretinde că n-a luat decât niste biscuiti spritati uitati în bucătărie si din ei numai pe cei de deasupra, plini de praf si căcati de muste. Redăm din declaratiile suspectului:

Si mai tare am regretat plecarea lui Cătălin când am citit în scrisoarea ta pasajul cu suta de dolari ce urma sa-i dea pentru ziua Hanei; cum gestul se consumase deja, dar la o cotă mai redusă, cu obrazul ud de lacrimi de recunostintă am dat fuga să recuperez restul până la sută. Smecherul plecase de trei zile si-mi dădea cu tifla din Canada. N-as putea să spun că n-am stiut dar, în stilul familiei, plecarea fusese învaluită în mister, nimic nu era sigur, mai ales data exactă nu trebuia cunoscută. Am aflat totusi la timp ca să ne luăm rămas bun: "Rămâneti cu bine!", "Mergi sănătos nepoate, ne mai vedem...niciodată!" Si dupa asta ce sa mai zici - noi flescăiti, el tot cam asa, ne priveam să ne ajungă pentru de-acu încolo.
Olguta a fost asa de impresionată de cât de frumos ti-a scris, încât, în ciuda protestelor mele, nu s-a putut abtine să nu-mi citească ciorna scrisorii înainte de a o trece pe curat. De fapt n-a citit-o, a interpretat-o! Textul induiosator, tonul cald si expresia angelica atât de neobisnuite, de neasteptate, m-au convins că talentul n-a ocolit-o nici pe ea si că dacă nu s-ar fi realizat ca mare doctorită de copii, precis că si-ar fi găsit consacrarea ca artistă dramatică. Cum a reusit ea atâtia ani să-si mascheze din prea multă modestie bunele sentimente! Si uite asa mă gândeam eu fără să mă pot concentra suficient pe lingusirile din scrisoarea Olgăi, când aud: ...eu te apreciez pentru ce faci, nu ca Dan si Daniela... Da, aici o recunosteam, s-ar fi sufocat dacă nu dădea drumul măcar la o răutate; cu atât mai bine dacă era vizata si Daniela!
Pentru că veni vorba de Daniela, i s-a urcat la cap că e foarte importantă în firmă, că le stie pe toate, că toate trec pe la ea, că nu se ia o decizie fără să fie consultată etc. si pentru toate astea consideră c-ar fi trebuit să fie mai bine retribuită. In plus nu poate să-i sufere pe francezii la care lucrează - mai prosti ca noi, cam la fel de dezorganizati, dar orgoliosi si superiori peste măsură. Ca atare si-a trimis CV-ul la AMOCO (firmă americană - statii de benzina, uleiuri, prospectiuni, extractii de petrol); a urmat un prim interview si o preselectie. Daniela a fost foarte plăcut impresionată de stilul american, de atmosfera de lucru, de ambient etc. S-a intors emotionată si mi-a spus că este singurul loc în care si-ar dori să lucreze. In fază finala a intrat în competitie cu alte patru candidate. Până la primirea rezultatului final care urma să sosească cam peste o săptămână si care cam întârzia, s-a hotărât să se prezinte la un concurs de ocupare a unui post de asistent directie la ambasada Marii Britanii. Intre timp vine confirmarea de la AMOCO - oferta 350 dolari. Pentru că apucase sa se inscie la concurs, total relaxată se prezintă la ambasadă si câstigă scurt în fata a 16 concurenti, barbati si femei. Oferta 330 dolari, vinerea scurtă si un sejour de 7 zile anual în Anglia; munca nu foarte multa si responsabilitate redusa, un post de pe care sa iesi la pensie linistit. Daniela telefoneaza la Paris pentru preaviz si produce o mica furtuna acolo (oricine poate sa plece din firma numai pe dv. am dori sa nu va pierdem); are loc o teleconferinta de o ora cu diferiti directori de la Bergerat-Monnoyeur (asa se cheama actuala firma), apele curg pe Daniela si... vine si oferta lor - 350 dolari (in lei) plus o prima lunara de $ 100. Si asa a ajuns Daniela o vedeta disputata de trei dintre marile puteri ale lumii - America, Anglia si Franta. Si ce modesta parea...! Am inceput s-o privim cu mai mult respect. I-am cusut espadrilele, Hana i-a inapoiat fusta ca sa aiba cu ce se duce la post.
O saptamana am trait din plin drama optiunii. Nici un post nu era de lasat. Dupa parerea mea, solutia optimă ar fi fost sa lucreze trei schimburi că să ia toate cele trei joburi, dar speram ca propunerea să vina de la ea. Am discutat si-am analizat situatia pe toate partile, seară de seară, la un pahar de Votca-Cola (minunat amestec - un deget de votca intr-un pahar de Coca-Cola, on the rocks). La primul pahar introduceam in computere datele problemei. Alegerea algoritmului de calcul se făcea in baza unui al doilea pahar, turnat mai impetos,ceea ce facea să scape mai multa votcă. Ulmatolul pahal de vodca-colea (nu ti-am ziz reteta, un destet de Cola intr-un halal de voctă) ar fi trebuit să sustină interogarea bazelor de date, dar până la obtinerea solutiei, monitoarele noastre intrau in ceata. Intrerupeam sesiunea de lucru până in seara următoare cand programul se relua cu un pahar din amestecul acela minunat din a cărei reteta nu retin decât că se pune un praf de cola si vodcă cât cuprinde. Dupa o săptamână de calcule intense, pe ecranul Danielei a aparut A M O C O ! Si se adeveri astfel proverbul "ce ti-e scris in frunte ti-e pus". Chiar dacă nu e de crezut, n-am ales muncă putină - bani putini la ambasadă, nici bani multi - munca multă la francezi la IPSO, ci muncă multă - bani putini! Asa ne-a dus pe noi capul inundat de alcol!
Nu mai lungesc scrisoarea pentru că vreau sa ti-o expediez cât mai repede ca răspuns la ultima ta scrisoare. Si asta pentru că asa cum te-am citit mi-ai placut extrem de mult; caldă, echilibrată, făcând fată unor probleme reale fără să te plângi prea mult (oare am reusit să copiez stilul Olgai?) Si Danielei i-a placut la nebunie scrisoarea si i s-a facut brusc dor de tine. (Asa ca acum putem spune ... si Dan si Daniela apreciaza.) Alte noutati ar fi ca am repavat curtea din spate cu mijloace proprii, adica cu economie de lei si risipă de cocoasă......
...ca s-a stricat Zil-ul după "nici" 30 de ani de functionare si a trebuit să cumpar un frigider nou, ceea ce a topit 1/4 din fondul de excursii in străinatate (ca fond de frigidere nu exista)
... ca ploua de trei ori pe zi de a inundat pivnita si-a putrezit poarta pe care o refacusem de curand dar nu apucasem s-o vopsesc; si-mi vin in minte versurile alea din lirica canadiana noua:
Poat-sa ninga, poat-sa ploua
Mi se rupe p...oarta 'n doua
Ca am canadiana noua.
...ca intre doua ploi arde soarele si evapora apa din baltoace; ploaie-soare + soare-ploaie = umiditate 400%, tâmplaria casei s-a umflat si a facut muschi si licheni in partea de nord-nord-vest, inspre care va trimitem toata dragostea, gandurile bune si urarile noastre de succes in lupta pentru supravietuire.