oct.
'95
Miercuri dimineată nu m-am mai dus la grădinită si m-am hotărât să merg la mosie la tanti Olga; mi-am înghesuit în ghiozdănel puisorul de pernă, trei chiloti si un ciorap, am luat metroul până la gară, trenul până la Ploiesti, tramvaiul până am iesit din Ploiesti, apoi cu un nene cu masina până la Valeni, apoi cu piciorusele vreo patru chilometrii, de unde un alt nene m-a dus până la Mâneciu. M-am târât până la capul satului la numărul 427 si cu ultimile puteri am inceput să mă catăr pe deal. Am urcat, am urcat, până am lesinat. Cand m-a observat, tanti Olga, nevricoasa si sensibilă, s-a speriat; a dus o mână la gură, cealaltă la inimă si a lesinat si ea. Noroc că este doctorită si a putut să ne reanimeze pe amandoi. Apoi s-a bucurat c-am venit si m-a bagat in casa. Casa este construită pe cei câtiva metrii pătrati care nu se prăvalesc spre vale si, judecând după mobilier, se compune din două dormitoare, o sufragerie si o bucătărie. Dinspre cuptorul sobei, un miros încântător de mere coapte se raspândea în dormitoare si în sufragerie, casa fiind construita în stilul "o singură incintă", 3 pe 4. Tanti Olga a fost foarte bună si mi-a dat din tot felul de minunătii ce se aflau pe acolo: merele coapte de care am vorbit, dulceată din perele de pe mosie, ceai de plante din plantele de pe mosie, rosii verzi de pe mosie, ciorba de zarzavat din gradina de zarzavat, lapte proaspăt de la o vacă si chent de la pacienti.
Lângă casă se află closetul unde tanti tine ceapa, cartofii, varza, scanduri si unelte de grădină. Closetul propriu zis, era un fel de băncuta cu o gaură în mijloc pe care n-am putut să mă asez că nu încăpea cocoselul; asa că am facut numai pipi din picioare dupa ce am tintit cu grijă să nu stropesc ceapa. Tanti Olga m-a lăudat că n-am făcut în butoiul de varză al cărui capac tocmai îl scapase în closet; era tare necăjită, pentru că mai scăpase cu câteva zile mai înainte două ciocane (pe semne, alea au încăput). Cum nici varza, nici closetul n-aveau capac, nu puteai să-ti dai seama de unde venea mirosul acela cunoscut, căldut si deosebit de intim...
Soare, păsărele, culorile toamnei, pace; stăm de vorba. Tanti Olga povesteste din necazurile ei cu lucrătorii. Când si când se întrerupe ca să privească frumusetea naturii, ceea ce o impresionează până la lacrimi, pentru că dupa spusele ei, asa frumos n-am văzut si n-o să mai vedem niciodată. In timp ce priveste mută si deosebit de pătrunsă, eu culeg ciuperci. Ciupercile sunt numeroase si le zice ghebe. Mi-am găsit o găletusă si niste lopătele si fac o tocănită de ghebe pe care o mâncăm a doua zi cu oarecare temeri că poate, vorba ei, n-o să mai apucăm să vedem frumusetea naturii. Am trecut cu bine de tocănita de ciuperci si tanti Olga mă scoate pe ulita, să vadă
toti tâmplarii si zidarii din sat că nu e singură si că frătiorul ei va avea grije ca dânsii să n-o mai însele sau s-o fure. Apoi mergem să mă vadă doamna Lia, vecina cea bună, care imi zâmbeste siropos si mimează că mă recunoaste;
ma serveste cu lapte batut si ma intreaba dulce daca am iesit la pensie.
Vineri a fost si mai cald - soarele ardea toropitor. Mi-am pus spielhosen-ul si am făcut plaje. Spre prânz sfârâiam - mă scorojisem si căpătasem o culoare între bronz si hepatită. Tanti Olga a intervenit la timp si m-a pus la umbră, în hamacul aninat de salcâmii din deal. Hamacul se legăna cu mine, nani-nani, coroanele salcâmilor se bălăngăneau pe cerul albastru si se făcea
că mă cătăram pe Canada spre sora mea alba pe care n-o mai văzusem de un an. M-a trezit din reveriri sirena locomotivei; pe peron tanti Olga m-a sărutat si a lăcrimat interior. Ajuns în Gara de Nord m-am grabit spre casă, nerabdător să mă asez pe un closet în care intra tot ce trebuie si în care scapi doar ce nevoie ai.
