Observatii Deep Sky cu telescop de 150 mm
Roiuri Deschise
Galaxii
Nebuloase Planetare
Nebuloase Difuze
Roiuri Globulare
Alte obiecte interesante

Observatii Deep Sky cu telescop de 114 mm
Roiuri Deschise
Galaxii
Nebuloase Planetare
Nebuloase Difuze
Roiuri Globulare
Alte obiecte interesante

Observatii Deep Sky cu luneta de 60 mm
Nebuloase
Galaxii
Roiuri Deschise
Roiuri Globulare

Observatii Deep Sky cu alte instrumente

Pentru observatii am folosit un telescop Dobson construit de mine, cu optica de la Orion Telescopes. Aici gasiti cateva poze ale telescopului. Distanta focala a telescopului este de 1200 mm. La observatii am folosit trei oculare Plossl de 7.5 mm (grosisment 160x, camp 0.3 grade), 17 mm (grosisment 70x, camp 0.7 grade) si 25 mm (grosisment 48x, camp 1 grad). Majoritatea observatiilor au fost facute din comuna Ciupercenii Noi, la 10 Km S de Calafat, in nopti cu magnitudine limita in Zenit aproximativ 6.5 sau 6.6.
O sa  mai descriu obiecte care au fost observate si cu telescopul de 114 mm decat in cazul in care acestea prezinta mult mai multe detalii fata de observatiile precedente.

----

NGC 5350, NGC 5354 si NGC 5353  din Canes Venatici formeaza un grup deosebit de interesant, trei galaxii de mag. 12.5 grupate intr-un spatiu mai mic de 5'. NGC 3550 este cea mai mare din grup, difuza, fara condensare vizibila inspre nucleu. NGC 5354 si NGC 5353 sunt mult mai mici, sunt atat de apropiate incat par lipite una de cealalalta. Amandoua au nuclee cu aspect punctiform.

NGC 2885 este o galaxie de magnitudine 12.3 in Hydra situata la 25' de steaua 26 Hydrae. Are forma rotunda si dimensiuni mici, cu nucleu difuz dar evident.

La doar 25' de celebrul roi globular M13 o sa gasiti galaxia  NGC 6207, de magnitudine 12.2. Are forma eliptica si se observa condensare inspre nucleul extrem de stralucitor, initial am crezut ca este o stea suprapusa peste corpul galaxiei.

NGC 5198 de magnitudine 13 se afla la doar cateva minute departare de M51, galaxia din Canes Venatici. Se distinge usor in ocular, are nucleu punctiform.

Langa Cor Caroli o sa gasiti grupul NGC 4914 si NGC 4868. Prima are magnitudine 12, dimensiuni mici, rotunda cu nucleu usor vizibil, putin difuz. NGC 4868 are magnitudine 13, este dificil observabila, dar se observa nucleul evident.

NGC 5005 are forma eliptica si nucleu punctiform.

NGC 5033 este putin mai slab stralucitoare ca NGC 5005, are forma rotunda si nucleu difuz.

NGC 5320 de mag. 13 are dimensiuni mari. Forma este dificil de observat, cu privire directa pare rotunda iar cu privire periferica se observa o forma putin eliptica. Este difuza spre margini, cu nucleu stelar. La V de galaxie se afla o stea stralucitoare.

----

----

----

3C 273 este singurul quasar vizibil cu un telescop de 150 mm. Este situat in Roiul Virgo-Coma, la sud de galaxia M61. Se afla la distanta extraordinara de 3 miliarede ani-lumina (redshift 0.158) si se indeparteaza de noi cu o viteza de 44 000 Km/s. Localizarea lui este destul de dificila, se afla intr-un camp sarac in stele stralucitoare, mi-a luat aproximativ 15 minute sa il gasesc, folosind harta din RASC Observer's Handbook 2002. In momentul observatiei quasarul avea magnitudinea 12.5, variabila intre 12 si 13. Aspectul este stelar.
Daca sunteti interesati de observarea acestui obiect luati legatura cu mine si o sa incerc sa va trimit o harta.

Un telescop cu diametrul oglinzii principale de 114 mm permite abordarea cu succes a observatiilor Deep Sky, multe dintre acestea oferind imagini deosebite in campul ocularului. Pentru asta este necesar ca telescopul sa fie foarte bine colimat, chiar daca defectele de colimare nu sunt evidente la puteri mici de marire, daca veti folosi puteri mai mari veti descoperi ca imaginea nu mai are aceasi calitate, se vor pierde multe din detalii.
Pentru observatiile prezentate in continuare am folosit un telescop de 114 mm construit de mine, cu optica de la Orion Telescopes, pe montura dobson, cu o distanta focala de 900 mm si trei oculare Plossl de 25 mm, 17 mm si 7.5 mm. Ocularul de 25mm imi ofera o putere de 36X si un camp de 1.4 grade, cel de 17 mm o putere de 53x si un camp de un grad iar cel de 7.5 mm o putere de 120X si un camp de 0.4 grade.
Pentru majoritatea obiectelor prezentate aici locul meu de observatie a fost comuna Ciupercenii Noi, aflata la 10km S de Calafat, un loc cu cer decent, fara prea multa poluare luminoasa.

Un telescop de 114 mm ofera o rezolutie de 1" si permite observarea stelelor pana la o magnitudinea de 12.3, asta pe un cer foarte negru. Puteti observa pe langa roiuri deschise din Catalogul Messier o multime de NGC-uri, e adevarat majoritatea acestora sunt putin mai dificile si nu foarte spectaculoase dar merita vazute.

Upgren 1 (RA 12h 35m Dec +36 grade 18 min) este un roi deschis extrem de putin cunoscut. Nu este marcat pe Sky Atlas, dar apare in Uranometria 2000. Este singurul roi deschis din Canes Venatici, este format din aproximativ zece stele imprastiate in campul ocularului.

M6 este un obiect dificil datorita declinatiei sudice, dar usor de observat daca aveti un orizont liber in partea sudica. Este format din aproximativ zece stele stralucitoare dispuse in forma de dreptunghi si aproxiamtiv 40 de stele mediu stralucitoare.

Cr 394 este format din 15 stele dintre care trei mai stralucitoare dispuse in forma de triunghi isoscel. Cele doua stele din est care formeaza baza triunghiului isoscle sunt duble usor separate la 53x.

NGC 6716 este un roi extrem de interesant, format din 15 stele mediu stralucitoare dispuse in forma literei "U". Cu privire periferica in fundal se observa urme de granulatie.

NGC 7686 este format din 10 stele mai stralucitoare. In rest in componenta roiului intra stele slab stralucitoare si la 50x parca se observa urme slabe de nebulozitate. Iese usor in evidenta fata de fundal.

M52 este un roi mic, cu forma asemanatoare unui bob de fasole. In est are o stea stralucitoare care contrasteaza cu restul stelelor slab stralucitoare din care este compus roiul. este extrem de dens, compus din peste 50 de stele vizibile in ocular.

Tr 28 se afla in Sagittarius, in ocular apare mic format din cateva stele mai stralucitoare, inconjurate de granulatie.

NGC 6383 este compus din aproximativ 15 stele destul de stralucitoare, cu o stea foarte stralucitoare in est.

NGC 129 este un roi destul de obscur dar care iese in evidenta fata de fundal. Este compus din aproximativ 15 stele destul de stralucitoare.

NGC 7160 este un roi mic in Cepheus, format din aproximativ 10 stele slab stralucitoare care inconjoara una mai stralucitoare. La sud este incadrat de doua stele stralucitoare.

M 29 Este un roi frumos aflat in Cygnus, intr-o zona foarte aglomerata cu stele din Calea Lactee. La 36x se observa opt stele grupate in forma de cupa, care ies bine in evidenta fata de fundal. Este vizibil si in cautatorul instrumentului ca o mica pata difuza. In desen apare doar roiul, am suprimat stelele din fundal, datorita numarului mare al acestora.

NGC 7235 este format din trei stele mai stralucitoare asezate in forma de triunghi isoscel, inconjurate la 36x de granulatie fina si ceva nebulozitate.

NGC 6882 este un roi in Vulpecula, pe care eu il gasesc incantator. Este format din aproximativ 25 de stele moderat stralucitoare imprastiate in jurul unei stele mai stralucitoare.

St1 este un roi deschis de mari dimensiuni in Vulpecula. Este format din aproximativ 15 stele stralucitoare asezate in forma caracteristica constelatiei Cetus.

Un alt roi din Vulpecula este NGC 6823, condensat si de mici dimensiuni, este rezolvat complet, sunt vizibile aproximativ 10 stele.

NGC 6830 este un roi format din stele cu magnitudini cuprinse intre 11 si 12. Are dimensiuni mici, condensat, cu privire directa sunt vizibile trei stele, iar cu privire periferica mai sunt vizibile alte sapte.

NGC 6823 este format din stele slab stralucitoare, rasfirate pe jumatate de grad si nedistribuite uniform, mai condensate in unele reginuni.

Steph 1 este un roi format din aproximativ zece stele care inconjoara stelele 11 si 12 din Lyra. Iese usor in evidenta fata de fundal.

NGC 6811 este un roi extrem de dens, de forma rotunda, cu diametrul de aproximativ 20'. Sunt evidente cinci stele mai stralucitoare, roiului este rezolvat perfect, cu aspect de "praf de stele".

Cr 419 este un roi neevident, in Cygnus. Inconjoara o stea aflata la jumatate de grad de Sadr - steaua dintre Deneb si Albireo. La vest de stea se observa o usora concentrare mai mare de stele. In jurul ei nu este evident un numar mai mare de stele.

NGC 7082 este un roi neevident in Cygnus. Cu multa imaginatie semana cu un roi deschis tipic, in ocular apare ca o zona ceva mai aglomerata cu stele.

M47 este un roi din Puppis, usor vizibil cu ochiul liber. Sunt vizibile aproximativ 50 de stele rasfirate, dintre care 10 mai stralucitoare.
La putere mica, 36x, pare separat in doua parti pe directia Nord - Sud de o linie intunecata.

NGC 2423 se afla la cateva minute in nord de M47. Este deosebit de spectaculos, foarte dens si format din stele slab stralucitoare. Este evidenta o grupare de stele asezate in forma de potcoava, inspre centrul roiului.

Pe M46 il puteti gasi la o jumatate de grad Vest fata de M47. Este unul dintre cele mai spectaculoase roiuri deschise vazute de mine, foarte dens, sunt vizibile mai mult de 50 de stele aglomerate intr-un cer cu diametrul de 30'.
In vestul roiului se afla o stea stralucitoare (mag 6.2) care iese puternic in evidenta.

NGC 2414 este un roi dificil in Puppis cu diametrul de doar 4'. Sunt vizibile 5 stele, dintre care una mai stralucitoare. Chiar si la 120x roiul este nerezolvabil, cele 5 stele sunt inconjurate de nebulozitate in partea de Vest.
Cr 350 - Seamana a roi deschis privit doar prin cautator. Prin telescop ies in evidenta 15 stele stralucitoare imprastiate in tot ocularul

Pe cerul de iarna, in Canis Major, va puteti incerca maiestria cu un roi dificil. Este vorba de NGC 2374, la putere mica apare ca o pata nebuloasa cu diametrul de 20', in jurul careia sunt vizibile aproximativ 20 de stele slab stralucitoare.

NGC 2396 din Puppis este format din stele slab stralucitoare dispuse in forma literei "U". Exact la marginea roiului, la cateva minute in nord, gasiti o stea dubla foarte spectaculoasa, cu separatia dintre componente de 20", usor de distins la 36x. Componentele au culoare galben si topaz.

NGC 2539 imparte campul vizual cu steaua 19 Puppis, care din cate mi-am dat seama pe o harta detaliata, chiar face parte din roi.
Roiul nu este spectaculos, dar destul de evident, format din stele slab stralucitoare aglomerate, bine rezolvate la 36x.

NGC 1981 (pe desen in marginea de sus) este un roi deschis la N de nebuloasa difuza M42, cu diametrul de 0.5 grade, format din aproximativ 15 stele, dintre care 7 mai stralucitoare, dispuse in forma literei "M".

Cr 69 este usor vizibil cu ochiul liber, sub forma unui asterism care formeaza "capul" lui Orion. Este format din 15 stele incadrate de alte 3 stralucitoare. Iese usor in evidenta fata de cerul din fundal.

NGC 2506 este un roi din Monoceros care vazut la putere mica seamana extrem de bine cu o cometa. La 36x este nerezolvat, nebulozitatea inconjoara cinci stele slab stralucitoare si strans grupate impreuna.
Nici la 120x roiul nu este rezolvat, dar cele 5 stele se vad mai bine.
M39 este un roi in Cygnus format din stele stralucitoare imprastiate in campul ocularului. cel mai bine se vede la grosisment mic.

NGC 6416 se afla in Sagittarius, putin la vest de M6. Este un roi obscur si neimpresionant.

H20 este un roi interesant in Sagitta, cu doua stele stralucitoare in vest. In rest sunt vizibile cinci stele care impreuna cu cele doua mai stralucitoare formeaza un triunghi isoscel. Cu privire periferica in fundal se observa granulatie.

NGC 6940 este un roi frumos, extrem de dens si cu dimensiuni mari. Este format din stele slab stralucitoare si seamana cu o bucata din Calea Lactee.
 

NGC 1647 este un roi spectaculos in Taur, cu diametrul de 45', format din 40 stele rasfirate in campul vizual.

NGC 2264 este un roi deschis format din 20 de stele grupate in jurul uneia mai stralucitoare. Roiul este inconjurat de nebuloasa Cone.

Mel 111 constituie cea mai mare parte a constelatiei Coma Berenices. Cel mai bine este vizibil cu ochiul liber, incape cu greu in campul cautatorului telescopului meu, sunt vizibile aproximativ 25 de stele cu magnitudine sub 8.

NGC 752 este un roi deschis foarte interesant, in constelatia Andromeda. Este vizibil si cu ochiul liber avand o dimensiune de aproximativ un grad. In centru are o stea mai stralucitoare care iese in evidenta. Este compus din aproximativ 60 de stele, seamana cu o mica bucata rupta din Calea Lactee. In acelasi camp se vede si dubla 56 And, foarte bine rezolvata la 36X.

NGC 6939 (pe desen in dreapta jos) din Cygnus apare in acelasi camp cu galaxia NGC 6946. Este un roi mic, slab stralucitor la 36X roiul nu este bine rezolvat in stele, se vad doar patru stele in centru inconjurate de nebulozitate. La 120X roiul este aproape in intregime rezolvat, doar cu mici portiuni nebuloase.

Cr 463 este un roi format din 30 de stele destul de imprastiate, are forma alungita putin curbata si iese puternic in evidenta deoarece se afla intr-o zona putin populata cu stele.

In Auriga se afla trei roiuri interesante, asezate oarecum in linie, M37 fiind putin mai in nord decat celalalte doua. M37 este cel mai frumos din grup foarte dens si destul de mare, cu un diametru aparent de 24'. In centru este evidenta o stea stralucitoare de culoare rosie. M38 este cel mai putin stralucitor si dens dintre cele trei, iar M36 este destul de mic, cu un diametru aparent de 12', ceva mai dens decat M38, ofera o priveliste frumoasa in ocular. Tot in aceasta constelatie se afla un roi deosebit de frumos dar nu prea cunoscut, este vorba de NGC 2281, cu stele dispuse in forma literei "S". La 36X roiul este complet rezolvat, fara urme de nebulozitate. Daca va uitati cu atentie, in ocular veti vedea in jur de 20 de stele slab stralucitoare. Pentru ca NGC 2281 este relativ putin cunoscut, am facut si un desen al roiului, la 36X. Diametrul campului cuprins in desen este de 1.4 grade.

In Gemeni il veti gasi pe M35, un roi deschis mare si bogat in stele, de forma dreptunghiulara.
Ceva mai la sud de Pollux se afla roiul NGC 2420, foarte mic si dens, seamana mai mult cu un roi globular, spre centru nu este rezolvat la o putere de 36X, roiul are un aspect de "praf de stele".

Din Auriga, sa sarim acum in Cancer-Racul. Constelatia Racul ofera si ea doua roiuri interesante. Aflat intre stelele Delta si Gamma Cancri, celebrul M44 este vizibil cu ochiul liber pe un cer relativ negru si fara Luna, iar in telescop apar o multime de stele, dar din cauza diametrului unghiular mare, de 95 minute de arc, roiul se vede cel mai bine in cautatorul instrumentului sau in binoclu. Privind roiul la 36X, am sesizat o grupare interesanta in forma de triunghi isoscel, formata din stele mai stralucitoare. Campul prezentat are 1.4 grade in diametru.
Celalalt roi din Rac este M67, aflat la doua grade vest de steua Alpha Cancri, nu foarte stralucitor, cu o stea mai stralucitoare in partea nordica. Roiul aprea destul de bine rezolvat la 36X, dar pentru a elimina urmele fine de nebulozitate dinspre centrul sau am folosit o putere de 120X.

NGC 6530 este roiul format in interiorul nebuloasei Lagoon, inconjurat de urme usoare de nebulozitate, in telescop sunt vizibile aproximativ 15 stele, intr-o grupare compacta.

M16 este roiul inconjurat de nebuloasa Eagle (Vulturul). Este dens, format din aproximativ 40 de stele stralucitoare strans grupate impreuna.

M21 se gaseste in acelasi camp cu nebuloasa Trifid, este un roi mic format din cateva stele mai stralucitoare.

M48 din Hydra este un roi imprastiat dar dens, in centrul sau se observa o grupare de stele mai stralucitoare.

CR 399 este un roi spectaculos numit si "Cuierul", datorita formei caracteristice. Cel mai frumos se vede in cautator, datorita diametrului mare. Incape la fix in campul de 1.4 grade al telescopului meu, este format din 8 stele stralucitoare, patru dispuse in linie. Este vizibil si cu ochiul liber, ca un obiect nebulos cateva grade sub steaua Albireo din Lebada.

M50 din Monoceros nu este un roi spectaculos, este destul de dens, dar format din stele slab stralucitoare.

Pe M103 il veti gasi langa Delta Cassiopeiae, este un roi mic, putin specataculos, in telescop sunt vizibile ceva mai mult de 10 stele. Putin mai la est de M103 veti gasi trei roiuri din catalogul NGC, putin mai dificile, care apar in acelasi camp vizual. NGC 654 este un roi mic, format din stele putin stralucitoare, chiar si cu privire periferica are aspect nebulos. NGC 663 este ceva mai mare, dens, sunt vizibile aproximativ 20 de stele. NGC 659 este cel mai dificil dintre cele trei, slab stralucitor, stele se disting doar folosind privire periferica.

NGC 6704 din Scutum, la o magnitudine de 9.2 este destul de dificil, are aspect oarecum nebulos cu privire periferica se vad cateva stele slab stralucitoare.

Roiul Dublu din Perseu (NGC 869 si NGC 884), dupa parerea mea este pe locul doi, dupa M11 in topul celor mai frumoase roiuri deschise, in ocular apar nenumarate stele, ambele roiuri sunt extrem de dense, in ocular formeaza o imagine deosebit de spectaculoasa. La 120X apar multe alte stele slab stralucitoare, care nu sunt vizibile la 36X.

Am pastrat pentru sfarsit cel mai frumos roi deschis, M11, care la o putere de 36X seamana mai mult cu un roi globular perfect rezolvat, avand acel aspect de "praf de stele". La 120X stelele roiului sunt bine vizibile, dar acesta isi pierde din frumusete.

Cand foloseam la observatii o luneta de 60 mm, vazusem doar cateva galaxii, cele mai stralucitoare. Poate lucrul cel mai spectaculos in trecerea de la luneta de 60 mm la telescopul de 114 mm este numarul mare de galaxii care pot sa le vad acum. In noptile de observatii ale caror rezultate le prezint aici am vazut ce poate un telescop cu acest diametru, zeci de galaxii sunt acum vizibile, unele cu detalii. Ca sa va faceti o idee, am vazut galaxii de magnitudine 11.8, cu adevarat o performanta pentru un telescop de 114 mm.
NGC 185 este o galaxie dificila din Grupul Local. Este slab stralucitoare, dar vizibila cu privire directa la 50x. Am observat o forma neregulata, cu lumina extrem de difuza si distribuita uniform.

NGC 891 este una din cele mai celebre galaxii. Intr-un telescop de 114 mm este dificila datorita stralucirii de suprafata mici. Am reusit sa o vad numai cu privire periferica, se vede usor forma alungita, de fus. Bineinteles nici urma de linie ecuatoriala.

NGC 7479 in Pegasus este slab stralucitoare, fara nucleu evident. Are forma alungita, spre centru este mai stralucitoare

NGC 7332 si NGC 7339 sunt doua galaxii in Pegasus, separate doar de cateva minute de arc. NGC 7332 este vizibila cu privire directa la 50x, slab stralucitoare, alungita si cu centru stralucitor. Cu privire periferica se observa cu greu si NGC 7339. Galaxia apare mai bine la 120x, se observa cu greu forma alungita.

NGC 7331 este cea mai stralucitoare galaxie din Pegasus. Este usor vizibila cu privire directa la 50x, nucleul este aproape stelar, foarte stralucitor. Galaxia are forma ovala, spre centru devine gradual mai stralucitoare.
 

NGC 4236 este o galaxie extrem de dificila in Draco, are magnitudine 9.7, dar dimensiuni de 22.5'x6.5'! Am reusit sa o vad cu greu dupa cateva minute de concentrare, cu privire periferica. Pe desen se vede doar partea centrala a galaxiei.

NGC 4237 este o galaxie in Coma Berenices, de magnitudine 11.7. In ocular apare mare, cu nucleu slab stralucitor, difuz. Dealungul marginii nordice se observa trei stele.

NGC 4293 are forma alungita cu nucleu difuz slab evidentiat. In corp in partea de Vest se observa doua stele slab stralucitoare.

NGC 4340 de magnitudine 11 este mica, rotunda si fara nucleu evident.

NGC 4350 este aflata la cateva minute de arc de galaxia descrisa mai sus. Este dificila, apare ca o nebulozitate slaba care inconjoara nucleul foarte stralucitor.

NGC 4379 este o galaxie foarte dificila, de magnitudine 11.7. Este mica, slab stralucitoare si cu nucleu foarte putin definit.

NGC 4312 este o galaxie la limita absoluta pentru un telescop de 114 mm. Are magnitudine 11.8, abia am reusit sa o vad, dar identificarea este pozitiva. Se observa forma putin alungita.

M91 si M88 sunt doua galaxii care apar in acelasi camp vizual, in roiul Virgo - Coma. Sunt asemanatoare, stralucitoaree si cu dimensiuni mari.

NGC 4595 are forma rotunda, este stralucitoare si are nucleu difuz.

NGC 4261 este slab stralucitoare, are forma rotunda si nucleu difuz.

----------
Roiul deschis Melotte 111, aflat la o distanta de 300 de ani lumina, constituie cea mai mare parte a constelatiei Coma Berenices, vizibila seara pe cerul de primavara.
Asta inseamna ca este plasat exact in centrul roiului de galaxii Virgo - Coma, devenind astfel un loc excelent pentru amatorul interesat de observarea catorva galaxii mai dificile din catalogul NGC.
Punctul de plecare este steaua 31 Comae Berenices, de magnitudine 5, usor vizibila cu ochiul liber. Dupa ce ati centrat telescopul pe aceasta stea deplasati-l doua grade inspre sud si in centrul campului vizual o sa apara galaxia NGC 4725, de magnitudine 9.8. Poate fi observata usor si cu privire directa, este alungita si se observa usor condensare spre nucleu. Dupa aceasta prima galaxie reveniti la 31 Comae Berenices si folosind harta de mai jos faceti un starhopp pana la NGC 4565 aflata la 4 grade in SE. La magnitudinea 10 este una din cele mai stralucitoare galaxii din roi, unii amatori reusesc sa o vada in binocluri obisnuite de 50 mm, din locatii cu cer excelent. Are dimensiunile 15x2', deci in ocular apare extrem de alungita cu nucleu stralucitor si difuz. Daca priviti cu atentie nucleul veti observa ca nu are forma tipica rotunda, ci la randul sau este alungit. Urmatoarea galaxie, NGC 4494, se afla la un grad in Est, langa dubla 17 Comae Berenices usor separabila la 36x in componente de magnitudine 5.5 si 6.6. Galaxia este slab stralucitoare cu nucleu difuz. Langa marginea nordica se vede usor o stea de magnitudine 8. La doua grade in Nord, langa Gamma Comae Berenices se afla NGC 4448 de magnitudine 11.1. Este vizibila usor cu privire directa, alungita si fara condensare inspre nucleu.
Doua grade mai la Est se afla una din cele mai interesante galaxii vazute de mine pana acum, este vorba de NGC 4559. In corpul alungit al galaxiei, la 120x, se observa trei stele aliniate pe directia Nord - Sud. Cea mai nordica stea se vede cu privire directa, pentru cele doua aflate mai la sud este nevoie de vedere periferica. Steaua cea mai stralucitoare din N este TYC-1992-1757-1 (mag 11.86), iar urmatoarele doua din sud sunt GSC 1992-1659 (mag 12.35) si GSC 1992-2058 (mag 13.4!!!). Dupa ce ati observat cu atentie aceasta galaxie reveniti la Gamma Comae Berenices si deplasati telescopul doua grade in Vest pana la NGC 4251, cu forma rotunda si dimensiuni mici. Are magnitudine 11.7, dar este usor observabila chiar si cu privire directa daca va concentrati. Nucleul este stelar, foarte stralucitor.
In continuare, un grad in Nord o sa gasiti patru galaxii in acelasi camp. NGC 4278 are magnitudine 11.1, dar este usor vizibila cu privire directa. Are forma rotunda, cu nucleu stralucitor, aproape stelar. NGC 4274 - magnitudine 11.2 - are forma putin alungita, este mai stralucitoare spre centru decat galaxia precedenta, dar nu se observa nucleu. A treia galaxie din grup este NGC 4245 de magnitudine 11.4. Este vizibila dificil cu privire directa, are forma rotunda fara nucleu evident. Ultima galaxie este NGC 4314 de magnitudine 11.3, cu forma putin alungita si nucleu difuz usor observabil.
Dupa acest grup compact de galaxii miscati telescopul patru grade in nord pana la NGC 4203, aflata la marginea constelatiei Coma Berenices. Deoarece diametrul galaxiei este de doar 0.8' in ocular apare extrem de mica, trebuie sa o cautati cu atentie in campul ocularului. Este vizibila direct, apare ca o mica pata rotunda fara condensare inspre centru. Dupa ce ati vazut toate galaxiile prezentate mai sus intoarceti-va la steaua initiala de plecare, 31 Comae Berenices, pentru un ultim starhopp pana la grupul NGC 4631 (magnitudine 9.6) si NGC 4656 (magnitudine 10.6). Acestea se afla la granita dintre Coma Berenices si Canes Venatici la patru grade in nord fata de steaua 31. Cele doua galaxii sunt identice ca dimensiuni, fiecare are 15'x2.5', deci au o lungime egala cu jumatate din diametrul Lunii! NGC 4631 se vede usor cu privire directa, dar NGC 4656 fiind de 2.5 ori (o magnitudine) mai slab stralucitoare este abia vizibila cu privire periferica.
----------

NGC 4125 este o galaxie slab stralucitoare in Draco, de magnitudine 10.7, cu forma alungita si nucleu slab evidentiat. In corpul galaxiei, in partea de Sud, se afla o stea de magnitudine 9.8.

NGC 3227 este o galaxie extrem de dificila, magnitudine 11.8. Apare extrem de slab stralucitoare, se observa forma alungita fara condensare inspre nucleu.

NGC 3686 este slab stralucitoare, difuza cu forma rotunda. Nu se observa condensare inspre nucleu.

NGC 3607 si NGC 3608 sunt doua galaxii extrem de apropiate, la doar 5' distanta. NGC 3607 este cea mai sudica si mai stralucitoare cu o magnitudine (are mag 10) decat NGC 3608. Are forma rotunda, cu nucleu punctiform. NGC 3608 este mai slab stralucitoare, are magnitudinea 11. Forma este tot rotunda, cu nucleu difuz. Se observa doua stele slab stralucitoare in corp. Galaxiile au acelasi diametru.

NGC 2903 din Leo are magnitudinea 8.9, foarte usor de observat. Are dimensiuni mari, corpul este putin alungit. In Est este marginita de doua stele slab stralucitoare. Foarte aproape de nucleul stralucitor si difuz se observa o stea cu privire periferica. Inspre marginea corpului am reusit cu dificultate sa vad alta stea, dar nu sunt absolut sigur.

La granita dintre Ursa Major si Leo Minor o sa o gasiti pe NGC 3184, o galaxie extrem de interesanta si ciudata. In ocular are un aspect fantomatic, lumina galaxiei este de un gri inchis (nu am mai vazut o astfel de nuanta la nici o alta galaxie). Forma este perfect rotunda, nu se observa condensare centrala. In partea de Vest a corpului se observa o stea.
In corpul galaxie sunt alte doua NGC-uri, este vorba de 3180 si 3184. Acestea sunt "nonexistente", greseli de catalog.

NGC 5676 este slab stralucitoare, mica si cu forma rotunda. Se observa un nucleu difuz si slab stralucitor.

M106 este o galaxie in Canes Venatici, stralucitoare, alungita si de dimensiuni mari. Foarte aproape de nucleul neevident se afla o stea de magnitudine 10.4, usor vizibila in corpul galaxiei.

M66 (pe desen in dreapta sus) este cea mai stralucitoare din grupul de trei galaxii care formeaza "Tripleta" din Leo. Are un nucleu stralucitor si exact la marginea ei puteti vedea o stea de magnitudine 9.1. M65 (pe desen in stanga sus) are o forma evident eliptica, cu un nucleu bine definit, dar nu foarte stralucitor. Cea mai slaba dintre cele trei este NGC 3628 (pe desen in dreapta jos), in ocular apare foarte alungita cu un nucleu slab stralucitor. Primele doua galaxii din grupare se vad foarte bine si din oras, dar pentru a o vedea pe NGC 3628 aveti nevoie de un cer negru, nepoluat luminos.

Alta grupare interesanta din Leo este formata din M105, M96 si M95. Dintre cele trei M96 (pe desen in stanga sus) este cea mai stralucitoare, mica si foarte putin alungita, cu un nucleu cu aspect stelar. In acelasi camp cu M96 o gasiti pe M105 (pe desen in dreapta jos), mai slab stralucitoare, de forma rotunda. M95 este cea mai slab stralucitoare din grup si are forma rotunda. Desi nu apare pe desen, pentru ca atunci cand l-am facut cerul nu era destul de negru, langa M105 se afla galaxia NGC 3384, de forma rotunda cu un nucleu comparabil cu o stea de magnitudine 10.

NGC 3521 se afla tot in Leo, are magnitudinea 8.9, forma rotunda cu un nucleu cu aspect stelar.

NGC 3640 este o galaxie dificila de magnitudine 10.3, se observa doar ca o pata rotunda, fara nucleu evident. In cazul multor galaxii slab stralucitoare in telescop se vede doar partea mai stralucitoare dinspre nucleu.

Cele mai interesante galaxii din Ursa Major sunt M81 si M82, usor vizibile chiar si din oras, dar fara prea multe detalii. M81 este una din cele mai celebre galaxii, foarte stralucitoare, usor vizibila in cautator. In telescop apar detalii foarte fine, portiuni mai intunecate, galaxia devine din ce in ce mai luminoasa spre nucleul stralucitor si bine definit. M82 apare foarte alungita, este vazuta pe margine, inspre centru are o portiune intunecata, formata din doua linii de praf. Cele doua galaxii apar in acelasi camp, dar cand le priviti aduceti-le pe rand in centrul ocularului pentru ca in acest loc rezolutia telescopului este cea mai buna.
In jurul celor doua galaxii se mai gasesc altele, slab stralucitoare si fara detalii deosebite. Dintre acestea cele mai interesante sunt NGC 3077, de magnitudine 10, rotunda, fara nucleu evidentiat si NGC 2976 mai mare ca precedenta dar la fel de stralucitoare.

Pe M109 o gasiti foarte usor, chiar langa Gamma Ursae Majoris, este slab stralucitoare, rotunda si fara nucleu evident.

M108 apare in acelasi camp cu Nebuloasa Owl, este slab stralucitoare cu forma eliptica.

M101 desi are magnitudine 7.7, datorita dimensiunii foarte mari nu apare ca fiind foarte stralucitoare, are forma rotunda cu un nucleu foarte slab evidentiat.

In Canes Venatici se afla una din cele mai celebre galaxii de pe cerul nordic si anume M51.
M51 este prima galaxie in care a fost detectata structura spirala, lucru intamplat in anul 1845, descoperitorul fiind Lordul Rose, care a facut celbra observatie folosind un telescop cu oglinda din "speculum" - un aliaj metalic folosit la vremea respectiva pentru fabricarea oglinzilor de telescop.
Pentru a gasi galaxia, puteti incepe de la steaua Eta UMa, deplasand telescopul cu trei grade inspre steaua Alpha din constelatia Canes Venatici.
Privind prin telescop la 36X, galaxia apare oarecum rotunda cu nucleu stralucitor, din ea pornind un brat la capatul caruia se gaseste alta galaxie, NGC 5195, mica si rotunda cu un nucleu cu aspect stelar.
Daca va veti relaxa privirea si veti folosi privirea periferica, este posibil sa observati discul aparent difuz al galaxiei separandu-se in doua brate spirale, destul de bine definite. Mie mi-a reusit si trebuie sa va spun, este o bucurie enorma sa vezi brate spirale in galaxia M51, desi multe articole de astronomie citite de mine sugereaza ca pentru asta un minim necesar este un telescop de 150 mm.
Singura alta mentiune a detectarii de brate spirale in M51 cu un instrument mic este facuta de celebrul observator de Deep Sky, Walter Scot Huston, care a "ghicit" structura spirala a galaxiei cu o luneta de 10 cm diametru, pe un cer exceptional.

M63 este o galaxie interesanta, nucleul are aspect stelar. In telescop apare alungita, incadrata de intr-o parte de o stea mai stralucitoare, iar in cealalalta de doua stele apropiate si slab stralucitoare.

NGC 4490 in telescop, la magnitudinea de 9.8, apare destul de stralucitoare, eliptica, fara nucleu evident. Galaxia mai are un companion de magnitudine 12, dar acesta nu este vizibil cu un telescop de 114 mm.

M94 are un nucleu deosebit de stralucitor, forma galaxiei este eliptica.

NGC 5005 are forma alungita, cu un nucleu stralucitor cu aspect stelar.

M33 este destul de dificila pe un cer chiar si foarte putin poluat luminos. Am resusit sa o vad cu greu prin cautatorul de 50 mm (pe un cer cu adevarat negru se vede usor cu ochiul liber!). La 36 x incape in intregime in campul ocularului, dar ramane un obiect neimpresionant, doar o pata rotunda de dimensiuni mari, fara detalii evidente.

NGC 5033 este slab stralucitoare, forma alungita a galaxiei se observa dificil, are un nucleu minuscul si slab stralucitor.

NGC 3115 este o galaxie mica in Sextans, alungita, cu nucleu slab stralucitor, cu aspect stelar.

In Lynx o galaxie interesanta este NGC 2683, foarte alungita, slab stralucitoare si cu un nucleu stralucitor.

M83 in Hydra este o galaxie dificila, pozitionata foarte aproape de orizont. Este mare, rotunda, cu nucleu cu aspect stelar.

Pe cerul primaverii cel mai mare numar de galaxii il gasiti in roiul Virgo-Coma. Este o zona dificila, fara prea multe stele stralucitoare, cea mai buna metoda este sa folositi Cambridge Star Atlas pentru a afla locatia aproximativa a galaxiilor si harta anexa dedicata roiului, din Sky Atlas 2000, pentru o identificare exacta.
Eu am pornit de la steaua 6 Comae Berenices, am vazut galaxiile din jurul ei, apoi m-am mutat pe Epsilon Virginis, dupa aceea spre sud, pe Delta si Gamma Virginis.

M98 este putin la vest de steaua de plecare, 6 Comae Berenices, are magnitudinea 10.1, forma eliptica, nucleu nu prea stralucitor dar bine definit. Aproape in acelasi camp se afla M99, slab stralucitoare de forma eliptica si un nucleu ceva mai stralucitor decat al precedentei. Mai la sud de M99 se afla NGC 4216, slab stralucitoare, rotunda si fara un nucleu evident.
Reveniti pe steaua de plecare si mai la nord in campul ocularului apare M100, o galaxie mare de forma rotunda fara nucleu evident. Mai la nord o gasiti pe NGC 4450, mica de forma rotunda, cu un nucleu stralucitor cu aspect stelar. Si mai la nord, M85 este o galaxie mare cu nucleu stralucitor si o stea foarte slaba aproape de ea, care pare ca face parte din corpul galaxiei. Langa M85 se afla NGC 4394, o galaxie minuscula de magnitudine 10.9, de forma rotunda.
Acum mutati telescopul pe Epsilon Virginis, va duceti putin in vest si prima galaxie stralucitoare care apare in camp este M60, mare cu un nucleu stralucitor si forma rotunda. In acelasi camp se vede si M59, mai putin stralucitoare ca precedenta, forma alungita si nucleu cu aspect stelar. Putin mai la vest apare M58 de forma rotunda si cu un nucleu stralucitor. Mai la nord de precedenta, M89 este o galaxie mica, rotunda cu nucleu stralucitor. In acelasi camp apare si M90, mare, eliptica si fara nucleu vizibil.
La vest apare M87 de forma rotunda, mare si cu nucleu stralucitor. Foarte aproape de M87 se afla NGC 4478, de magnitudine 11.2, seamana cu o stea nebuloasa. Mai la nord in acelasi camp apar M84, M86 si NGC 4438. M84 si M86 au un nucleu stralucitor si forma rotunda. NGC 4438 este slab stralucitoare cu aspect de stea nebuloasa.

In nordul constelatiei Coma, M64 este o galaxie eliptica stralucitoare, cu nucleu punctiform.

La granita dintre Virgo si Corvus se afla M104, Galaxia Sombrero, foarte interesanta, cu o forma deosebita. Are un nucleu deosebit de stralucitor si mare, care depaseste marginile galaxiei vazute pe muchie.

Tot in Virgo, M61 este o galaxie slab stralucitoare fara nucleu evident.

M31 este faimoasa galaxie din Andromeda, cel mai indepartat obiect vizibil cu ochiul liber, la o distanta de peste 2 milioane ani lumina! Vazuta prin telescop oarecum dezamageste pentru ca nu am reusit sa vad detalii evidente, nici macar ceva praf. La 36X este atat de mare ca nu incape in campul ocularului, nucleul este deosebit de stralucitor si... cam atat.

Am observat-o cu atentie si printr-un telescop LX 50 de 250 mm si tot nu am reusit sa vad ceva desoebit, arata la fel ca in al meu. Totusi galaxia ofera o priveliste deosebita atunci cand e vazuta insotita de cele doua galaxii companion care in instrumentul meu apar in acelasi camp.
M32 este foarte apropiata de M31, are forma aproape rotunda si este stralucitoare. M110 este ceva mai distantata, mai mare ca dimensiuni ca M32, dar mai putin stralucitoare, tot de forma oarecum rotunda. Oricum o descriere amanuntita a glaxiei este inutila pentru ca in mod sigur "Nebuloasa din Andromeda" este cel mai cunoscut obiect deep sky, vazut de o gramada de oameni din cele mai vechi timpuri, si in mod sigur toata lumea a fazut poza ei deja devenita celebra. Pacat ca prin telescop nu arata asa grozav...

M74 este o galaxie dificila din Pisces, mai ales vazuta pe un cer mai putin decat ideal. Eu am vazut-o intr-o noapte cu strat subtire de nori, era abia vizibila cu forma putin alungita.

NGC 6946 este o galaxie nespectaculoasa din Cygnus, slab stralucitoare, forma alungita. Privelistea este interesanta pentru ca aparae in acelasi camp cu roiul deschis NGC 6939.

Cele mai dificile obiecte deep sky, dupa parerea mea, sunt nebuloasele planetare. Cu un telescop de 114 mm se vad destul de putine, majoritatea din Catalogul Messier, NGC-urile sunt minuscule, slab stralucitoare si greu de gasit pentru ca daca le cautam la putere mica, care ofera un camp vizual mare, majoritatea nu se pot deosebi de stele si pentru a le gasi in lipsa unor harti foarte exacte e nevoie sa "maturam" portiunea de cer cu un ocular de putere mare. Detalii se observa doar la puteri mari, am folosit 120X, dar telescopul trebuie sa fie bine colimat.

NGC 7009 (Saturn Nebula) este o planetara spectaculoasa in Aquarius. La 50x se distinge usor de o stea, dar nu se vede forma alungita, caracteristica. Este cel mai stralucitor obiect din campul ocularului (1 grad). La 120x se vede usor forma alungita ca un ou, dar nu se vad detalii.

NGC 7662 este o nebuloasa usor vizibila in Andromeda. La 50x are aspect nestelar si culoare putin rosie. La 120x se vede usor gaura centrala, seamana cu o versiune in miniatura a celebrei nebuloase M57 din Lyra.

NGC 7293 (Nebuloasa Helix) din pacate este plasata la o declinatie mica (-20) si nu poate fi admirata in toata splendoarea decat din locatii cu cer excelent in apropierea orizontului. Este cea mai mare nebuloasa planetara de pe tot cerul, se vede usor in binoclu chiar si la puteri de marire minuscule (3-4x). In telescop la 50x se vede usor cercul urias de lumina difuza, conturul fiind slab definit. Cu dificultate am resusit sa vad cu exactitate gaura centrala. Am observat-o pe un cer puternic poluat luminos in zona nebuloasei si in plus la mai putin de patru grade se afla si Marte, cu o magnitudine de -2.4.

La 2,5 grade nord de Albireo se afla o nebuloasa planetara foarte putin cunoscuta dar extrem de usor de observat si cu o istorie interesanta. Este vorba de PK 64+5.1 , de magnitudine 9,6 si diametru 8". Asta inseamna ca in campul ocularului apare sub aspect stelar. Din acest motiv a fost ratata de Herschel si nu apare nici in catalogul NGC. Si mai interesant este ca a fost listata ca stea in catalogul BD (Bonner Durchmusterung). A fost descoperita in 1893 de William Campbell la obsevatorul Lick, cu ajutorul unui spectroscop vizual, acesta observand din spectrul ei ca nu e vorba de o stea ci de o minuscula nebuloasa planetara. O puteti observa usor si cu o luneta de 60 mm, porniti de la Albireo si centrati telescopul pe 12 Cyg, apoi va duceti putin in nord pana la un triunghi format din stele de mag 8.5. Daca nu aveti o harta pregatita care sa arate stele pana la magnitudine minim 10 o sa va fie imposibil sa identificati nebuloasa deoarece se afla intr-un camp bogat in stele. Eu am centrat telescopul pe campul in care se afla nebuloasa si am facut un desen cu stele pana la magnitudine 10 si am identificat-o apoi simuland acelasi camp stelar cu un soft astronomic. O gasiti listata in Sky Atlas 2000 (numai varianta second edition).

NGC 6826 (Blinking Nebula) se afla la Sud de dubla superba (si una dintre cele mai apropiate stele) 16 Cyg. La 36x este foarte usor de confundat cu o stea. La 120x discul este usor de observat, foarte stralucitor.

Cea mai celebra nebuloasa planetara este M57 din Lyra. La 120X arata foarte bine, gaura centrala se vede fara probleme. Are forma ovala, iar pe margini lumina nu este distribuita uniform, sunt unele portiuni mai stralucitoare. Se observa usor si cele doua intruziuni intunecate care par sa taie inelul nebuloasei in doua parti.

M27 este foarte usor observabila si deosebit de spectaculoasa. Se observa usor cei doi lobi ai nebuloasei.

Alta planetara interesanta este M97, nebuloasa Owl (bufnita). La 120X are forma rotunda, cu lumina distribuita uniform, inspre margini diametral opus are doua portiuni intunecate, bine evidentiate, ele formeaza ochii "bufnitei".

In Hydra se afla NGC 3242, numita si Ghost of Jupiter datorita diametrului aparent asemanator cu cel al planetei. Este bine vizibila la 36X, stralucitoare, rotunda si fara detalii. La 120X forma este mult mai evidenta dar tot nu am reusit sa vad detalii.

In telescopul meu de 114 mm, pe un cer negu de tara, M42 (pe desen in marginea de jos) ocupa aproape tot campul ocularului la 36x si detaliile sunt incredibile. Nebuloasa este impartita in trei zone de stralucire usor de deosebit: Cea mai stralucitoare parte inconjoara cele patru stele tinere formate in interiorul nebuloasei , dispuse in forma de trapez , apoi continua in "coarnele" care ii dau forma specifica. Zona de stralucire medie se afla la sud - est de "trapez", nu este foarte intinsa si se termina brusc in punctul de incepere al bratului estic. Zona cea mai slab stralucitoare se afla in partea sudica a nebuloasei si in continuarea coarnelor.
Coarnele nebuloasei sunt usor vizibile chiar si din oras, dar pentru a vedea si nebulozitatea mai slaba care le inconjoara trebuie sa observatii dintr-un loc fara poluare luminoasa. Cornul din Est este cel mai stralucitor si extins si are o caracteristica interesanta vizibila numai cu privire periferica - o mica excrescenta slab stralucitoare pe directia Nord, atasata de corn chiar in punctul de incepere al acestuia. Cornul vestic este mai scurt dar mai lat decat cel estic si este prelungit de nebulozitate slab stralucitoare.
In partea de Nord, exact deasupra "trapezului", exista o intruziune intunecata numita de amatori "gura de peste", care da aspectul caracteristic nebuloasei. Marginea intruziunii este delimitata de steaua sud - estica a trapezului, unde se opreste brusc.
Inainte de a desena nebuloasa m-am gandit mult ce grosisment sa folosesc. In final am ales 36x pentru ca nebuloasa incapea complet in campul ocularului si pentru ca in felul acesta puteam sa alatur doua desene pentru a forma o vedere de camp larg in care sa intre si celalalte nebuloase din apropiere. Marturisesc totusi ca alt motiv pentru care nu am facut desenul la un grosisment mai mare, de 120x, este acela ca la putere mare nebuloasa prezinta detalii extrem de fine, peste puterea mea de a le desena. In acest caz nu mai merge delimitatrea nebuloasei in trei zone de stralucire, acestea sunt evidente si la putere mai mare, dar intre ele sunt zone de trecere asemanatoare unor filamente, de straluciri diferite si imprasitiate in toata nebuloasa.

Imediat la Nord de M42, in jurul unei stele de magnitudine 7.6 o sa gasiti nebuloasa M43 (pe desen la N de M42). M43 nu este un obiect deep sky impresionant, daca observati din oras cu un telescop mic este destul de dificil de vazut. Lumina este distribuita uniform fara portiuni mai stralucitoare, iar nebuloasa nu inconjoara uniform steaua, fiind alungita mai mult pe directia Sud.

In continuare, daca miscati telescopul cu o jumatate de grad inspre NE in campul vizual veti gasi doua nebuloase destul de stralucitoare, dar nepopulare printre amatori deoarece sunt "eclipsate" de impresionanta M42, aflata in vecinatate. Pentru a le observa un cer negru este esential, din oras nu aveti nici o sansa. NGC 1977 (pe desen la N de M43) inconjoara cinci stele dispuse in forma de "U" si are forma de para, alungita in Sud. Este impartita in trei zone de stralucire, cea mai stralucitoare parte in jurul stelei 42 Orionis, apoi o parte de stralucire medie pe directia Vest si o parte slab stralucitoare vizibila cu privire periferica in Sud. La mai putin de 15' inspre Est veti gasi nebuloasa NGC 1973 (pe desen la NV de NGC 1977) care inconjoara o stea de magnitudine 8.3. Este usor vizibila fara privire periferica, are forma rotunda, cu partea nordica mai stralucitoare decat cea sudica.
Pe o harta amanuntita la cateva minute nord - vest de NGC 1973 apare o alta nebuloasa, NGC 1975, pentru care este data o magnitudine de 7 si un diameru de 10'x5', deci usor de vazut pe un cer negru. Cu toate acestea, oricat am inecrcat, nu am reusit sa o vad nici chiar cu privire periferica.

Dupa ce ati vazut cele patru nebuloase de emisie prezentate mai sus urmeaza doua nebuloase de reflectie aflate la Nord de "centura lui Orion". Pentru a le gasi porniti de la Alnitak (steaua din stanga centurii) si deplasati telescopul doua grade si jumatate pe directia NE. In campul ocularului o veti gasi pe M78 (pe desen in centru), nebuloasa slab stralucitoare de forma eliptica, care inconjoara doua stele de magnitudinea 10.
Daca M78 nu vi se pare dificila incercati sa vedeti nebuloasa NGC 2071 (pe desen la N de M78), putin mai la Nord de M78. NGC 2071 este foarte slab stralucitoare, am reusit sa o vad numai cu privire periferica, are forma rotunda si inconjoara o stea de magnitudinea 8.

Cea mai interesanta nebuloasa difuza pe cerul primaverii este M8, nebuloasa Lagoon. Este foarte stralucitoare, are detalii deosebit de subtile cu unele portiuni mai intunecate si altele mai stralucitoare, nebulozitatea se intinde si printre stelele roiului format in interiorul nebuloasei. Nu am reusit sa vad linia intunecata care o traverseaza, dar nebuloasa era la inaltime mica deasupra orizontului.

M1, Nebuloasa Crab, este o ramasita de supernova in constelatia Taurus. La 36x este deosebit de spectaculoasa si este printre putinele obiecte deep sky care vazute prin telescop chiar seamana cu o imagine fotografica. Nu sunt vizibile detalii, lumina este distribuita uniform in toata nebuloasa. Se observa usor forma specifica, alungita.

Tot in Sagittarius in vecinatatea nebuloasei Lagoon se afla alta nebuloasa celebra. M20, nebuloasa Trifid este stralucitoare si foarte impresionanta. Nebulozitatea inconjoara staeua tripla HN 40, pe marginile ei se observa niste minuscule parti intunecate, dar pacat ca nu se observa structurile intunecate care ii dau aspectul pentru care a devenit celebra.

M17 nebuloasa Omega este asezata intr-o zona deosebit de bogata in stele, este foarte stralucitoare si are o forma alungita cu partea centrala mai stralucitoare. Dintr-un capat al nebuloasei pleaca o alta parte mai slab stralucitoare care se curbeaza si devine din ce in ce mai slab luminoasa.

NGC 6960 (Lace - Work Nebula, parte din Veil Nebula) este usor vizibila dintr-o locatie cu cer decent. Se observa filamentul de nebulozitate cu lumina distribuita uniform.

Faimoasa nebuloasa Eagle (Vulturul), care inconjoara roiul deschis M16, este slab stralucitoare si se observa greu chiar si cu privire periferica. Nu i se poate asocia o anumita forma, este vizibila ca un mic nor de lumina slaba in marginea roiului stelar pe care il inconjoara.

Un 114 mm incepe sa rezolve marginal cateva roiuri globulare, multe raman vizibile in ocular doar ca pete rotunde nebuloase. Daca pentru galaxii rar se folosesc puteri mari de marire, in cazul roiurilor globulare grosismentul mai ridicat este obligatoriu.

M30 este un globular mic in Capricornus. Are centrul stralucitoar si spre margine, la 50x este rezolvat granular. Chair daca se afla la declinatie mica, destul de aproape de orizont, este usor vizibil chiar si la putere mica.

M75 este un globular extrem de mic si stralucitor. Are aspect aproape stelar cu nucleu puternic stralucitor inconjurat de nebulozitate stralucitoare si difuza.

M55 este un globular urias in Sagittarius. Cu privire directa se observa usor granulatie. Cu privire periferica ies usor in evidenta multe stele chiar si spre centru.

M72 se afla in Aquarius, sub declinatia -10. Este neimpresionant, difuz, slab stralucitoar si nerezolvat chiar si la 120x.

NGC 4147 este un globular ratacit printre galaxiile din Coma Berenices. Are dimensiuni mici, stralucitor, este puternic condensat inspre nucleu si are margini difuze.

NGC 5466 din Bootes are dimensiuni mari, este slab stralucitor. Inspre margini se observa granulatie fina. Cu privire periferica se observa o stea in centrul globularului.

NGC 6712 este vizibil cu privire directa. Este mic, difuz si cu greu se observa condensare inspre centru.

NGC 6638 este extrem de mic si slab stralucitor. Este usor condensat inspre nucleul cu aspect aproape stelar.

M14 este extrem de difuz, fara condensare importanta spre nucleu. La 53x nu este rezolvat nici macar marginal, dar cu privire periferica se observa granulatie inspre margine.

M54 din Sagittarius este un obiect deosebit de interesant. In majoritatea cataloagelor este trecut la capitolul roiuri globulare dar unele surse afirma ca este o galaxie pitica. In telescop are aspect difuz cu nucleu foarte stralucitor si fara stele rezolvate marginal.

M13 este printre obiectele deep sky cele mai cunoscute, fiind supranumit si "Regele cerului nordic". La o putere de 36X marginea roiului are aspect de "praf de stele", fiind o priveliste deosebit de frumoasa. Lucrurile se schimba la o putere mare, 120X, cand marginile sunt bine rezolvate intr-un numar incredibil de stele, in unele locuri cu mici tente de nebulozitate. Centrul globularului ramane bineinteles nebulos, cu cateva stele vizibile prin nebulozitate.

M22 este un globular care reuseste sa ii faca concurenta "Regelui", are forma putin ovala, dar la 120X este mult mai nebulos decat M13.

M5 este foarte interesant, la 36X pe margini are aspect granular, stelele din marginea lui sunt vizibile chiar si din oras.

M4 este foarte rasfirat se vad cu usurinta stelele marginale si la putere mica dar imaginea are foarte mult de suferit datorita proximitatii roiului de orizont.

M79 se afla in Lepus, intodeauna la elevatie mica fata de orizont, lucru care il face greu de observat. Este nerezolvabil chiar si la 120x

Alte roiuri vazute de mine care pot fi rezolvate marginal si la putere mica sunt M3, M10, M12 si M53. Marginile la putere mica au aspect granular, dar la putere mare nu arata impresionant desi marginal sunt destul de bine rezolvate.

Totusi multe globulare raman obiecte nebuloase, cu centrul stralucitor. Dintre acestea fac parte M107, M9, M28 si M80.

NGC 6356 este difuz, mic si slab stralucitor.

NGC 6544 - Slab stralucitor, vizibil cu privire directa fara condensare inspre nucleu.

NGC 6553 este ceva mai mare si stralucitor decat precedentul. Cu privire periferica se observa condensare inspre nucleu.

NGC 6528 si NGC 6522 sunt doua globulare care se afla in acelasi camp la 53x. Primul este extrem de dificil. NGC 6528 este oarecum mai usor observabil, dar cel mai bine se vede cu privire periferica.

M69 este usor vizibil, dar nerezolvat la 53x. In marginea nordica are o stea stralucitoare in corp.

NGC 6652 este vizibil usor cu privire directa, slab stralucitor si de dimensiuni mici.

M70 este un roi destul de dificil, la 53x am impresia ca am reusit sa vad doar centrul, cu urme fine de granulatie. Este mic si slab stralucitor.

M71 din Sagitta este un roi extraordinar de frumos, este rezolvat marginal in granulatie foarte fina, iar spre centru se observa usor cu privire direcata cateva stele.

M40 este o stea dubla situata in Ursa Major, usor rezolvabila in doua componente la 36x. Amandoua stelele au o usoara tenta de rosu. Desi Messier descrie M40 ca fiind "doua stele apropiate", a inclus obiectul in catalog pentru ca in acea pozitie trebuia sa se afle o nebuloasa raportata de Hevelius.

M73 este un asterism format din patru stele pe care Messier l-a confundat pe buna dreptate cu un roi deschis. In ocular la 53x se deosebesc cu greu cele patru stele, fiind foarte apropiate. Sunt dispuse in forma asemanatoare unui trapez. La 120x asterismul este inca destul de dificil de rezolvat.

NGC 6882 (pe desen cea mai stralucitoare stea din centrul roiului) este o stea aflata in mijlocul roiului NGC 6882. Este o eroare in catalogul NGC.

Lalande 21185 este cea mai stralucitoare pitica rosie vizibila din emisfera nordica. Este situata in Ursa Major, are magnitudine 7.5 si dupa parerea mea este destul de usor de gasit. Are o miscare propie de 4.8" pe an si se afla la o distanta de 8.3 ani lumina.

Steaua lui Barnard este cea mai apropiata de Pamant (5.9 ani lumina), dintre stelele vizibile din emisfera Boreala. Este destul de greu de gasit, avand o magnitudine peste 8. Sky Atlas 2000 are o harta special dedicata acestei stele, o sa o gasiti langa un asterism cu forma unei sageti alcatuita din stele ceva mai stralucitoare.

Alte stele foarte apropiate care le-am observat sunt Groombridge 1618 (harta 2 Sky Atlas), Groombridge 1830 (harta 6 Sky Atlas) si 16 Cygni (harta 9 Sky Atlas), care este si o dubla superba.

Observatiile prezentate mai jos au fost facute cu o luneta de 60 mm, instrument care l-am folosit in perioada 2000-2001. Cu toate ca nu e tocmai instrumentul ideal pentru observatii deep sky si mai toate obiectele vazute printr-o asemenea luneta sunt doar pete de lumina fara detalii, in lipsa de altceva e OK.

M42 (Nebuloasa din Orion) - Foarte interesanta. Usor observabila, foarte stralucitoare. Se observa in partea de sus o cavitate intunecata, usor vizibila cu averted vision. Marginile nu au un contur precis, cu averted vision sunt observabile mici "proeminente". Nu sunt observabile "coarnele" nebuloasei nici chiar pe un cer foarte bun. Roiul "Trapezul" din interiorul nebuloasei este stralucitor, dar se observa doar trei din cele patru stele care il compun.

M43 - Nebuloasa deasupra celei precedente. Greu observabila chiar si cu averted vision. Aspect extrem de difuz, in jurul unei stele. Nu se observa detalii.

M57 - Nebuloasa planetara foarte dificila pentru o luneta de 60 mm. La 32X este usor confundabila cu o stea daca nu este privita cu atentie. Gaura centrala se poate vedea doar cu averted vision, extrem de dificil.

M17 (Nebuloasa Omega) - Nebuloasa foarte stralucitoare. Forma aproximativ eliptica. Partea de sus este aproape dreapta, iar in partea de jos se observa o mica proeminenta.

M27 (Nebuloasa Dumbbell) - Forma rotunda, lumina este distribuita uniform in toata nebuloasa. In partea de sus si jos se observa cu greu niste mici cavitati mai intunecate.

M8 (Nebuloasa Lagoon) - Impreuna cu M20 formeaza o grupare usor vizibila cu ochiul liber pe cer. In ocular apare ca o lumina difuza in jurul unei grupari de stele destul de stralucitoare. Se observa foarte usor cu averted vision.

M20 (Nebuloasa Trifid) - Destul de greu observabila. Apare doar ca o lumina difuza in jurul unei stele.

M81 - Galaxie in Ursa Major. O minuscula pata de forma eliptica, destul de luminoasa spre centru.

M82 - Apare in acelasi camp cu M81. Nu se vede decat forma alungita. Greu observabila.

M31 - Faimoasa galaxie din Andromeda. Forma eliptica se observa chiar si cu ochiul liber pe cer. Foarte mare, nu incape in campul ocularului. Se observa foarte usor conturul eliptic, iar centrul este extrem de strãlucitor.

Steph 1 - Roi deschis, in jurul stelei Delta Lyrae. Aproximativ 20 de stele destul de stralucitoare imprastiate in tot ocularul.

Cr 339 (Brocchi's Cluster) - Printre putinele Cr-uri care chiar seamana a roiuri deschise. Usor observabil cu ochiul liber pe cer, ca o mica pata luminoasa. Este format din aproximativ 10 stele stralucitoare asezate in forma de triunghi isoscel, stele inconjurate de o populatie destul de densa de stele slab stralucitoare. Seamana cu M44 din Cancer.

M11 (Roiul Wild Duck) - Mic roi deschis in Scutum. La putere mica are aspect nebulos. Spre centru sunt 3 stele rezolvabile.

NGC 1647 - Un roi in Taurus, slab stralucitor format din aproximativ 25 de stele destul de rasfirate.

M35 - Un roi frumos, aproximativ 40 stele vizibile nu foarte stralucitoare. Este destul de imprastiat si mare.

M52 - Un roi dificil, de mici dimensiuni format din stele slab stralucitoare. Roiul are forma aproximativ rotunda.

Hyadele - Un roi exclusiv pentru binoclu. In luneta nu este vizibil in toata splendoare sa din cauza dimensiunilor mari ale acestuia. In cautatorul de la luneta se observa un impresionant numar de stele.

M24 - Nu este un roi stelar, este o bucata mai densa din Calea Lactee, usor observabila cu ochiul liber. Observabila exclusiv cu binoclul datorita dimensiunilor foarte mari, apare ca o uriasa ingramadire de stele.

M41 - Un roi frumos, alcatuit din stele destul de stralucitoare. Forma aproximativ rotunda. Usor de gasit, se afla la aproximativ 4 grade sub Sirius.

IC 4665 - Mare (ocupa aproximativ tot ocularul) . Format din circa 30 de stele stralucitoare. Este vizibil si cu ochiul liber pe cer.

Cr 350 - Seamana a roi deschis privit doar prin cautator. In ocular ies in evidenta 15 stele stralucitoare imprastiate in tot ocularul.

IC 4756 - Imprastiat in tot ocularul. Mai mult de 100 de stele.

NGC 6633 - Un roi stelar cu adevarat frumos. Forma alungita, intins in tot ocularul. In jur de 70 de stele vizibile.

M25 - Mare, peste 100 de stele, incadrate de 5 stele stralucitoare.

M18 - Mic, dens. 10 stele vizibile, in rest nebulozitate.

M45 (Pleiadele) - Un numar impresionant de stele vizibile in ocular. Cel mai frumos se vede in cautatorul lunetei, la putere mica, pentru ca incape complet in campul vizual.

M44 (Roiul Praesepe) - Usor vizibil cu ochiul liber pe cer. Luneta arata un numar impresionant de stele, iesind in evidenta o formatiune formata din cele mai stralucitoare stele din roi, in forma de triunghi isoscel. Cel mai bine observabil in binoclu, sau cautator de luneta, din cauza dimensiunilor mari.

NGC 869 si 884 (Roiul dublu din Perseu) - Roiul dublu din Perseu. Amandoua foarte stralucitoare si dense. O priveliste super in ocular. Vizibile si cu ochiul liber pe cer ca o mica pata luminoasa. De ce oare nu le-a inclus Messier in catalogul sau ?!

Gruparea alfa Persei - Daca priviti zona din jurul stelei alfa Persei cu binoclul, veti gasi un mare numar de stele, unele destul de stralucitoare. Merita vazut, pentru ca stelele din grupare se afla intr-o zona saraca in stele, iesind foarte frumos in evidenta.

M16 - Roiul deschis asociat cu Nebuloasa "Vulturul" . Dens, stele stralucitoare. Format din circa 40 de stele.

M7 - Mare, format dincirca 50 de stele strãlucitoare, mai compact spre centru. Usor vizibil cu ochiul liber.

M23 - Nu prea mare, format din 70 - 80 de stele.

M34 - Format din mai mult de 50 stele.Un roi cu densitate stelara medie.

St 1 - In zona stelei Albireo. Nu prea seamanã a roi deschis. 30 de stele imprastiate in ocular.

M39 - Mare, imprastiat. Format din aprox. 40 de stele, dintre care 10 mai stralucitoare.

NCG 7082 - Aproximativ 30 de stele putin stralucitoare, imprastiate. Nu seamana a roi deschis.

M26 - Mic, slab stralucitor. Nerezolvabil. Spre centru cu greu se observa 2-3 stele.

M103 - Mic si slab staralucitor. Nerezolvabil.

NGC 6940 - Destul de mare, format din aproximativ 100 de stele stralucitoare.
 

Aici nu pot spune nimic decat despre M13. Celelalte sunt doar pete rotunde, mai mult sau mai putin stralucitoare.

M13 - Un globular urias. La 32X apare ca o pata de forma circulara cu margini ceva mai putin stralucitoare. Este unul din acele foarte putine DSO-uri la care am folosit putere mai mare. La 100X, chiar daca se pierde enorm din stralucire, se poate rezolva cu greu spre margine. Se vad cateva stele, mai usor cu averted vision.

Celelalte globulare care le-am vazut sunt:

M4, M28, M22, M80, M62, M19, M9, NGC 6356, M15, M2, M92, M5, M71 si M56.

In afara de cele doua telescoape ale mele (150 mm si 114 mm) am mai observat si cu alte cateva instrumente obiectele prezentate in continuare.

NGC 6960 (Lace - Work Nebula, parte din Veil Nebula) am vazut-o in noaptea de 9 mai 2003 dupa ocultatia razanta dubla, la Nord de Ploiesti, cu telescopul de 200 mm Cassegrain Vixen de 8" apartinand lui Victor Kaznovsky. Nebuloasa se afla in apropierea stele 52 Cyg. Are forma unui filament stralucitor, in ocular lung de aproape 40'. Lumina este distribuita uniform, fara portiuni mai intunecate. NGC 6960 este un obiect dificil, vizibil numai pe un cer negru.

NGC 6543 (Cat's eye Nebula) am vazut-o cu acelasi telescop. Este extrem de stralucitoare, in campul ocularului la 400x se observa usor forma de disc. Nu am vazut nici un detaliu evident.

Pe langa aceste doua obiecte vazute pentru prima data, cu telescopul de 200 mm GO TO am revazut si majoritatea obiectelor mele preferate de pe cerul de vara, cel mai impresionant dintre ele fiind M11, care arata extraordinar, mai frumos chiar decat in telescopul LX50 de 250 mm.

NGC 6207 este o galaxie slab stralucitoare langa roiul M13. Am vazut-o cu telescopul LX 50 in vara lui 2002 din tabara de la Corbasca. Are forma putin alungita si abia am reusit sa o vad, desi are magnitudinea 11.6, magnitudine usor accesibila telescopului.

M1 (Nebuloasa Crab) Am vazut-o prima data la Piatra Arsa in 2001 la expeditia de observarea a Perseidelor, cu un telescop LX 50 de 250 mm, dar fiind in toiul verii si putand observa nebuloasa care se afla in "cornele taurului" doar inainte de ivirea zorilor nu am avut parte de o imagine prea grozava. In plus corectorul telescopului era plin de condens... Nebuloasa se vedea doar ca un nor de lumina foarte slaba in lumina zorilor si fara o forma bine definita.

M76 (Nebuloasa Little Dumbbell) este un obiect foarte interesant. Am vazut-o cu o luneta de 100 mm, un instrument grozav. Foarte stralucitoare cu forma alungita, semana destul de bine cu nebuloasa de la care si-a luat numele (M27-Nebuloasa Dumbbell), fiind o versiune mai mica a acesteia.

M51 am vazut-o cu LX 50-ul, dar imaginea nu era prea grozava (iarasi condens pe corector?!), prin telescopul meu de 114 mm arata mult mai impresionant. Ce iesea foarte bine in evidenta era bratul dintre ea si NGC5195 , in rest nici urma de detalii sau structura spirala. Pe M51 am mai vazut-o si cu un binoclu de 70 mm al lui Ovidiu Vaduvescu, doar ca pe o mica pata rotunda. Tot cu binoclul asta grozav am mai vazut niste globulare, pe M22 si M80 si ceva roiuri deschise. Un astfel de instrument isi merita 100% banii, o imagine deosebita si un camp vizual urias!

M31, M32 si M110 le-am vazut cu LX50 si cu un Dob de 200mm. M31 nu prezinta detalii, poate doar niste mici portiuni intunecate, foarte greu de identificat. Nu imi laud prea mult telescopul daca spun ca mai mult imi place cum se vede M31 prin el, deoarece incape la putere mica in campul vizual (de fapt pot sa vad tot grupul in acelasi camp). In schimb M32 arata minunat, foarte stralucitoare si forma eliptica este bine definita.

M11 ofera o priveliste grozava intr-un telescop de 250 mm. O multime de stele foarte apropiate dar bine serparate in campul vizual. Pe M11 l-am mai vazut si cu alte cateva instrumente (luneta 100mm, Etx 90mm, binoclu 70mm) dar prin nici unul roiul nu apare asa frumos ca prin LX50.

Cand l-am vazut prima data pe M13 prin telescopul de 250 mm nu mi-a venit sa cred ca arata chiar mult mai grozav decat in poze. Pana atunci nu mai vazusem globularul decat cu luneta de 60 mm, in care arata doar ca o pata rotunda si mica. Va inchipuiti ce schimbare a fost de la pata asta la explozia de stele parca inghetata in timp care apartea in ocularul LX-ului. Roiul era complet rezolvat la putere mare, un numar urias de stele, este printre cele mai frumoase lucruri care le-am vazut vreodata.

Nebuloasa M57 am vazut-o prin mai multe instrumente de la o luneta de 100mm pana la LX-ul de 250mm. In toate se vede usor gaura centrala si conturul oval cu micile portiuni intunecate diametral opuse caracteristice nebuloasei.

Galaxiile M81 si M82 le-am vazut cu un dobsonian de 200 mm intr-o noapte din august la Perseide 2002, dar nu am reusit sa vad mai multe detalii decat in telescopul meu din cauza stratului subtire de nori.

Roiul globular M56 l-am vazut cu o luneta de 100mm, este rezolvabil marginal chiar la putere mica si destul de stralucitor.

Prin telescopul de 250 mm M27 (Haltera) chiar are forma aceasta, cu cei doi lobi foarte bine pusi in evidenta si foarte starlucitoare.

Globularul M15 l-am vazut prin LX50, este foarte stralucitor dar nu complet rezolvat.

Gruparea M16, M17, M18 prin luneta de 100 mm am vazut-o in vara anului 2001. Foarte interesanta, in cazul lui M16 se vede foarte bine nebuloasa si roiul, roiul deschis M18 este mic si format din putine stele, iar planetara M17 nu prezinta foarte multe detalii in afara de portiuni slab stralucitoare care apar doar privite periferic si binecunoscuta forma curbata a nebuloasei.

Am vazut nebuloasele M42 si M43 cu telescopul de 240 mm al Astroclubului Bucuresti de pe terasa observatorului. Desi a fost prima data cand am vazut nebuloasa cu un telescop mai mare decat al meu am ramas dezamagit, cerul din Bucuresti, atat de poluat luminos, ii rapise toata frumusetea, detaliile si portiunile extinse ale nebuloasei fiind complet invizibile. Un telescop modest de 114 mm folosit la observatii intr-un loc cu cer decent intrece fara probleme ca performanta un telescop de 250 mm cu care se observa din centrul Bucurestiului.